DECIZIE Nr.
1264 din 12 octombrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de
procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL
OFICIAL NR. 781 din 23 noiembrie 2010
Augustin Zegrean -
preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror
Iuliana Nedelcu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Ion Măranu în Dosarul nr. 1.426/325/2009 al
Judecătoriei Timişoara şi de Minodor Tiran în Dosarul nr. 3.912/206/2008 al
Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că excepţiile de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 223D/2010 şi nr. 3.217D/2010 au
obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului
Public, având în vedere dispoziţiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu
se opune conexării dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
dispune conexarea Dosarului nr. 3.217D/2010 la Dosarul
nr. 223D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul rprezentantului
Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate
ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin încheierile din 25 ianuarie 2010 şi 27 aprilie
2010, pronunţate în dosarele nr. 1.426/325/2009 şi nr. 3.912/206/2008, Judecătoria
Timişoara şi Judecătoria Câmpulung Moldovenesc au sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de
procedură penală.
Excepţia a fost ridicată în dosarele de mai sus de Ion
Măranu şi Minodor Tiron.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile legale criticate contravin
prevederilor art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 24, art. 124 alin. (2),
art. 126 alin. (2), art. 131, art. 20, precum şi ale art. 6 din convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale, deoarece persoana faţă de care s-a dispus
netrimiterea în judecată dobândeşte în urma reanalizării soluţiei calitatea de
inculpat, fără ca acest moment să fie precedat de prezentarea materialului de
urmărire penală. Textul încalcă principiul separaţiei şi echilibrului puterilor
în stat, întrucât atât trimiterea în judecată, cât şi judecata propriu-zisă se
fac de către puterea judecătorească, deşi atributul urmăririi penale şi al
trimiterii în judecată este rezervat Ministerului Public, care aparţine puterii
executive.
Intrucât verificarea soluţiei de netrimitere se face
doar pe baza lucrărilor şi a materialului din dosar, părţile sunt lipsite de un
grad de jurisdicţie, calea de atac a apelului fiind suprimată.
Textul criticat mai îngrădeşte liberul acces la
justiţie prin aceea că ignoră principiul cu aplicabilitate generală în dreptul
penal non reformatio in pejus.
Judecătoria Timişoara
opinează că excepţia de neconstituţionalitate este
neîntemeiată.
Judecătoria Câmpulung Moldovenesc nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierile de sesizare au fost comunicate
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite
de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, cu denumirea
marginală Plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau a
ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, care au următorul conţinut:
„Judecătorul pronunţă una dintre următoarele
soluţii: [...]
c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţează
rezoluţia sau ordonanţa atacată şi, când probele existente la dosar sunt
suficiente, reţine cauza spre judecare, în complet legal constituit,
dispoziţiile privind judecata în primă instanţă şi căile de atac aplicându-se
în mod corespunzător."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale contestate au mai fost supuse controlului său
din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei
nr. 599 din 20 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 10 iulie 2008, Curtea
Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 2781 alin. 8
lit. c) din Codul de procedură penală, statuând că nu este afectat dreptul la
apărare, deoarece procedura de judecare a plângerilor împotriva rezoluţiilor
sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, prevăzută de art. 2781 din Codul de procedură penală, este
o procedură contradictorie în care toate părţile, inclusiv persoana acuzată de
comiterea unei fapte penale, au posibilitatea de a se apăra şi de a cere fie
menţinerea soluţiei procurorului, fie învestirea instanţei cu judecarea infracţiunii
reclamate. In această din urmă ipoteză, inculpatul beneficiază, se înţelege, de
toate mijloacele de apărare şi de toate garanţiile procesuale prevăzute de
lege. Totodată, Curtea a mai reţinut că nu poate fi primită nici susţinerea
privind încălcarea dispoziţiilor art. 131 din Constituţie privind rolul
Ministerului Public, întrucât judecarea cauzei de către instanţă după
desfiinţarea rezoluţiei sau ordonanţei de netrimitere în judecată implică
participarea procurorului la judecarea cauzei în calitate de titular al acţiunii publice şi exercitarea tuturor
atribuţiilor decurgând din această calitate.
De asemenea, prin Decizia nr. 864 din 9 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 786 din 20
noiembrie 2007, Curtea a reţinut că procedura prezentării materialului de
urmărire penală este specifică primei faze a procesului penal, care, spre
deosebire de faza a doua, este nepublică. Acest argument are drept urmare
instituirea obligaţiei procurorului de a chema învinuitul sau inculpatul în cel
mai important moment al urmăririi penale - trimiterea în judecată - şi îşi
găseşte raţiunea tocmai în asigurarea posibilităţii învinuitului sau
inculpatului de a fi asistat de un apărător şi de a dispune de timpul necesar
pentru a-şi pregăti apărarea. Cu acest prilej Curtea a statuat că prevederile
legale criticate nu opresc persoana interesată de a lua cunoştinţă de întreg
materialul probator existent la dosar şi de a formula cereri noi în cadrul noii
faze procesuale căreia i se aplică dispoziţiile privind judecata în primă
instanţă şi căile de atac prevăzute de lege.
Cu aceeaşi ocazie, Curtea a mai arătat că eventualele
probleme practice care s-ar fi putut ivi cu privire la modul de aplicare şi
interpretare a dispoziţiilor contestate de autor au fost dezlegate de Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie, care, prin Decizia nr. XV
din 22 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 13 iunie
2006, a admis recursul în interesul legii şi a stabilit că, „în aplicarea
dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, [...] judecătorul
care, prin încheiere, admite plângerea, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa
atacată şi reţine cauza spre judecare, apreciind că probele existente la dosar
sunt suficiente pentru judecarea cauzei, devine incompatibil să soluţioneze
fondul acesteia". Aşa fiind, nu se poate susţine că prevederile legale
criticate contravin principiului dreptului oricărei persoane la un proces
echitabil, instituit prin art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, la care România este parte.
Totodată, prin Decizia nr. 574 din 7 iunie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 7 august 2007, Curtea a respins excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. a)-c) din Codul de procedură penală, reţinând că
plângerea prevăzută de art. 2781 reprezintă, într-un sens larg, o cale de atac, care se supune
principiului de generală aplicabilitate în dreptul penal non reformatio in pejus. Intr-adevăr,
deşi legea nu prevede în mod expres aplicarea acestui principiu cu prilejul
soluţionării plângerii împotriva actelor procurorului, raţiuni identice cu cele
care determină extinderea aplicabilităţii acestui principiu şi în alte situaţii
decât cele prevăzute în art. 372, 3858 sau art. 4141 alin. 1 din Codul
de procedură penală justifică luarea sa în considerare şi în cazul procedurii
reglementate de art. 2781 din acelaşi cod.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi,
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele
deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
Cât priveşte critica referitoare la inexistenţa unei
căi de atac împotriva încheierii pe care judecătorul o pronunţă în baza
textului legal criticat, Curtea constată că o asemenea nemulţumire nu poate fi
examinată, deoarece, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta se pronunţă „fără a
putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată
de Ion Măranu în Dosarul nr. 1.426/325/2009 al Judecătoriei Timişoara şi de
MinodorTiron în Dosarul nr. 3.912/206/2008 al Judecătoriei Câmpulung
Moldovenesc.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 octombrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru