DECIZIE Nr.
1402 din 3 noiembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 580 3 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 855 din 9 decembrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Cătălina-Carmen Gliga - procuror
Doina Suliman -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5803 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială ICMA- S.A.
Bucureşti în Dosarul nr. 1.560/301/2009 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti
- Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 17 aprilie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 1.560/301/2009, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia
civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 5803 din Codul de procedură civilă.
Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială ICMA
- S.A. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect aplicarea unei amenzi civile.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat este contrar
prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) şi art. 129, deoarece
prevede ca soluţionarea cauzei să fie făcută prin pronunţarea unei încheieri
irevocabile, ceea ce duce la „lipsirea părţilor de posibilitatea de a formula o
cale de atac efectivă împotriva unei hotărâri judecătoreşti."
Instanţa de judecată apreciază
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că textul de lege criticat este constituţional.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 5803 din Codul de procedură civilă, cu
următorul conţinut: „Dacă obligaţia de a face nu poate fi îndeplinită prin
altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei,
prin aplicarea unei amenzi civile. Instanţa sesizată de creditor poate obliga
pe debitor, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părţilor, să plătească,
în favoarea statului, o amendă civilă de la 200.000 lei la 500.000 lei,
stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul
executoriu.
Dacă în termen de 6 luni debitorul nu va executa
obligaţia prevăzută în titlul executoriu, la cererea creditorului, instanţa
care a dispus obligarea debitorului la plata unei amenzi civile pe zi de întârziere
în favoarea statului va fixa suma datorată statului cu acest titlu, prin
încheiere irevocabilă, dată cu citarea părţilor, iar pentru acoperirea
prejudiciilor cauzate prin neîndeplinirea obligaţiei prevăzute de alin. 1,
creditorul poate cere obligarea debitorului la daune-interese; în acest din
urmă caz, dispoziţiile art. 574 sunt aplicabile în mod corespunzător.
Amenda civilă va putea fi anulată, în tot sau în
parte, ori redusă, dacă debitorul execută obligaţia prevăzută în titlul
executoriu sau, după caz, pentru alte motive temeinice, pe cale de contestaţie
la executare.
Incheierile date în condiţiile prezentului articol
sunt executorii şi se comunică din oficiu, prin grija grefierului de şedinţă,
organelor fiscale competente în vederea executării silite, potrivit Codului de
procedură fiscală.
Pentru neexecutarea obligaţiilor prevăzute în
prezentul articol nu se pot acorda daune cominatorii."
Autorul excepţiei susţine că acest text de lege
contravine prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) referitoare
la accesul liber la justiţie şi ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de
atac, întrucât încheierea pronunţată de instanţa de judecată are caracter
irevocabil, părţile neavând la dispoziţie nicio cale de atac împotriva
acesteia.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că autorul acesteia critică, în esenţă, lipsa de reglementare a
posibilităţii de exercitare a unei căi de atac împotriva încheierilor prin care
se dispune autorizarea creditorului de a îndeplini obligaţia de a face, pe
cheltuiala debitorului.
Sub acest aspect, dispoziţiile de lege criticate au mai
fost supuse controlului de constituţionalitate.
Astfel, spre exemplu, prin Decizia nr. 484 din 9
noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50
din 14 ianuarie 2005, şi Decizia nr. 207 din 13 martie 2007, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 9 mai 2007, Curtea a
statuat, referitor la dispoziţiile art. 5803 din Codul de procedură
civilă, că „reglementarea criticată se subsumează Cărţii a V-a a Codului de
procedură civilă, consacrată executării silite a obligaţiilor stabilite
printr-un titlu executoriu, constituind secţiunea a IV-a referitoare la
executarea silită a obligaţiilor de a face sau de a nu face. Finalitatea
acesteia este evidentă şi constă în determinarea debitorului rău-platnic de a
executa obligaţia la care este ţinut în temeiul unui titlu executoriu, pe care
numai el o poate executa, prin aplicarea unei amenzi civile stabilite pe zi de
întârziere până la data executării. Prin exercitarea acestei constrângeri cu
caracter pecuniar se urmăreşte contracararea manoperelor abuzive, tinzând la
tergiversarea îndeplinirii obligaţiilor asumate de debitor, în vederea
asigurării celerităţii, ca exigenţă imperativă a executării silite.
Aşa fiind, ar fi ilogic şi contrar finalităţii urmărite
ca încheierea de obligare a debitorului la plata amenzii civile să fie supusă
unor căi de atac. Consacrarea caracterului irevocabil al acestei încheieri este
deci în deplină concordanţă cu finalitatea reglementării, fără ca prin aceasta
să se încalce prevederile art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât,
aşa cum Curtea a statuat în mod constant, accesul liber la justiţie nu înseamnă
accesul la toate căile de atac şi, deci, la toate gradele de jurisdicţie,
legiuitorul fiind suveran în a limita, pentru raţiuni impuse de specificul
domeniului supus reglementării, un atare acces".
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 5803 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Societatea Comercială ICMA-S.A. Bucureşti în Dosarul nr.
1.560/301/2009 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 noiembrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman