DECIZIE Nr. 148 din 27 octombrie 1998
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 146 din
Codul penal
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 99 din 9 martie 1999
Lucian Mihai - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Ioan Muraru - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Ioan Griga - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol, solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 146 din Codul penal, ridicata de Harea Paul Vladimir in Dosarul nr.
1.853/P/1998 al Tribunalului Timis - Sectia penala.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 22 octombrie 1998,
in prezenta reprezentantului partii si a Ministerului Public, si au fost
consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp
pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 27 octombrie 1998.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 20 mai 1998, Tribunalul Timis - Sectia penala a sesizat
Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 146 din Codul penal, ridicata de Harea Paul Vladimir in Dosarul nr.
1.853/P/1998 al acestei instante.
Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile art. 146 din Codul penal sunt
neconstitutionale in ceea ce priveste limita valorica pentru definirea
agravantei decurgand din consecintele deosebit de grave ale infractiunii. In
argumentarea exceptiei, acesta arata ca, in conditiile unei inflatii galopante,
o asemenea limita valorica impiedica realizarea unui proces echitabil,
contravenind astfel prevederilor art. 20 din Constitutie, ale art. 6 din
Conventia europeana a drepturilor omului si ale art. 14 din Pactul
international privind drepturile civile si politice.
Cu ocazia dezbaterilor in fond, reprezentantul autorului exceptiei a mai
adus in sustinerea exceptiei si urmatoarele argumente:
- notiunea proces echitabil, prevazuta la art. 6 din Conventia europeana
pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, se refera nu
numai la cadrul procesual, ci si la cel sanctionator, pentru a se asigura un
tratament echitabil si egal in fata justitiei, in concordanta cu prevederile
art. 16 din Constitutie;
- potrivit art. 140 din Codul penal, dispozitiile cuprinse in titlul VIII
al acestui cod constituie dispozitii interpretative; doctrina juridica penala
recunoaste in mod unanim caracterul retroactiv al legii de interpretare, care
face corp comun cu legea interpretata; legea interpretativa nu contravine
prevederilor art. 15 alin. (2) din Constitutie, cu exceptia cazului in care
contine o adaugare la lege, care, prin efectul ei retroactiv, ar afecta
raporturile juridice solutionate cu autoritate de lucru judecat.
Exprimandu-si opinia cu privire la exceptia ridicata, instanta apreciaza
"ca limita de 50 milioane stabilita prin Legea nr. 140/1996, pentru
definirea agravantei - consecinte deosebit de grave datorita procesului
inflationist - nu mai asigura un tratament echitabil din punct de vedere
sanctionator si contravine dispozitiilor art. 20 din Constitutie, pactelor si
tratatelor privind drepturile fundamentale ale omului".
In vederea solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea a
solicitat, in conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, republicata, punctele de vedere ale presedintilor celor doua Camere
ale Parlamentului si Guvernului.
In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca exceptia este
neintemeiata, intrucat stabilirea unei limite valorice ca agravanta in cazul
unor infractiuni este o chestiune ce tine de legislativ, atributiile Curtii
Constitutionale fiind expres si limitativ prevazute la art. 144 din Constitutie
si de Legea nr. 47/1992. Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au
comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, sustinerea reprezentantului partii,
concluziile procurorului, dispozitia legala atacata, raportata la prevederile
Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992 retine urmatoarele:
Potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie, Curtea este competenta sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate, fiind legal sesizata.
Art. 146 din Codul penal prevede: "Prin consecinte deosebit de grave
se intelege o paguba materiala mai mare de 50.000.000 lei sau o perturbare
deosebit de grava a activitatii, cauzata unei autoritati publice sau oricareia
dintre unitatile la care se refera art. 145 ori altei persoane juridice sau
fizice."
Prin exceptia ridicata se invoca neconstitutionalitatea articolului
sus-citat, considerandu-se ca o asemenea limita valorica impiedica realizarea
unui proces echitabil, ceea ce atrage incalcarea prevederilor art. 20 din
Constitutie.
Potrivit art. 20 din Constitutie, dispozitiile constitutionale privind
drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate in concordanta cu
Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate
la care Romania este parte; daca exista neconcordante intre pactele privitoare
la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile
interne, au prioritate reglementarile internationale. In cazul in speta autorul
exceptiei face referire la prevederile art. 6 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si libertatilor fundamentale si ale art. 14 din Pactul
international privind drepturile civile si politice.
Art. 6 din conventie prevede:
"1. Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod
public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale de catre o instanta
independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra
incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra
temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa.
Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de
sedinta poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului
sau a unei parti a acestuia in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al
securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele
minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun sau in
masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cand, in
imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere
intereselor justitiei. 2. Orice persoana acuzata de o infractiune este
prezumata nevinovata pana ce vinovatia sa va fi legal stabilita. 3. Orice
acuzat are, in special, dreptul: a) sa fie informat, in termenul cel mai scurt,
intr-o limba pe care o intelege si in mod amanuntit, asupra naturii si cauzei
acuzatiei aduse impotriva sa; b) sa dispuna de timpul si de inlesnirile necesare
pregatirii apararii sale; c) sa se apere el insusi sau sa fie asistat de un
aparator ales de el si, daca nu dispune de mijloacele necesare pentru a plati
un aparator, sa poata fi asistat in mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci
cand interesele justitiei o cer; d) sa intrebe sau sa solicite audierea
martorilor acuzarii si sa obtina citarea si audierea martorilor apararii in
aceleasi conditii ca si martorii acuzarii; e) sa fie asistat in mod gratuit de
un interpret, daca nu intelege sau nu vorbeste limba folosita la audiere."
Art. 14 din Pactul international privind drepturile civile si politice
prevede:
"1. Toti oamenii sunt egali in fata tribunalelor si curtilor de
justitie. Orice persoana are dreptul ca litigiul in care se afla sa fie examinat
in mod echitabil si public de catre un tribunal competent, independent si
impartial, stabilit prin lege, care sa decida fie asupra temeiniciei oricarei
invinuiri penale indreptate impotriva ei, fie asupra contestatiilor privind
drepturile si obligatiile sale cu caracter civil. Sedinta de judecata poate fi
declarata secreta in totalitate sau pentru o parte a desfasurarii ei, fie in
interesul bunelor moravuri, al ordinii publice sau al securitatii nationale
intr-o societate democratica, fie, daca interesele vietii particulare a
partilor in cauza o cer, fie in masura in care tribunalul ar socoti acest lucru
ca absolut necesar, cand datorita circumstantelor speciale ale cauzei
publicitatea ar dauna intereselor justitiei; cu toate acestea, pronuntarea oricarei
hotarari in materie penala sau civila va fi publica, afara de cazurile cand
interesul minorilor cere sa se procedeze altfel sau cand procesul se refera la
diferende matrimoniale ori la tutela copiilor.
2. Orice persoana acuzata de comiterea unei infractiuni penale este
prezumata a fi nevinovata cat timp culpabilitatea sa nu a fost stabilita in mod
legal.
3. Orice persoana acuzata de comiterea unei infractiuni penale are dreptul,
in conditii de deplina egalitate, la cel putin urmatoarele garantii:
a) sa fie informata in cel mai scurt termen, intr-o limba pe care o
intelege, si in mod detaliat, despre natura si motivele acuzatiei ce i se aduc;
b) sa dispuna de timpul si de inlesnirile necesare pregatirii apararii sale
si sa comunice cu aparatorul pe care si-l alege;
c) sa fie judecata fara o intarziere excesiva;
d) sa fie prezenta la proces si sa se apere ea insasi sau sa aiba asistenta
unui aparator ales de ea; daca nu are aparator, sa fie informata despre dreptul
de a-l avea si, ori de cate ori interesul justitiei o cere, sa i se atribuie un
aparator din oficiu, fara plata, daca ea nu are mijloace pentru a-l remunera;
e) sa interogheze sau sa faca a fi interogati martorii acuzarii si sa
obtina infatisarea si interogarea martorilor apararii, in aceleasi conditii cu
cele ale martorilor acuzarii;
f) sa beneficieze de asistenta gratuita a unui interpret, daca nu intelege
sau nu vorbeste limba folosita la sedinta de judecata;
g) sa nu fie silita sa marturiseasca impotriva sa insasi sau sa se
recunoasca vinovata.
4. Procedura aplicabila tinerilor care nu sunt inca majori potrivit legii
penale va tine seama de varsta lor si de interesul reeducarii lor.
5. Orice persoana declarata vinovata de o infractiune are dreptul de a obtine
examinarea de catre o jurisdictie superioara, in conformitate cu legea, a
declararii vinovatiei si a condamnarii sale.
6. Cand o condamnare penala definitiva este ulterior anulata sau se acorda
gratierea deoarece un fapt nou sau nou-descoperit dovedeste ca s-a produs o
eroare judiciara, persoana care a suferit o pedeapsa in urma acestei condamnari
va primi o indemnizatie in conformitate cu legea, afara de cazul cand s-a
dovedit ca nedescoperirea in timp util a faptului necunoscut ei ii este imputabila,
in intregime sau in parte.
7. Nimeni nu poate fi urmarit sau pedepsit din pricina unei infractiuni
pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotarare definitiva in
conformitate cu legea si cu procedura penala a fiecarei tari."
Examinand sustinerea autorului exceptiei, Curtea Constitutionala constata
ca, intr-adevar, in conditiile unei rate ridicate a inflatiei, limita de
50.000.000 lei prevazuta la art. 146, care defineste agravanta "consecinte
deosebit de grave", nu mai reprezinta o valoare fixa fata de care se
impune regim sanctionator mai sever. Dar aceasta nu inseamna ca dispozitiile
atacate contravin prevederilor art. 20 din Constitutie. Curtea Constitutionala,
potrivit competentei sale inscrise in art. 144 din Constitutie si in Legea nr.
47/1992, verifica, in cadrul controlului de constitutionalitate a legilor,
conformitatea acestora cu dispozitiile constitutionale, fara a putea modifica
sau completa prevederea legala supusa controlului.
Asa fiind, deoarece Curtea Constitutionala nu se poate substitui
Parlamentului pentru modificarea limitei valorice prevazute la art. 146 din
Codul penal, angajamentele prezentate cu ocazia ridicarii exceptiei nu pot fi
acceptate.
Cu privire la celelalte argumente, sustinute cu ocazia dezbaterilor in
motivarea exceptiei, Curtea constata urmatoarele:
Este neintemeiata sustinerea potrivit careia dispozitiile art. 6 din
Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale ar impune aplicarea cerintei "procesului echitabil" nu
numai la procedura desfasurarii unui proces, ci si la cadrul juridic sanctionar
al faptelor, adica la materii din campul dreptului substantial.
Este adevarat ca in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului s-a
statuat frecvent si constant ca "Intr-o societate democratica, in sensul
conventiei, dreptul la o buna administrare a justitiei ocupa un loc atat de
important, incat o interpretare restrictiva a art. 6 paragraful 1 nu ar
corespunde scopului si obiectului acestei dispozitii" (cazul Delcourt
contra Belgiei - 1970). Pe de alta parte insa nici din cuprinsul art. 6 si nici
din jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului nu se poate desprinde
concluzia ca aplicarea extensiva a art. 6 ar trebui sa exceada necesitatii
asigurarii garantiilor procesuale, spre a se intra in materii din campul
dreptului substantial (astfel cum este, in prezenta speta, materia sanctiunilor
aplicabile pentru savarsirea unei infractiuni). Aceasta idee a mai fost
exprimata, de altfel, in jurisprudenta Curtii Constitutionale, in Decizia nr.
157 din 10 noiembrie 1998 si in Decizia nr. 161 din 10 noiembrie 1998,
publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 3 din 11 ianuarie
1999. Prin aceste decizii, acceptandu-se ca notiunea de "acuzatie in
materie penala" include, neindoielnic, si domeniul contraventional, s-a
aratat ca totusi scopul interpretarii date de catre Curtea Europeana a
Drepturilor Omului "a fost acela de a asigura aceleasi garantii procesuale
celor invinuiti de savarsirea unei infractiuni (cazul Lonroth contra Suediei -
1982; cazul Ozturk contra Germaniei - 1984, cazul Lutz contra Germaniei -
1987)".
In sfarsit, cu privire la sustinerea potrivit careia dispozitiile cuprinse
in titlul VIII din Codul penal sunt dispozitii interpretative care, potrivit
doctrinei penale, pot avea caracter retroactiv, Curtea Constitutionala retine
ca, prin Decizia sa nr. 19 din 14 februarie 1995, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 39 din 23 februarie 1995, s-a statuat ca,
intrucat legea de interpretare nu modifica sau nu adauga nimic la legea
interpretata, ci desluseste numai intelesul acesteia, ascuns intr-o redactare
insuficient de clara, ea este constitutionala in raport cu prevederile art. 15
alin. (2) din Constitutie.
Fata de toate aceste motive, exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 146 din Codul penal urmeaza a fi respinsa.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 58 alin. (1) si al art. 144
lit. c) din Constitutie, precum si al art. 3 alin. (3), al art. 13 alin. (1)
lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 146 din
Codul penal, ridicata de Harea Paul Vladimir in Dosarul nr. 1.853/P/1998 al
Tribunalului Timis - Sectia penala.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica din data de 27 octombrie 1998.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat asistent,
Maria Bratu