Decizia Nr.1304 din 04.10.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 81 alin. (1), art. 82 alin. (3) şi art. 84 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Chaouki Hamdi în Dosarul nr. 4.272/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului nr. 4.421D/2010 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 81 alin. (1) şi art. 82 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 şi ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 84 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 22 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 4.272/2/2010, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 81 alin. (1), art. 82 alin. (3) şi art. 84 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Chaouki Hamdi într-o cauză având ca obiect anularea deciziei de returnare a acestuia de pe teritoriul României.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia critică faptul că împotriva dispoziţiei de părăsire a teritoriului nu este prevăzută decât o singură cale de atac, sentinţa prin care se soluţionează cererea de anulare fiind definitivă şi irevocabilă. Or, inexistenţa unei căi de atac accesibile şi disponibile afectează exercitarea dreptului de acces liber la justiţie, la un recurs efectiv şi la două grade de jurisdicţie.Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, persoanele străine beneficiind de dreptul de liber acces la justiţie, iar restrângerea exercitării unor drepturi este proporţională cu interesul public ocrotit.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare a Curţii, prevederile art. 81 alin. (1), art. 82 alin. (3) şi art. 84 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, care au următorul conţinut:– Art. 81 alin. (1): „(1) Împotriva străinilor care au intrat ilegal, a căror şedere pe teritoriul României a devenit ilegală, a căror viză sau drept de şedere a fost anulat sau revocat, a acelora cărora li s-a refuzat prelungirea dreptului de şedere temporară, a acelora cărora le-a încetat dreptul de şedere permanentă, precum şi a foştilor solicitanţi de azil Oficiul Român pentru Imigrări poate dispune măsura returnării de pe teritoriul României.“;

– Art. 82 alin. (3): „(3) Decizia de returnare dă posibilitatea străinului să părăsească ţara neînsoţit, astfel:a)în termen de 15 zile, pentru:

b)în termen de 30 de zile, pentru străinul căruia i-a fost anulat sau revocat dreptul de şedere temporară ori i-a fost refuzată prelungirea acestui drept;c)în termen de 90 de zile, pentru:

– Art. 84 alin. (1): „(1) Decizia de returnare poate fi contestată în termen de 10 zile de la data comunicării la Curtea de Apel Bucureşti, în cazul în care aceasta a fost emisă de Oficiul Român pentru Imigrări, sau la curtea de apel în a cărei rază de competenţă se află formaţiunea teritorială care a emis decizia de returnare. Instanţa soluţionează cererea în termen de 30 de zile de la data primirii acesteia. Hotărârea instanţei este irevocabilă.“Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, dispoziţiile art. 81 alin. (1) şi ale art. 82 alin. (3) au fost modificate prin art. I pct. 110 şi pct. 114-116 din Legea nr. 157/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 28 iulie 2011. Având în vedere faptul că această ultimă modificare nu a afectat esenţa dispoziţiilor criticate şi ţinând cont de dispozitivul Deciziei Plenului Curţii Constituţionale nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, potrivit căruia „În cazul în care, după invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate în faţa instanţelor judecătoreşti, prevederea legală supusă controlului a fost modificată, Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacă soluţia legislativă din legea sau ordonanţa modificată este, în principiu, aceeaşi cu cea dinaintea modificării“, Curtea urmează să examineze dispoziţiile art. 81 alin. (1), art. 82 alin. (3) şi art. 84 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, care au în prezent următoarea redactare: – Art. 81 alin. (1): „(1) Împotriva străinilor cu şedere ilegală şi a foştilor solicitanţi de azil, Oficiul Român pentru Imigrări poate dispune măsura returnării de pe teritoriul României.“; – Art. 82 alin. (3): „(3) Decizia de returnare dă posibilitatea străinului să părăsească ţara neînsoţit, astfel: a)în termen de 15 zile, pentru:

b)în termen de 30 de zile, pentru:

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii din Legea fundamentală: art. 21 privind dreptul la un proces echitabil, art. 44 alin. (1) şi (2) referitoare la garantarea şi la protecţia egală prin lege a proprietăţii private, art. 53 care reglementează restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 129 privitor la folosirea căilor de atac. De asemenea, invocă şi următoarele prevederi din documente internaţionale: art. 13 - Dreptul la un recurs efectiv şi art. 14 - Interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; prevederile art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adiţional la aceeaşi convenţie, referitor la protecţia şi garantarea proprietăţii private; art. 2 - Dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală din Protocolul nr. 7 la aceeaşi convenţie şi art. 1 - Interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la aceeaşi convenţie. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că argumentele formulate de autorul acesteia se rezumă la critici adresate exclusiv dispoziţiilor art. 84 alin. (1), prin prisma faptului că acestea nu prevăd nicio cale de atac împotriva hotărârii pronunţate de curtea de apel competentă teritorial în soluţionarea contestaţiei împotriva deciziei de returnare. Cu privire la acest text de lege, Curtea s-a pronunţat în numeroase rânduri, constatând conformitatea acestuia cu dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate şi în cauza de faţă şi din perspectiva unor critici similare celor formulate de autorul prezentei excepţii. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 1.222 din 5 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 19 noiembrie 2010, Curtea a reţinut că textul de lege criticat oferă străinului interesat posibilitatea de a contesta în justiţie legalitatea şi temeinicia deciziei de returnare emise de autoritatea competentă, cererea sa urmând să fie examinată de o instanţă judecătorească independentă şi imparţială. În plus, invocarea dispoziţiilor art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu este relevantă, întrucât prevederile internaţionale amintite garantează dreptul la două grade de jurisdicţie exclusiv în materie penală, or, prevederile criticate sunt de natură administrativă. Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice modificarea acestei jurisprudenţe a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. Totodată, Curtea constată că, în lipsa oricărei motivări a celorlalte texte de lege criticate, excepţia de neconstituţionalitate a acestora urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, având în vedere că nu este îndeplinită cerinţa impusă de art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit căreia „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate“. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: I. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 81 alin. (1) şi art. 82 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Chaouki Hamdi în Dosarul nr. 4.272/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. II. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 84 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de acelaşi autor, în acelaşi dosar, al aceleiaşi instanţe. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 octombrie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu