DECIZIE Nr. 141 din 5 octombrie 1999
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 si ale
art. 171 alin. 1 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 585 din 30 noiembrie 1999
Ioan Muraru - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Marioara Prodan - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 6 si ale art. 171 alin. 1 din Codul de procedura penala,
ridicata de Mitica Bute si Viorel-Catalin Suica in Dosarul nr. 197/1999 al
Judecatoriei Tulcea.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 30 septembrie 1999,
in lipsa partilor si in prezenta procurorului, fiind consemnate in incheierea
de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat
pronuntarea pentru data de 5 octombrie 1999.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 13 aprilie 1999, Judecatoria Tulcea a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 si
ale art. 171 alin. 1 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Mitica
Bute si Catalin-Viorel Suica in Dosarul nr. 197/1999 aflat pe rolul acestei
instante.
In motivarea exceptiei autorii acesteia arata ca, in ceea ce ii priveste,
in cursul urmaririi penale au fost incalcate dispozitiile legale referitoare la
dreptul de aparare, cuprinse in art. 6 alin. 1 din Codul de procedura penala,
in care se arata ca "Dreptul la aparare este garantat invinuitului,
inculpatului si celorlalte parti in tot cursul procesului penal" si in
art. 171 alin. 1 din acelasi cod, care precizeaza ca "invinuitul sau
inculpatul are dreptul sa fie asistat de aparator in tot cursul urmaririi
penale si al judecatii, iar organele judiciare sunt obligate sa-i aduca la
cunostinta acest drept". Se considera ca, intrucat accidentul de munca a
avut loc la data de 28 mai 1998, data la care s-a intocmit de catre procuror
procesul-verbal de cercetare la fata locului, la acea data trebuiau respectate
prevederile legale mentionate, iar nu abia la 17 septembrie 1998, data la care
s-a inceput urmarirea penala si ei au fost ascultati in calitate de invinuiti.
In opinia lor, dispozitiile art. 6 si ale art. 171 alin. 1 din Codul de
procedura penala contravin prevederilor constitutionale cuprinse in art. 24
alin. (2), care precizeaza ca "in tot cursul procesului partile au dreptul
sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu", fara a face
referire la momentul in care acest drept incepe sa devina obligatoriu si fara
a-l conditiona in raport cu calitatea de invinuit sau de inculpat. Autorii
exceptiei apreciaza ca dreptul la aparare trebuie sa functioneze "in tot
parcursul procesului si nu din momentul inceperii urmaririi penale". In
argumentarea exceptiei se mai invoca si prevederile art. 14 pct. 3 din Pactul
international cu privire la drepturile civile si politice, referitoare la
dreptul oricarei persoane acuzate de comiterea unei infractiuni de a fi
informata despre natura si motivele acuzatiei, pentru a-si organiza apararea,
precum si la dreptul de a avea un aparator, iar cand este necesar, de a i se
atribui un aparator din oficiu.
Exprimandu-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate,
instanta o considera nefondata, deoarece audierea celor doi inculpati in faza
premergatoare urmaririi penale, fara a li se asigura dreptul la aparare, nu
poate fi considerata o incalcare a dispozitiilor art. 6 alin. 1 si ale art. 171
alin. 1 din Codul de procedura penala, pentru ca in aceasta faza nu s-au
formulat nici un fel de invinuiri la adresa lor, in acel moment ei neavand
calitatea de invinuiti sau de inculpati. Instanta mai precizeaza ca la data de
17 septembrie 1998, cand a fost inceputa urmarirea penala si cand li s-au luat
primele declaratii in calitate de invinuiti, li s-a respectat dreptul la
aparare, aducandu-li-se la cunostinta dreptul de a-si angaja aparator si
facandu-se aceasta mentiune in inscrisurile in care au fost consemnate
declaratiile invinuitilor.
In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicata
presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a putea
formula si trimite punctele lor de vedere.
In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca exceptia este
neintemeiata, deoarece dispozitiile legale criticate reflecta si concretizeaza,
cu privire la procesul penal, prevederile constitutionale cuprinse in art. 24
alin. (2), referitoare la dreptul la asistenta juridica in tot cursul
procesului. Or, momentul inceperii procesului penal coincide cu momentul
inceperii urmaririi penale, cu exceptia proceselor penale pornite la plangerea
prealabila a persoanei vatamate, in care procesul penal nu mai implica si
inceperea urmaririi penale. Guvernul considera ca inainte de inceperea
procesului penal nu se poate vorbi de invinuit, cel care a savarsit
infractiunea fiind faptuitor, fara a avea inca o calitate procesuala, calitate
pe care o primeste numai o data cu pornirea procesului penal, si anume a
urmaririi penale. Or, unei persoane situate in afara procesului penal nu i se
poate acorda dreptul la asistenta juridica, pentru ca astfel s-ar incalca
tocmai prevederile art. 24 alin. (2) din Constitutie, care stabilesc acest
drept "in tot cursul procesului". Guvernul face referiri si la
Decizia nr. 17 din 9 februarie 1999 prin care Curtea Constitutionala a respins
exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 171 alin. 1 din Codul de
procedura penala.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partilor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie si art. 23 din Legea nr. 47/1992,
republicata, Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei il constituie dispozitiile art. 6 din Codul de procedura
penala, care au urmatorul cuprins:
"Dreptul de aparare este garantat invinuitului, inculpatului si
celorlalte parti in tot cursul procesului penal. In cursul procesului penal
organele judiciare sunt obligate sa asigure partilor deplina exercitare a
drepturilor procesuale in conditiile prevazute de lege si sa administreze
probele necesare in aparare. Organele judiciare au obligatia sa incunostinteze
pe invinuit sau pe inculpat despre fapta pentru care este invinuit, incadrarea
juridica a acesteia si sa-i asigure posibilitatea pregatirii si exercitarii
apararii. Orice parte are dreptul sa fie asistata de aparator in tot cursul
procesului penal. Organele judiciare au obligatia sa incunostinteze pe invinuit
sau pe inculpat, inainte de a i se lua prima declaratie, despre dreptul de a fi
asistat de un aparator, consemnandu-se aceasta in procesul-verbal de ascultare.
In conditiile si in cazurile prevazute de lege, organele judiciare sunt
obligate sa ia masuri pentru asigurarea asistentei juridice a invinuitului sau inculpatului,
daca acesta nu are aparator ales", precum si dispozitiile art. 171 alin. 1
din acelasi cod, potrivit carora: "Invinuitul sau inculpatul are dreptul
sa fie asistat de aparator in tot cursul urmaririi penale si al judecatii, iar
organele judiciare sunt obligate sa-i aduca la cunostinta acest drept".
S-a sustinut de catre autorii exceptiei ca aceste texte incalca principiul
constitutional al garantarii dreptului la aparare, consfintit de legea
fundamentala prin art. 24 alin. (2), conform caruia "In tot cursul
procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din
oficiu", precum si prevederile art. 14 pct. 3 din Pactul international cu
privire la drepturile civile si politice, adoptat si deschis spre semnare de
Adunarea Generala a Natiunilor Unite la 16 decembrie 1966 si ratificat de
Romania la 31 octombrie 1974 prin Decretul nr. 212, publicat in Buletinul
Oficial, Partea I, nr. 146 din 20 noiembrie 1974.
Pct. 3 al art. 14 din pactul mentionat are urmatoarea redactare:
"Orice persoana acuzata de comiterea unei infractiuni penale are dreptul,
in conditii de deplina egalitate, la cel putin urmatoarele garantii:
a) sa fie informata in cel mai scurt termen, intr-o limba pe care o
intelege si in mod detaliat, despre natura si motivele acuzatiei ce i se aduc;
b) sa dispuna de timpul si de inlesnirile necesare pregatirii apararii sale
si sa comunice cu aparatorul pe care si-l alege;
c) sa fie judecata fara o intarziere excesiva;
d) sa fie prezenta la proces si sa se apere ea insasi sau sa aiba asistenta
unui aparator ales de ea; daca nu are aparator, sa fie informata despre dreptul
de a-l avea si, ori de cate ori interesul justitiei o cere, sa i se atribuie un
aparator din oficiu, fara plata, daca ea nu are mijloace pentru a-l remunera;
e) sa interogheze sau sa faca a fi interogati martorii acuzarii si sa
obtina infatisarea si interogarea martorilor apararii in aceleasi conditii cu
cele ale martorilor acuzarii;
f) sa beneficieze de asistenta gratuita a unui interpret, daca nu intelege
sau nu vorbeste limba folosita la sedinta de judecata;
g) sa nu fie silita sa marturiseasca impotriva ei insesi sau sa se
recunoasca vinovata".
Examinand conformitatea dispozitiilor legale criticate cu prevederile constitutionale
invocate, precum si cu cele ale art. 14 pct. 3 din Pactul international
mentionat, Curtea constata ca nu poate fi vorba de o contrarietate a acestora,
ci, dimpotriva, de o concretizare a garantarii constitutionale a dreptului la
aparare in cadrul procesului penal. Astfel, textele criticate prevad si
garanteaza dreptul la aparare al invinuitului sau al inculpatului in tot cursul
procesului penal, precum si obligatia organelor judiciare de a-l incunostinta
pe acesta despre fapta pentru care este invinuit, incadrarea juridica a
acesteia si de a-i asigura posibilitatea pregatirii si exercitarii apararii.
Orice parte are dreptul de a fi asistata de aparator in tot cursul procesului.
In plus, organele judiciare au obligatia sa incunostinteze pe invinuit sau pe
inculpat, inainte de a i se lua prima declaratie, despre dreptul de a fi
asistat de un aparator, consemnandu-se aceasta in procesul-verbal de ascultare.
In conditiile si in cazurile prevazute de lege, organele judiciare sunt
obligate sa ia masuri pentru asigurarea asistentei judiciare a invinuitului sau
a inculpatului, daca acesta nu are aparator ales.
Prin alin. 1 al art. 171 din Codul de procedura penala, text legal de
asemenea criticat, este prevazut din nou dreptul invinuitului sau al inculpatului
de a fi asistat de aparator in tot cursul urmaririi penale sau al judecatii,
precum si obligatia organelor judiciare de a-i aduce la cunostinta acest drept.
De asemenea, textele legale criticate sunt in concordanta si cu prevederile
pct. 3 al art. 14 din Pactul international cu privire la drepturile civile si
politice, potrivit carora orice persoana acuzata de comiterea unei infractiuni
are dreptul la garantiile procesuale enumerate si mentionate, printre care:
acela de a fi informata despre natura si motivele acuzatiei ce i se aduce, de a
avea asistenta unui aparator ales de ea, daca nu are aparator sa fie informata
despre dreptul de a-l avea sau de a i se atribui un aparator din oficiu ori de
cate ori interesul justitiei o cere sau daca ea nu are mijloace pentru a-l
remunera.
Prin urmare, este evident ca prin dispozitiile legale criticate nu se aduce
nici o atingere dreptului la aparare garantat de Constitutia Romaniei prin
prevederile art. 24 alin. (2), interpretate si aplicate in concordanta cu
Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, conform art.
20 alin. (1) din legea fundamentala, ci, dimpotriva, prin aceste dispozitii se
inscrie in Codul de procedura penala dreptul la aparare si obligatia organelor
judiciare de a-l respecta si de a asigura exercitarea efectiva a acestui drept.
Curtea considera ca garantarea dreptului la aparare nu se poate asigura in
afara procesului penal, inainte de inceperea urmaririi penale, cand faptuitorul
nu are calitatea procesuala de invinuit sau de inculpat, astfel cum se sustine
de catre autorii exceptiei, care confunda inceperea procesului penal cu
efectuarea unor acte premergatoare acestuia. Momentul in care incepe urmarirea
penala constituie inceputul procesului penal, cu exceptia proceselor penale in
care plangerea penala declanseaza procesul penal si in care nu exista faza
urmaririi penale. Efectuarea de catre organele de urmarire penala a unor acte
premergatoare, anterior inceperii urmaririi penale, in vederea strangerii datelor
necesare declansarii procesului, nu reprezinta momentul inceperii procesului
penal si se efectueaza tocmai pentru a se constata daca sunt sau nu temeiuri
pentru inceperea procesului penal.
Potrivit prevederilor constitutionale interpretate si aplicate in
concordanta cu Pactul international invocat, dreptul la aparare nu poate fi
garantat, in afara unei acuzatii, a unei invinuiri si, respectiv, a unui proces
inceput si aflat in curs de desfasurare. Chiar daca, in conformitate cu
prevederile art. 224 din Codul de procedura penala, procesul-verbal prin care
se constata efectuarea unor acte premergatoare poate constitui mijloc de proba,
dreptul la aparare al invinuitului nu poate fi considerat ca fiind incalcat,
pentru ca acesta are posibilitatea de a-l combate cu alt mijloc de proba.
Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat asupra exceptiei de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 1 din Codul de procedura
penala, si anume prin Decizia nr. 17 din 9 februarie 1999, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 112 din 18 martie 1999, dar cu
privire la un alt aspect, si anume cel al asistentei juridice obligatorii in
tot cursul procesului penal, deci si in faza urmaririi penale. Curtea a
constatat, in acea cauza, ca exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata, retinand in considerente ca nu exista nici o discriminare si nici
o contradictie intre dispozitiile art. 171 alin. 1 din Codul de procedura
penala si prevederile art. 24 alin. (2) din Constitutie, textul reglementand in
detaliu insusi principiul constitutional al dreptului la aparare. Aceste
considerente isi mentin actualitatea si in prezenta cauza.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie,
precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992,
republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 si ale
art. 171 alin. 1 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Mitica
Bute si Catalin-Viorel Suica in Dosarul nr. 197/1999 al Judecatoriei Tulcea.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica din data de 5 octombrie 1999.
PRESEDINTE,
prof. univ. dr. Ioan Muraru
Magistrat asistent,
Marioara Prodan