Decizia Nr.138 din 01.02.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii şi art. 8 alin. (2) teza a doua din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de IBR Ingenieurburo Gunter Reimer GmbH în dosarele nr. 2.251/86/CA/2008 şi nr. 2.252/86/CA/2008 ale Curţii de Apel Oradea - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 27 ianuarie 2011, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 1 februarie 2011.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 21 ianuarie 2010 şi 11 februarie 2010, pronunţate în dosarele nr. 2.252/86/CA/2008 şi nr. 2.251/86/CA/2008, Curtea de Apel Oradea - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii şi art. 8 alin. (2) teza a doua din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de IBR Ingenieurburo Gunter Reimer GmbH.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, făcând referire la modul în care Directiva 2000/35/CEE a fost transpusă în dreptul intern prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007, că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, contravenind art. 135 alin. (1) şi art. 148 alin. (2) din Legea fundamentală. În esenţă, autorul excepţiei este nemulţumit de faptul că, potrivit textelor de lege criticate, competenţa de judecată este dată în primă instanţă secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului. Astfel, dispoziţiile criticate intră în coliziune cu textele Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007, fiind astfel contrare dispoziţiilor constituţionale invocate. Deşi contractul de achiziţie publică este un contract comercial, el este supus, prin aplicarea textului criticat, regulilor litigioase procedurale specifice contractelor administrative, ceea ce determină posibilitatea exercitării numai a căii de atac a recursului, nu şi pe cea a apelului.Curtea de Apel Oradea - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului arată că textele de lege criticate nu încalcă regulile constituţionale care consacră obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. Dispoziţiile criticate sunt norme privind competenţa de judecată adoptate potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 286 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, şi ale art. 8 alin. (2) teza a doua din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004. Dispoziţiile art. 286 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 au fost modificate prin Legea nr. 278 din 24 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 898 din 31 decembrie 2010. Dispoziţiile art. 8 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 554/2004 au fost modificate prin Legea nr. 262/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007.La data sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, art. 286 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 avea următorul cuprins:Procesele şi cererile privind actele autorităţilor contractante emise înainte de încheierea contractului, precum şi acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire se soluţionează în primă instanţă de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, textul de lege criticat a fost modificat prin articolul unic pct. 35 din Legea nr. 278/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 898 din 31 decembrie 2010, art. 286 alin. (1) având în prezent următorul conţinut:Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor de achiziţie publică se soluţionează în primă instanţă de către secţia comercială a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante. Art. 8 alin (2) teza a doua din Legea nr. 554/2004 are următorul cuprins: „Instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum şi orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea şi încetarea contractului administrativ.“În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 135 alin. (1) referitoare la economia României şi art. 148 alin. (2) referitoare la integrarea în Uniunea Europeană. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, Curtea constată că textul de lege criticat a fost modificat în sensul în care secţia comercială a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante are competenţa materială în soluţionarea proceselor şi cererilor privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi a celor privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor de achiziţie publică. Aşa fiind, Curtea constată că acest aspect al criticii de neconstituţionalitate a rămas fără obiect. În ceea ce priveşte critica potrivit căreia partea interesată poate exercita numai calea de atac a recursului, nu şi pe cea a apelului, Curtea a statuat de nenumărate ori că accesul liber la justiţie nu presupune accesul la toate căile de atac şi instanţele judecătoreşti prevăzute în Constituţie. Curtea a reţinut, astfel cum s-a stabilit şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, că principiul liberului acces la justiţie se referă la posibilitatea efectivă de a supune judecăţii unei instanţe naţionale cazul violării unui drept consacrat de convenţie şi, în consecinţă, „nu impune un anumit număr al gradelor de jurisdicţie sau un anumit număr al căilor de atac“ (Decizia Curţii Constituţionale nr. 288 din 3 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 5 august 2003). Totodată, în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (3) şi ale art. 129 din Constituţie, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 288/2003, că „accesul la justiţie nu presupune şi accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, deci şi reglementarea căilor ordinare sau extraordinare de atac, este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură. Astfel, accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac“. În acest sens este şi Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994. În ceea ce priveşte critica potrivit căreia dispoziţiile criticate intră în coliziune cu textele Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007, fiind astfel contrare dispoziţiilor constituţionale invocate, Curtea constată că aceasta nu poate fi primită. Astfel, în jurisprudenţa sa constantă, instanţa de contencios constituţional a statuat că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins violate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii şi art. 8 alin. (2) teza a doua din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de IBR Ingenieurburo Gunter Reimer GmbH în dosarele nr. 2.251/86/CA/2008 şi nr. 2.252/86/CA/2008 ale Curţii de Apel Oradea - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 februarie 2011. PREŞEDINTE, ION PREDESCU Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu