Decizia Nr.1374 din 18.10.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 57 alin. (4) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Gheorghe Costin în Dosarul nr. 3.400/111/2009 al Tribunalului Bihor - Secţia comercială şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 103D/2011.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.227/2010.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 2 decembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 3.400/111/2009, Tribunalul Bihor - Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 57 alin. (4) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001. Excepţia a fost ridicată de Gheorghe Costin în cadrul soluţionării unei cauze de contencios administrativ, având ca obiect anulare act administrativ.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 24 din Constituţie, referitoare la dreptul la apărare, deoarece permit schimbarea din funcţie a viceprimarului de către consilierii locali fără vreun motiv, singura condiţie prevăzută de text fiind întrunirea unei majorităţi a consilierilor în funcţie. Or, nemotivarea măsurii schimbării din funcţie a viceprimarului încalcă şi prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) care apără valorile supreme ale statului român, ca stat de drept, ale art. 16 privind principiul egalităţii în drepturi şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.În final, arată că în sensul necesităţii motivării măsurii, ca o condiţie de fond pentru validitatea actului administrativ, s-au pronunţat atât instanţele judecătoreşti din România, cât şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care a statuat că „nemotivarea actului atrage nevalabilitatea acestuia“, nefiind concepută într-un stat de drept emiterea discreţionară, fără motivare, de către autoritate a actului administrativ, deoarece motivarea se impune pentru a permite verificarea legalităţii actului administrativ.Tribunalul Bihor - Secţia comercială consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, sub aspectul dreptului la apărare, este de remarcat că reclamantul nu a avut în vedere, în momentul invocării excepţiei, faptul că Legea fundamentală are în vedere exerciţiul acestui drept în cadrul unui proces în faţa instanţelor de judecată. Hotărârea consiliului local fiind un act administrativ, poate fi contestată, chiar sub aspectul nemotivării, la instanţele de contencios administrativ, contestatorul având posibilitatea de a-şi exercita, în acest cadru, dreptul la apărare. Cât priveşte art. 16 din Constituţie, instanţa apreciază că dispoziţiile de lege criticate se aplică, fără privilegii sau discriminări, tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată de normă. În final, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, potrivit căreia dispoziţiile art. 57 alin. (4) din Legea nr. 215/2001 nu aduc atingere niciunui drept garantat de Constituţie.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 57 alin. (4) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, având următorul conţinut:– Art. 57 alin. (4) din Legea nr. 215/2001: „Schimbarea din funcţie a viceprimarului se poate face de consiliul local, prin hotărâre adoptată cu votul majorităţii consilierilor în funcţie, la propunerea primarului sau a unei treimi din numărul consilierilor locali în funcţie.“Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că aceste prevederi de lege contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind valorile supreme ale statului român, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 24 privind dreptul la apărare şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor art. 57 alin. (4) din Legea nr. 215/2001, prin Decizia nr. 1.227 din 5 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 23 noiembrie 2010. Cu acel prilej, Curtea a statuat că dreptul la apărare garantat prin Legea fundamentală are în vedere exerciţiul acestuia în cadrul unui proces în faţa instanţelor de judecată, astfel cum acestea sunt definite prin art. 126 alin. (1) din Constituţie. Actele consiliilor locale pot fi contestate, inclusiv sub aspectul lipsei motivării, la instanţele de contencios administrativ competente. Cu prilejul soluţionării acţiunilor introduse pentru anularea acestora, contestatorul îşi va putea exercita dreptul la apărare, având posibilitatea de a utiliza toate mijloacele procedurale pe care legea le oferă în acest scop. Afirmaţia autorului potrivit căreia nemotivarea actului administrativ atrage nevalabilitatea acestuia nu prezintă interes din punctul de vedere al contenciosului constituţional. O astfel de susţinere poate fi invocată în faţa instanţei de contencios administrativ, care are competenţa deplină de a examina, sub toate aspectele, atât legalitatea, cât şi temeinicia actului administrativ menţionat, în condiţiile unui proces care să respecte toate garanţiile specifice procesului echitabil, astfel cum acestea sunt definite în art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. În final, Curtea observă că dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală nu au incidenţă în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale şi, prin urmare, nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de norma constituţională invocată. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 57 alin. (4) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Gheorghe Costin în Dosarul nr. 3.400/111/2009 al Tribunalului Bihor - Secţia comercială. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 octombrie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean