DECIZIE Nr.
1448 din 5 noiembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 si art. 454 alin. 1 din
Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 881 din 17 decembrie 2009
Tudorel Toader - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 şi art. 454 alin. 1 din
Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială Italo
Romena Leasing IFN - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.740/4/2009 al
Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, având în
vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 21 mai 2009, pronunţată în Dosarul
nr. 1.740/4/2009, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 403 alin. 1 şi art. 454 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială Italo Romena Leasing IFN
- S.A. din Bucureşti.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate contravin
art. 16 şi art. 21, art. 24, art. 53, art. 57 şi art. 124 din Constituţie,
deoarece instituie posibilitatea anulării efectelor unei hotărâri judecătoreşti
irevocabile şi -în ce priveşte art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă -
îl privează pe debitor de posibilitatea de a executa de bunăvoie obligaţia şi
de a se apăra împotriva măsurilor nelegale de executare silită.
Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă consideră că excepţia este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile legale criticate sunt constituţionale. Invocă jurisprudenţa în
materie a Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile art. 403
alin. 1 şi art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care au următorul
conţinut:
- Art. 403 alin. 1: „Până la soluţionarea
contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită,
instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune în cuantumul
fixat de instanţă, în afară de cazul în care legea dispune altfel.";
- Art. 454 alin. 1: „Poprirea se înfiinţează fără
somaţie, prin adresă însoţită de o copie certificată de pe titlul executoriu,
comunicată celei de-a treia persoane arătate la art. 452, înştiinţându-se
totodată şi debitorul despre măsura luată."
Dispoziţiile constituţionale considerate a fi încălcate
sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul
liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 53 referitor la
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 57 privind
exercitarea drepturilor şi a libertăţilor şi art. 124 - Infăptuirea
justiţiei.
Examinând excepţia, Curtea constată că asupra
constituţionalităţii prevederilor de lege criticate în prezenta cauză, pentru
motive similare, s-a mai pronunţat, în sensul respingerii criticilor
referitoare la acestea.
Astfel, cu privire la constituţionalitatea art. 403
alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea, prin Decizia nr. 1.034 din 9
iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 634 din
25 septembrie 2009, făcând referire la jurisprudenţa sa anterioară, a statuat
că, întrucât plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a
contestaţiei la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea
provizorie a executării silite, instituirea acestei obligaţii nu poate fi
calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiţie.
In ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 16
alin. (1) din Constituţie, Curtea a reţinut că, în măsura în care reglementarea
dedusă controlului se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în
ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare,
critica cu un atare obiect nu este întemeiată. De asemenea, prin aceeaşi
decizie Curtea a statuat că textul de lege criticat nu contravine nici
dispoziţiilor art. 21 din Constituţie.
In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate
raportată la prevederile art. 24 din Legea fundamentală, Curtea a reţinut că
aceste susţineri sunt neîntemeiate, având în vedere, pe de o parte, urgenţa
care impune suspendarea provizorie a executării silite - urgenţă care nu
îngăduie întârzieri generate de exercitarea vreunei căi de atac împotriva încheierii
instanţei -, iar pe de altă parte, faptul că măsura provizorie dispusă de
preşedintele instanţei nu îl prejudiciază pe creditor în valorificarea
pretenţiilor sale, acesta beneficiind de toate drepturile şi garanţiile
procedurale, fiind apărat prin instituirea unei cauţiuni de 10% din valoarea
obiectului cererii sau de 500 lei pentru cererile neevaluabile în bani,
cauţiune menită să acopere eventualele daune cauzate acestuia prin suspendarea
provizorie a executării silite.
Şi, în fine, Curtea a mai decis că prevederile art. 403
alin. 1 din Codul de procedură civilă sunt în concordanţă cu dispoziţiile
constituţionale invocate, inclusiv cu cele ale art. 53, deoarece acestea sunt
aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor
şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, restrângere care, astfel cum s-a
arătat anterior, nu s-a constatat.
In ce priveşte art. 454 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, Curtea, prin Decizia nr. 749 din 24 iunie 2008, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 1 august 2008, făcând, de asemenea,
referire la jurisprudenţa sa anterioară, a reţinut că poprirea se realizează
prin intermediul unei proceduri suple şi rapide în vederea recuperării
creditului, art. 454 din Codul de procedură civilă având ca finalitate tocmai
asigurarea celerităţii executării prestaţiei la care debitorul este obligat
printr-un titlu executoriu. In considerarea acestor raţiuni şi pentru
prevenirea unor eventuale abuzuri din partea debitorilor rău-platnici, în
sensul tergiversării executării obligaţiilor ce le incumbă, legiuitorul a
prevăzut în mod expres înfiinţarea popririi fără obligaţia somării prealabile a
debitorului, Insă, în condiţiile în care respectivul debitor are posibilitatea
de a lua cunoştinţă de înfiinţarea popririi, textul de lege criticat nu lezează
în niciun fel accesul liber la justiţie sau dreptul persoanei la apărare.
Astfel, în temeiul art. 399 din Codul de procedură civilă, care prevede că
împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei
interesaţi sau vătămaţi prin executare, debitorul beneficiază de toate
garanţiile procesuale pentru realizarea deplină a acestor drepturi, supunând
cenzurii instanţei măsura dispusă, în cadrul unei proceduri contradictorii.
Atât considerentele, cât şi soluţia deciziilor amintite
sunt pe deplin valabile şi în cauza de faţă, neintervenind elemente noi, de
natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii în această materie.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art.
11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 403 alin. 1 şi art. 454 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială Italo Romena Leasing IFN -
S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.740/4/2009 al Judecătoriei Sectorului 4
Bucureşti - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 noiembrie
2009.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. TUDOREL TOADER
Magistrat-asistent,
Maria Bratu