Decizia Nr.143 din 08.02.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Scherg Kurmes Mariana Persida, Scherg Christian, Cornelius Scherg, Walter Scherg Kurmes, Herbert Konstanze şi Mossmann Sibyle în Dosarul nr. 7.934/62/2009 al Tribunalului Braşov - Secţia a III-a civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 1.341/2009.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 4 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 7.934/62/2009, Tribunalul Braşov - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Scherg Kurmes Mariana Persida, Scherg Christian, Cornelius Scherg, Walter Scherg Kurmes, Herbert Konstanze şi Mossmann Sibyle într-o cauză având ca obiect Legea nr. 10/2001.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât impunerea unui termen în care să se depună actele necesare dovedirii calităţii de persoană îndreptăţită încalcă, în special, dreptul de proprietate consfinţit de Constituţie, respectiv art. 44 alin. (2), potrivit căruia proprietatea privată este garantată şi ocrotită de lege, indiferent de titular. De asemenea, se critică şi faptul că persoana interesată este nevoită să facă dovada dreptului său de proprietate, în condiţiile în care, la momentul preluării imobilului de către statul român, i-au fost preluate atât imobilul, cât şi actele doveditoare ale proprietăţii asupra acestuia, aceste acte fiind deţinute de instituţiile statului român.Tribunalul Braşov - Secţia a III-a civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată, reglementarea criticată fiind în concordanţă cu normele constituţionale şi convenţionale invocate în susţinerea excepţiei.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 23 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, care au următorul cuprins:Actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori, după caz, ale calităţii de asociat sau acţionar al persoanei juridice, precum şi, în cazul moştenitorilor, cele care atestă această calitate şi, după caz, înscrisurile care descriu construcţia demolată şi orice alte înscrisuri necesare evaluării pretenţiilor de restituire decurgând din prezenta lege, pot fi depuse până la data soluţionării notificării. Autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 privind liberul acces la justiţie şi ale art. 44 alin. (2) referitoare la dreptul de proprietate privată. Totodată, invocă contrarietatea textului de lege criticat cu prevederile art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, coroborat cu art. 11 alin. (2) din Constituţia României.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că reglementarea criticată a mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale, şi cu o motivare similară.În acest sens este Decizia nr. 1.341/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 7 decembrie 2009, prin care Curtea a statuat că legiuitorul are competenţa exclusivă de a stabili regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, soluţie ce rezultă şi din dispoziţiile constituţionale ale art. 126 alin. (2), potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“; astfel că, pentru situaţii deosebite, legiuitorul poate stabili reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor procesuale, astfel încât liberul acces la justiţie să nu fie afectat.Aşa fiind, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prevăzut de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, între care şi stabilirea unor termene după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.În ceea ce priveşte susţinerile autorilor referitoare la proba dreptului de proprietate, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 1.148/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 778 din 20 noiembrie 2008, prilej cu care a statuat că reglementarea administrării doar a probei cu înscrisuri în procedura de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, ca o excepţie de la regula administrării probelor în procesul civil, reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie, avându-se în vedere şi obiectul restituirii, respectiv bunurile imobile, fără a fi încălcate, astfel, drepturile fundamentale ale justiţiabililor.De asemenea, Curtea a reţinut că instituirea unor reguli speciale de procedură, inclusiv în ceea ce priveşte administrarea probelor, nu este contrară dreptului la un proces echitabil, atât timp cât ele asigură egalitatea juridică a părţilor în utilizarea lor. Atât în sistemul nostru procesual, cât şi în alte ţări, legea poate limita posibilitatea folosirii anumitor instrumente procesuale aflate la îndemâna acestora, cum sunt depoziţiile martorilor, fără ca prin aceasta să se încalce litera sau spiritul Legii fundamentale.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Scherg Kurmes Mariana Persida, Scherg Christian, Cornelius Scherg, Walter Scherg Kurmes, Herbert Konstanze şi Mossmann Sibyle în Dosarul nr. 7.934/62/2009 al Tribunalului Braşov - Secţia a III-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 februarie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora