DECIZIE Nr.
1397 din 3 noiembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 3, 4 si 5 din Codul penal
si art. 84 alin. 1 pct. 2 si 3 si alin. 2 teza a doua din Legea nr. 59/1934
asupra cecului
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 855 din 9 decembrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Doina Suliman -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3, 4 şi 5 din Codul penal
şi art. 84 alin. 1 pct. 2 şi 3 şi alin. 2 teza a doua din Legea nr. 59/1934
asupra cecului, excepţie ridicată de Ilie Pînzariu în Dosarul nr. 957/40/2008
al Tribunalului Botoşani - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 27 martie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 957/40/2008, Tribunalul Botoşani - Secţia penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 215 alin. 3,4 şi 5 din Codul penal şi art. 84 alin. 1 pct. 2 şi 3 şi alin.
2 teza a doua din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, excepţie ridicată de
Ilie Pînzariu într-o cauză penală.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege
criticate aduc atingere prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1),
art. 20, art. 23 alin. (12), art. 24, art. 73 alin. (3) lit. h) şi art. 124,
precum şi art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 11 din Pactul internaţional cu
privire la drepturile civile şi politice. In acest sens, arată că textele de
lege criticate, deşi au conţinut identic, sancţionează diferit aceeaşi faptă
penală. Autorul excepţiei consideră că „prin încadrarea unei acţiuni ilicite în
conţinutul constitutiv a două infracţiuni distincte" se dă „posibilitatea
unei duble sancţionări". In continuare, apreciază că art. 84 alin. 2 teza
a doua din Legea nr. 59/1934 este neconstituţional, deoarece nu defineşte „faptul
scuzabil". In consecinţă, „legea nu este suficient de clară şi lasă
loc unei marje de apreciere care poate depăşi limita rezonabilului".
Instanţa de judecată consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textele de
lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale şi reglementărilor
internaţionale invocate.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima
punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate
cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 215 alin. 3, 4 şi 5 din Codul penal şi art. 84
alin. 1 pct. 2 şi 3 şi alin. 2 teza a doua din Legea nr. 59/1934 asupra
cecului, publicată în Monitorul Oficial nr. 100 din 1 mai 1934, cu modificările
şi completările ulterioare, dispoziţii care au următorul cuprins:
- Art. 215 alin. 3, 4 şi 5 din Codul penal: „Inducerea
sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării
unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu
ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţionează
cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincţiile acolo
arătate.
Emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit
sau unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau
acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere, provizia, în
totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea
termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. 1, dacă s-a pricinuit o
pagubă posesorului cecului, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alin. 2.
Inşelăciunea care a avut consecinţe deosebit de
grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor
drepturi.";
- Art. 84 alin. 1 pct. 2 şi 3 şi alin. 2 teza a doua
din Legea nr. 59/1934:
„Se va pedepsi cu amenda de la 5.000-100.000 lei şi închisoare de la 6 luni până la 1 an, afară de
cazul când faptul constituie un delict sancţionat cu o pedeapsă mai mare, în
care caz se aplică această pedeapsă. [...]
2. Oricine emite un cec fără a avea la tras
disponibil suficient, sau după ce a tras cecul şi mai înainte de trecerea
termenelor fixate pentru prezentare, dispune altfel, în total sau în parte de
disponibilul avut.
3. Oricine emite un cec cu dată falsă sau căruia îi
lipseşte unul din elementele esenţiale arătate de alineatele 1, 2, 3 şi 5 al
art. 1 şi art. 11. [...]
[...] Când emiterea cecului se datorează unui fapt
scuzabil, emitentul va fi apărat de pedeapsă."
Aceste texte de lege sunt raportate la prevederile
constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 20, art. 23 alin. (12), art. 24,
art. 73 alin. (3) lit. h) şi art. 124, precum şi art. 4 din Protocolul nr. 7 la
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi
art. 11 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că argumentele invocate de autorul excepţiei nu vizează o veritabilă
problemă de constituţionalitate, ci constituie o problemă de interpretare şi de
aplicare a legii din perspectiva succesiunii legilor în timp ce ţine de
resortul instanţelor judecătoreşti, iar nu de cel al instanţei de contencios
constituţional.
Curtea a statuat, în repetate rânduri, că nu intră în
atribuţiile sale cenzurarea aplicării legii de către instanţele judecătoreşti,
controlul judecătoresc realizându-se exclusiv în cadrul sistemului căilor de
atac prevăzute de lege.
Mai mult, potrivit jurisprudenţei Curţii
Constituţionale, de exemplu, Decizia nr. 495 din 16 noiembrie 2004, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 19 ianuarie 2005,
examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea
acelui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu
compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar
rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei.
In ceea ce priveşte dispoziţiile alin. 2 teza a doua
din art. 84 din Legea nr. 59/1934, Curtea reţine că autorul excepţiei critică
aceste dispoziţii pe motiv că legiuitorul nu defineşte faptul scuzabil, astfel
că „inculpatului nu i se garantează dreptul la apărare câtă vreme acest drept
este lipsit de conţinut".
Or, nici asemenea critici nu intră în competenţa Curţii
Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se
pronunţă numai asupra constituţionalităţii dispoziţiilor cu privire la care a
fost sesizată, fără a le putea modifica sau completa.
In aceste condiţii, excepţia de neconstituţionalitate
este inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1- 3,
al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3, 4 şi 5 din Codul penal
şi art. 84 alin. 1 pct. 2 şi 3 şi alin. 2 teza a doua din Legea nr. 59/1934
asupra cecului, excepţie ridicată de Ilie Pînzariu în Dosarul nr. 957/40/2008
al Tribunalului Botoşani - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 noiembrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman