DECIZIE Nr.
1477 din 11 noiembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 37 alin. 2 si ale art. 40 alin. 4 din
Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 55 din 21 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel
Toader -judecător
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 alin. 2 şi ale art. 40 alin. 4
din Codul de procedura civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Matdan Service" - S.R.L. din comuna Bradu, judeţul Argeş, în Dosarul nr.
7.767/1/2009 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios
administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 12 februarie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 7.767/1/2009, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 37 alin. 2 şi ale art. 40 alin. 4 din
Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Matdan Service" - S.R.L. din comuna Bradu, judeţul
Argeş, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de strămutare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în principal, că dispoziţiile art. 37
alin. 2 şi ale art. 40 alin. 4 din Codul de procedură civilă sunt
neconstituţionale prin faptul că enumera limitativ situaţiile în care se poate
solicita strămutarea judecării unei cauze, deşi în practică se pot ivi şi alte
cauze ce ar determina strămutarea judecării cauzei la d altă instanţă egală în
grad. De asemenea, autorul excepţiei mai susţine că nemotivarea admiterii sau
respingerii cererii de strămutare este de natură a ridica prin ea însăşi
probleme de bănuială legitimă, lucru inadmisibil prin raportarea la garanţiile
unui proces echitabil.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal consideră că dispoziţiile legale criticate
sunt constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului' şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 37 alin. 2 şi ale art. 40 alin. 4 din Codul de
procedură civilă, prevederi care au următorul conţinut:
- Art. 37 alin. (2): „Strămutarea
pricinii se mai poate cere pentru motive de bănuială legitimă sau de siguranţă
publică. Bănuiala se socoteşte legitimă de câte ori se poate presupune că
nepartinirea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurării pricinii,
calităţii părţilor ori vrăjmăşiilor locale. Constituie motive de siguranţă
publică acele împrejurări care creează presupunerea că judecata procesului la
instanţa competentă ar putea produce tulburarea ordinii publice.";
- Art. 40 alin. (4): „Hotărârea
asupra strămutării se dă fără motivare şi nu este supusă niciunei căi de atac.
Ea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de instanţă înainte de strămutare
urmează să fie păstrate."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 11 referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 alin.
(1) privind egalitatea în drepturi şi în art. 20 referitor la tratatele
internaţionale privind drepturile omului.
Examinând excepţia, Curtea observă următoarele:
I. Referitor la excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 alin. (2) din Codul de procedură
civilă, Curtea constată că autorul excepţiei de neconstituţionalitate cere, de
fapt, modificarea şi completarea prevederilor legale, fapt ce excedează
competenţei Curţii Constituţionale, întrucât, potrivit prevederilor art. 2 alin.
(3) din Legea nr. 47/1992 „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra
constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea
modifica sau completa prevederile supuse controlului". Prin urmare,
excepţia cu un atare obiect este inadmisibilă.
II. In ceea ce priveşte
constituţionalitatea prevederilor art. 40 din Codul de procedură civilă, Curtea
s-a mai pronunţat, statuând - faţă de critici similare - că textul menţionat
din Codul de procedură civilă este în acord cu Constituţia.
Astfel, prin Decizia nr. 468 din 22 aprilie 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 7 iulie 2008, Curtea a reţinut că hotărârea pronunţată
în soluţionarea cererii de strămutare este rezultatul unui act de administrare
a justiţiei, iar nu de soluţionare în fond a unei cauze civile.
Totodată, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 79 din 8
februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 117 din 16 februarie 2007, că
prin hotărârea de strămutare, nejudecându-se fondul cauzei, se urmăreşte numai
asigurarea condiţiilor pe care le implică art. 37 din Codul de procedură
civilă, respectiv nepartinirea şi obiectivitatea în soluţionarea litigiului,
condiţii de care beneficiază toate părţile, indiferent de calitatea lor
procesuală. Altfel spus, strămutarea procesului civil reprezintă un incident
procedural referitor la instanţa sesizată cu judecarea pricinii şi are ca
finalitate înlăturarea suspiciunilor ce ar putea să apară cu privire la
independenţa sau imparţialitatea acesteia. Aşadar, critica textelor legale
menţionate nu poate fi reţinută.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât
considerentele, cât şi soluţia cuprinse în aceste decizii îşi păstrează
valabilitatea şi în cauza de faţă.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 alin. 2 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Matdan Service" -
S.R.L. din comuna Bradu, judeţul Argeş, în Dosarul nr. 7.767/1/2009 al Inaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
II. Respinge, ca neîntemeiată,
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. 4 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de aceeaşi parte în acelaşi dosar al
aceleiaşi instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae