Decizia Nr.1275 din 29.09.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 57 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „ATM Construct“ - S.A. din Ploieşti în Dosarul nr. 9.335/105/2006 al Tribunalului Prahova - Secţia civilă, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.160D/2010.La apelul nominal se prezintă partea Emilia Florescu personal, lipsind autorul excepţiei şi celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Partea Emilia Florescu solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 29 septembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 9.335/105/2006, Tribunalul Prahova - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „ATM Construct“ - S.A. din Ploieşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 2989.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate aduc atingere prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece cererea de chemare în judecată poate fi formulată diferenţiat în raport de calitatea procesuală a părţilor din proces, ceea ce stabileşte o inegalitate evidentă, fiind astfel încălcat principiul egalităţii cetăţenilor în drepturi. Cu referire la înfrângerea art. 21 alin. (3) din Constituţie, autorul arată că dispoziţia legală criticată permite reclamantului să ceară introducerea în cauză şi a altor persoane care vor lua procedura din acel stadiu, fiind astfel încălcat dreptul la apărare al intervenientului, care se vede pus în situaţia de a-i fi opuse probe deja administrate cu încălcarea principiului nemijlocirii şi contradictorialităţii administrării probelor în procesul civil, ceea ce reprezintă şi o încălcare a art. 24 din Constituţie.Astfel, prin dispoziţia legală criticată se limitează dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil al unei părţi din proces, această discriminare procesuală fiind o inegalitate de tratament judiciar.Tribunalul Prahova - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile legale criticate sunt perfect constituţionale, constituind o normă de procedură adoptată cu respectarea art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 57 alin. 3 din Codul de procedură civilă, text de lege care are următorul conţinut: „Cererea făcută de reclamant se depune cel mai târziu până la închiderea dezbaterilor înaintea primei instanţe“.În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, precum şi art. 24 privind dreptul la apărare din Constituţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii art. 57 alin. 3 din Codul de procedură civilă şi a reţinut, de exemplu, prin Decizia nr. 118 din 19 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 16 aprilie 2008, şi Decizia nr. 1.300 din 2 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 20 februarie 2009, că, potrivit textului de lege criticat, închiderea dezbaterilor în faţa primei instanţe constituie momentul procesual până la care reclamantul poate să depună o cerere de chemare în judecată a unei alte persoane ce pretinde aceleaşi drepturi, cerere care se va judeca în cauza respectivă. Opţiunea legiuitorului se explică prin necesitatea ca terţii care vor fi chemaţi în judecată să beneficieze de aceleaşi etape procesuale ca şi părţile din dosar în scopul respectării dreptului lor la apărare.Curtea mai observă că, în condiţiile art. 135 din Codul de procedură civilă, cererea reclamantului de introducere a unei alte persoane în judecată, care nu a fost făcută în termenul prevăzut de lege, se va judeca separat.Prin urmare, Curtea reţine că art. 57 alin. 3 din Codul de procedură civilă nu aduce atingere dreptului de acces la justiţie, egalităţii în drepturi şi nici dreptului la apărare, reclamantul beneficiind de toate mijloacele procesuale şi căile de atac necesare asigurării dreptului său la un proces echitabil.Totodată, Curtea observă că dispoziţiile legale criticate sunt norme de procedură adoptate cu respectarea art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală.Astfel, momentul diferit, stabilit în funcţie de calitatea procesuală a părţilor, până la care poate fi introdusă cererea de chemare în judecată a unei persoane care ar putea să pretindă aceleaşi drepturi ca şi reclamantul nu instituie nicio discriminare între părţi. Acesta se justifică prin faptul că pârâtul este în măsură să cunoască persoanele care pot pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamantul, încă de la primirea copiei de pe cererea de chemare în judecată, pe când reclamantul află, în majoritatea cazurilor, pe parcursul procesului despre existenţa acestor persoane.De asemenea, Curtea mai reţine că atât reclamantul, cât şi pârâtul beneficiază în cadrul procesului civil de suficiente mijloace de apărare şi garanţii procesuale care să le asigure dreptul la un proces echitabil, cu respectarea principiului egalităţii armelor.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţată de Curte prin deciziile menţionate, precum şi considerentele care le-au fundamentat sunt valabile şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 57 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „ATM Construct“ - S.A. din Ploieşti în Dosarul nr. 9.335/105/2006 al Tribunalului Prahova - Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 septembrie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Andreea Costin