DECIZIE Nr.
1368 din 26 octombrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 45 si art. 86 alin. (6) din
Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 33 din 13 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - presedinte
Aspazia Cojocaru -judecator
Acsinte Gaspar -judecator
Petre Lazaroiu -judecator
Mircea Stefan Minea -judecator
Ion Predescu -judecator
Tudorel Toader -judecator
Puskas Valentin Zoltan -judecator
Daniela Ramona Maritiu -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Simona Ricu
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 45 si art. 86 alin. (6) din
Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie
ridicata de Societatea Comerciala „Sortilemn" - S.A. din Gherla în Dosarul
nr. 1.620/33/2008 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de
contencios administrativ si fiscal.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de
care procedura de citare a fost legal îndeplinita.
Cauza fiind în stare de judecata, presedintele acorda
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arata ca exceptia de
neconstitutionalitate este neîntemeiata.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrarile dosarului, retine
urmatoarele:
Prin Incheierea din 21 ianuarie 2010, pronuntata în
Dosarul nr. 1.620/33/2008, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de
contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 45 si art. 86 alin. (6) din
Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie
ridicata de Societatea Comerciala „Sortilemn" - S.A. din Gherla.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca textele criticate contravin
prevederilor constitutionale ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumtia de
nevinovatie. Dispozitiile art. 45 si art. 86 alin. (6) din Ordonanta Guvernului
nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala lipsesc de substanta prevederile
art. 14 si art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,
încalcându-se astfel prevederile art. 53 din Constitutie. De asemenea, apare ca
evidenta pozitia privilegiata detinuta de catre organul fiscal în cadrul
procesului, ceea ce este de natura a încalca dreptul partilor la un proces
echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia
contencios administrativ si fiscal arata ca
exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si
exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciaza
ca textele criticate nu împiedica partile interesate de a apela la instantele
judecatoresti si de a se prevala de toate garantiile procesuale care
conditioneaza, într-o societate democratica, procesul echitabil, In ceea ce
priveste invocarea prevederilor constitutionale referitoare la prezumtia de
nevinovatie, se arata ca aceasta prezumtie este consacrata exclusiv pentru
ipoteza raspunderii penale, aceasta rezultând din reglementarea constitutionala
care face referire explicita la „hotarârea judecatoreasca de condamnare".
De asemenea, se arata ca nu poate fi retinuta critica de neconstitutionalitate
referitoare la prevederile art. 53 din Legea fundamentala.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului,
dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si
Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl
constituie dispozitiile art. 45 si art. 86 alin. (6) din Ordonanta Guvernului
nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu urmatorul
continut:
- Art. 45: Opozabilitatea actului administrativ fiscal
„Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul
în care este comunicat contribuabilului sau la o data ulterioara mentionata în
actul administrativ comunicat, potrivit legii."
- Art. 86 alin. (6): Decizia de impunere
„Decizia de impunere si decizia referitoare la
obligatiile de plata accesorii constituie si înstiintari de plata, de la data
comunicarii acestora, în conditiile în care se stabilesc sume de plata."
In sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii
legale sunt invocate prevederile constitutionale ale art. 21 alin. (3)
referitoare la dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor
într-un termen rezonabil, art. 23 alin. (11) referitoare la prezumtia de
nevinovatie si ale art. 53 referitoare la restrângerea exercitiului unor
drepturi sau al unor libertati.
Analizând exceptia de neconstitutionalitate, în
legatura cu invocarea încalcarii art. 23 alin. (8) din Constitutie, Curtea
observa ca prezumtia de nevinovatie cu privire la care statueaza acest text
constitutional este proprie doar procesului penal, neavând nicio legatura cu
cauzele de natura civila, comerciala, fiscala sau de contencios administrativ.
Dispozitiile art. 23 alin. (11) din Constitutie, invocate ca fiind încalcate,
nu pot fi desprinse de contextul lor constitutional. Or, prezumtia de
nevinovatie este reglementata în legatura cu libertatea individuala a persoanei
privind retinerea, arestarea si solutionarea procesului penal, pâna la
ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare. In jurisprudenta sa, Curtea
Constitutionala a statuat ca art. 23 alin. (11) din Legea fundamentala consacra
prezumtia de nevinovatie, dar exclusiv pentru ipoteza raspunderii penale.
Aceasta concluzie rezulta nu numai din termenii reglementarii constitutionale,
facându-se referire explicita la „hotarârea judecatoreasca de
condamnare", ci si din economia reglementarilor, prevederile art. 23
alin. (11) din Constitutie fiind înscrise în cuprinsul dispozitiilor cu privire
la „libertatea individuala".
In ceea ce priveste critica potrivit careia
dispozitiile art. 45 si art. 86 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedura fiscala lipsesc de substanta prevederile art. 14 si
art. 15 din Legea nr. 554/2004, încalcându-se astfel prevederile art. 53 din
Constitutie, Curtea constata ca aceasta nu poate fi retinuta. Astfel cum a
retinut Curtea si în jurisprudenta sa, de exemplu prin Decizia nr. 81 din 25
mai 1999, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 8
iulie 1999, examinarea constitutionalitatii unui text de lege are în vedere
compatibilitatea acestui text cu dispozitiile constitutionale pretins violate,
iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele si raportarea
concluziei ce ar rezulta din aceasta comparatie la dispozitii ori principii ale
Constitutiei. Procedându-se altfel s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia ca,
desi fiecare dintre dispozitiile legale este constitutionala, numai coexistenta
lor ar pune în discutie constitutionalitatea uneia dintre ele. Rezulta deci ca
nu ne aflam în prezenta unei chestiuni privind constitutionalitatea, aceasta
critica neputând fi retinuta.
In ceea ce priveste existenta unei pozitii privilegiate
detinute de catre organul fiscal în cadrul procesului, Curtea constata ca
instanta de contencios constitutional a statuat, prin Decizia nr. 1.357 din 27
octombrie 2009, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852
din 9 decembrie 2009, ca în raporturile de drept material fiscal organele
fiscale au îndrituirea legala de a emite acte administrative fiscale. Dreptul
fiscal si procedura fiscala fac parte din dreptul public, ceea ce înseamna ca
subiectii unor atari raporturi nu pot fi egali în drepturi si obligatii.
Astfel, unul dintre subiectele raportului de drept fiscal, si anume organul
fiscal, are o pozitie dominanta, fiind înzestrat cu exercitiul puterii de stat,
în virtutea careia are competenta legala de a stabili impozitele, taxele,
contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat, cât si de a
urmari încasarea acestora, astfel încât, în situatia în care sumele de bani
datorate bugetului nu mai pot fi încasate de la debitorul initial, printre
altele si din motivele prevazute de textul criticat, sa poata urmari si alte
persoane decât debitorul care au contribuit efectiv la intrarea acestuia în
stare de insolventa.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiata exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 45 si art. 86 alin. (6) din
Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie
ridicata de Societatea Comerciala „Sortilemn" - S.A. din Gherla în Dosarul
nr. 1.620/33/2008 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de
contencios administrativ si fiscal.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata în sedinta publica din data de 26 octombrie
2010.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Maritiu