DECIZIE   Nr. 141 din 20 februarie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 60 alin. 1 din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 199 din 22 martie 2007

Ioan Vida                                   - preşedinte

Nicolae Cochinescu                  - judecător

Aspazia Cojocaru                      - judecător

Acsinte Gaspar                         - judecător

Kozsokar Gabor                        - judecător

Petre Ninosu                             - judecător

Ion Predescu                             - judecător

Tudorel Toader                         - judecător

Iuliana Nedelcu                         - procuror

Afrodita Laura Tutunaru           - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicată de Viorel Vlad în Dosarul nr. 10.556/302/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi Dosarul nr. 11.471/302/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a penală.

La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, avand în vedere că excepţiile de neconstitu­ţionalitate   ridicate   în   dosarele   nr.   2.247D/2006   si nr. 2.315D/2006 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public, avand în vedere dispoziţiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.315D/2006 la Dosarul nr. 2.247D/2006, care este primul înregistrat.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

avand în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 18 octombrie 2006 şi din 25 octombrie 2006, pronunţate în dosarele nr. 10.556/302/2006 şi nr. 11.471/302/2006, Tribunalul Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitu­ţionalitate a prevederilor art. 60 alin. 1 din Codul penal.

Excepţia a fost ridicată în dosarele de mai sus de Viorel Vlad.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii. In acest sens arată că un condamnat la pedeapsa închisorii mai mică de 10 ani, care, din cauza stării de sănătate, nu poate fi folosit la muncă, nu poate beneficia de fracţia de 1/2 prevăzută la art. 59 alin. 2 din Codul penal, pe cand condamnatul apt de muncă nu mai este ţinut de fracţia de 2/3 din pedeapsa închisorii mai mică de 10 ani. Prin urmare, consideră că, pentru a elimina discriminarea, ar trebuia ca beneficiul prevăzut de art. 59 alin. 2 din Codul penal să se aplice şi condamnaţilor care nu sunt apţi de muncă.

Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală opinează că dispoziţiile legale criticate nu contravin principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a penală opinează că dispoziţiile legale criticate contravin principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii. Astfel, prevederile art. 60 alin. 1 din Codul penal încalcă, pe langă dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, şi pe cele ale art. 50 potrivit cărora persoanele cu handicap se bucură de protecţie socială. In concluzie, textul legal criticat instituie o discriminare pe motive de sănătate între cetăţeni.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice, fără diferenţieri pe considerente arbitrare.

De altfel, este atributul legiuitorului de a stabili condiţiile în care poate fi acordată liberarea condiţionată, acesta nefiind un drept al condamnaţilor, ci doar o vocaţie pe care aceştia o au. Principiul egalităţii nu înseamnă eo ipso aplicarea aceluiaşi regim juridic unor situaţii care, prin specificul lor, sunt diferite.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinand încheierile de sesizare, punctele de vedere emise de Avocatul Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstitu­ţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 60 alin. 1 din Codul penal, cu denumirea marginală Liberarea condiţionată în cazuri speciale, care au următorul conţinut: „Condamnatul care, din cauza stării sănătăţii sau din alte cauze, nu a fost niciodată folosit la muncă ori nu mai este folosit, poate fi liberat condiţionat, după executarea fracţiunilor de pedeapsă arătate în art. 59 sau, după caz, în art. 591, dacă dă dovezi temeinice de disciplină şi de îndreptare."

Examinand excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 60 alin. 1 din Codul penal au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentală invocate şi în prezenta cauză şi cu motivări similare. Astfel, prin Decizia nr. 187 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 301 din 4 aprilie 2006, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate pentru considerentele acolo arătate.

Deoarece pană în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei menţionate mai sus îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA    CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicată de Viorel Vlad în Dosarul nr. 10.556/302/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi Dosarul nr. 11.471/302/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 februarie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru