DECIZIE Nr.
1383 din 26 octombrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 822 din 9 decembrie 2010
Augustin Zegrean -
preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Ioana Marilena Chiorean -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată
de Gheorghe Ghiurău şi Lia Ghiurău în Dosarul nr. 1.241/35/C/2009 al Curţii de
Apel Oradea - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal şi
care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.047D/2010.
La apelul nominal răspunde avocatul Silvia Bochiş din
Baroul Bucureşti, pentru autorii excepţiei de neconstituţionalitate, cu
împuternicire avocaţială la dosar, lipsă fiind celelalte părţi, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
1.048D/2010, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de aceiaşi autori în Dosarul nr.
1.766/111/C/2009 al Curţii de Apel Oradea - Secţia comercială şi de contencios
administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspunde avocatul Silvia Bochiş,
pentru autorii excepţiei de neconstituţionalitate, cu împuternicire avocaţială
la dosar, lipsă fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost
legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea
dosarelor.
Avocatul autorilor excepţiei de
neconstituţionalitate arată că este de acord cu conexarea.
Reprezentantul Ministerului Public susţine că nu se
opune conexării cauzelor.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect al
cauzelor, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art.
164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 1.048D/2010
la Dosarul nr. 1.047D/2010, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de
judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorilor
excepţiei, care solicită admiterea acesteia, deoarece instanţele de judecată nu
sunt îndrituite să se pronunţe asupra temeiniciei excepţiei de
neconstituţionalitate, ci numai Curtea Constituţională.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin Incheierile din 8 martie 2010, pronunţate în
dosarele nr. 1.241/35/C/2009 şi nr. 1.766/111/C/2009, Curtea de Apel Oradea
- Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29
alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de
recurenţii Gheorghe Ghiurău şi Lia Ghiurău în cadrul soluţionării unor
recursuri formulate împotriva unor încheieri de respingere a sesizării Curţii
Constituţionale, pronunţate de Tribunalul Bihor.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile de lege criticate contravin
dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5) privind principiul
separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi principiul respectării Constituţiei,
a supremaţiei sale şi a legilor şi ale art. 146 lit. d) privind atribuţia
Curţii Constituţionale de a hotărî asupra excepţiilor de neconstituţionalitate.
In acest sens arată că din conţinutul prevederilor de lege criticate reiese
ideea că, indirect, puterea judecătorească are atributul de a se pronunţa în
locul Curţii Constituţionale asupra excepţiilor de neconstituţionalitate.
Curtea de Apel Oradea - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi fiscal consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite
de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, cu modificările şi
completările ulterioare, care au următoarea redactare: „(6) Dacă excepţia
este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa
respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii
Constituţionale.
Incheierea poate fi atacată numai cu recurs la
instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul
se judecă în termen de 3 zile."
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că
prevederile de lege criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 1
alin. (4) şi (5) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în
stat şi principiul respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor şi
ale art. 146 lit. d) privind atribuţia Curţii Constituţionale de a hotărî
asupra excepţiilor de neconstituţionalitate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, prin mai multe decizii, s-a pronunţat asupra constituţionalităţii
prevederilor criticate, sub aspectul unor critici asemănătoare celor formulate
în prezenta cauză, putând fi amintită, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 607
din 15 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 70 din 25 ianuarie 2006.
Cu acel prilej, Curtea a statuat, în esenţă, că aceste
prevederi sunt constituţionale, reprezentând norme de procedură pe care
instanţa care a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate este
obligată să le aplice, în vederea selectării doar a acelor excepţii care,
potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituţionalitate exercitat
de Curtea Constituţională, unica autoritate de jurisdicţie constituţională.
Această procedură nu face însă posibilă respingerea sau admiterea excepţiei de
neconstituţionalitate de către instanţa judecătorească, ci doar pronunţarea, în
situaţiile date, asupra oportunităţii sesizării Curţii Constituţionale prin
analiza condiţiilor de admisibilitate prevăzute la art. 29 alin. (1)-(3) din
Legea nr. 47/1992. Instanţa de judecată are rol de filtru al excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate de părţi, având obligaţia de a le respinge ca
inadmisibile pe cele care nu îndeplinesc cerinţele legii.
Intrucât criticile de
neconstituţionalitate privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte şi avându-se în
vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea
jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziei
menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
Curtea mai reţine că instanţa de judecată în faţa
căreia s-a invocat o excepţie de neconstituţionalitate (judecătorul a quo) nu analizează constituţionalitatea
dispoziţiilor de lege criticate, adică nu examinează conformitatea acestora cu
prevederi sau principii din Legea fundamentală, ci doar constată dacă sunt
îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992,
situaţie în care sesizarea Curţii Constituţionale (judecătorul a quem) cu excepţia
de neconstituţionalitate invocată este obligatorie. In cazul în care constată
că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea
nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate fiind astfel inadmisibilă,
instanţa de judecată -în temeiul art. 29 alin. (6) din aceeaşi lege - va
respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Prin urmare, în niciun
caz, instanţa de judecată nu soluţionează excepţia de neconstituţionalitate,
dispoziţiile de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu principiul
separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, cu principiul respectării
Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor şi cu prevederile art. 146 lit.
d) privind atribuţia Curţii Constituţionale de a hotărî asupra excepţiilor de
neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată
de Gheorghe Ghiurau şi Lia Ghiurau în dosarele nr. 1.241/35/C/2009şi nr.
1.766/111/C/2009 ale Curţii de Apel Oradea - Secţia comercială şi de contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 octombrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean