DECIZIE Nr.
1243 din 6 octombrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) si h) din Legea
nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 724 din 27 octombrie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) şi h) din Legea
nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Anica Savin şi
Constanţa Savin în Dosarul nr. 32.330/299/2006 al Curţii de Apel Bucureşti -
Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 23 septembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 32.330/299/2006, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă
a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) şi h) din Legea nr. 10/2001 privind
regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie
1945-22 decembrie 1989. Excepţia a fost ridicată de Anica Savin şi
Constanţa Savin într-o cauză civilă având ca obiect o acţiune în revendicare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, faptul că prevederile criticate
nu îndeplinesc condiţiile de claritate, precizie, previzibilitate şi
predictibilitate, consacrate atât în jurisprudenţa Curţii Europene a
Drepturilor Omului (cauzele Rotam contra României, 2000 şi Sunday Times
contra Regatului Unit, 1979), cât şi în jurisprudenţa Curţii
Constituţionale, prin Decizia nr. 61/2007. Prin urmare, imprevizibilitatea
legislaţiei referitoare la domeniul proprietăţii private constituie, în sine, o
încălcare a drepturilor prevăzute de Constituţie. Arată că, fără nicio
justificare, prin prevederile de lege criticate au fost declarate ca fiind
abuzive şi preluările de imobile în baza legislaţiei în vigoare la acea dată.
Totodată, susţine că statul avea obligaţia de a menţine un just echilibru între
interesele celor două categorii de proprietari, respectiv foştii proprietari şi
cumpărătorii de bună-credinţă ai imobilelor, fără a discrimina vreuna dintre
cele două categorii.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In acest sens, arată că raţiunea edictării Legii nr. 10/2001 constă tocmai în
repararea prejudiciilor cauzate prin privarea de proprietate. Totodată,
apreciază că eventualele consecinţe produse de prevederile criticate asupra
drepturilor foştilor chiriaşi, în prezent proprietari ai imobilelor, sunt
aspecte ce ţin de rezolvarea pe fond a raporturilor juridice deduse judecăţii
şi nu de calitatea reglementării. De asemenea, consideră că dispoziţiile
constituţionale referitoare la viaţa privată şi de familie nu au incidenţă în
cauză şi se precizează că proprietarii deposedaţi şi cumpărătorii aceloraşi
imobile au titluri de proprietate ca urmare a unor moduri diferite de dobândire
a dreptului de proprietate, astfel încât dispoziţiile art. 16 din Constituţie
nu sunt încălcate. Face referire la deciziile Curţii Constituţionale nr.
34/2003 şi nr. 196/2006.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile criticate sunt constituţionale. In acest sens, arată că acestea
se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale,
fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. Totodată, apreciază că
normele criticate sunt în concordanţă cu dispoziţiile constituţionale conform
cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege
şi nu sunt de natură să îngrădească dreptul părţilor de a se adresa justiţiei
pentru apărarea drepturilor, libertăţilor, intereselor lor legitime, de a
beneficia de un proces echitabil, precum şi de judecarea acestuia într-un
termen rezonabil. In acest sens, face referire la deciziile Curţii
Constituţionale nr. 34/2003 şi nr. 196/2006. De asemenea, consideră că
prevederile art. 26 alin. (1) din Legea fundamentală nu au incidenţă în cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) şi h) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, în urma adoptării Legii nr.
247/2005, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie
2005, care au următorul conţinut:
„(1) In sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înţelege:
a) imobilele naţionalizate prin Decretul nr. 92/1950
pentru naţionalizarea unor imobile, cu modificările şi completările ulterioare,
prin Legea nr. 119/1948 pentru naţionalizarea întreprinderilor industriale,
bancare, de asigurări, miniere şi de transporturi, precum şi prin alte acte
normative de naţionalizare;
[...]h) orice alte imobile preluate de stat cu titlu
valabil, astfel cum este definiţia art. 6 alin. (1) din Legea nr.
213/1998privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu
modificările şi completările ulterioare;".
Autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 20 alin. (2) privind tratatele internaţionale privind
drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părţilor la un
proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, ale art.
26 alin. (1) privind viaţa intimă, familială şi privată şi ale art. 44 alin.
(2) şi (3) referitoare la garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate
privată. Totodată, consideră că prevederile de lege criticate contravin şi
dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) şi h) din Legea nr. 10/2001 au
mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Prin Decizia nr. 196 din 2
martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 275 din
27 martie 2006, Curtea a respins excepţia şi a reţinut că autorii acesteia
solicită, în fapt, modificarea conţinutului normei legale criticate, în sensul
adaptării ei la principiile protecţiei drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, evidenţiate în jurisprudenţa instanţei de contencios european a
drepturilor omului, aspecte ce excedează competenţei instanţei de contencios
constituţional.
Astfel, modificarea conţinutului unei norme juridice,
cu respectarea condiţiilor de claritate, precizie, previzibilitate şi
predictibilitate, este atributul exclusiv al legiuitorului, în temeiul
dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora „Parlamentul
este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate
legiuitoare a ţării". Curtea a constatat că dreptul oricărei persoane
la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public şi într-un termen
rezonabil nu a fost încălcat, câtă vreme instanţa de judecată a examinat în
fond cauza dedusă judecăţii şi s-a pronunţat asupra existenţei dreptului de
proprietate pretins de reclamanţi.
Soluţia şi considerentele pronunţate în decizia
menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, neexistând temeiuri
care să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
In plus, în prezenta cauză, faţă de susţinerile
autorului excepţiei privind jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului
referitoare la respectarea criteriilor de calitate, accesibilitate şi previzibilitate
ale normelor juridice, Curtea constată că aceeaşi instanţă europeană a statuat,
de exemplu prin hotărârea pronunţată în cauzele Cantoni contra Franţei, 1996
şi Rekvenyi contra Ungariei, 1999, că previzibilitatea consecinţelor ce
decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absolută,
întrucât, oricât de dorită ar fi aceasta, ea ar da naştere la o rigiditate
excesivă a reglementării. Astfel, rămâne în sarcina judecătorilor ca, în cadrul
actului de justiţie pe care îl înfăptuiesc, să decidă cu privire la
interpretarea şi aplicarea unor norme legale.
De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a
reţinut în jurisprudenţa sa (Dumitru Popescu contra României, 2007, Vermeire
contra Belgiei, 1991) faptul că prevederile Convenţiei pentru apărarea
drepturilor şi a libertăţilor fundamentale fac parte integrantă din ordinea
juridică internă a statelor semnatare, acest aspect implicând obligaţia pentru
judecătorul naţional de a face aplicarea normelor acesteia, asigurându-le
preeminenţa faţă de orice altă prevedere contrară din legislaţia naţională.
Celelalte dispoziţii constituţionale nu au incidenţă în
prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) şi h) din Legea nr. 10/2001 privind
regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie
1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Anica Savin şi Constanţa Savin în
Dosarul nr. 32.330/299/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 octombrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu