DECIZIE Nr.
1238 din 18 noiembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1) teza finala din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004 si ale art. 29 alin. (6) din Legea
nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 841 din 15 decembrie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean
-judecător
Antonia Constantin - procuror
Claudia Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1) teza finală din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. 29 alin. (6) din Legea
nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, excepţie ridicată de Şerban Simedrea
în Dosarul nr. 5.415/2/2007 al Curţii de ApelBucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent învederează Curţii faptul că
autorul excepţiei a transmis la dosar un înscris prin care arată următoarele:
cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin.
(1) teza finală din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 Curtea
Constituţională a fost sesizată ilegal de către instanţa de judecată, existând
în precedent o decizie pronunţată referitoare la aceste texte de lege,
respectiv Decizia nr. 137 din 21 februarie 2008; cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, consideră că este
„consistent argumentată" şi, ca atare, aşteaptă soluţionarea acesteia; în
legătură cu neparticiparea la şedinţa publică de judecată în faţa Curţii
Constituţionale, solicită ca, „în decizia ce va fi dată publicităţii, să se
menţioneze că autorul excepţiei a fost legal citat, dar, fiind invalid de
gradul 1, cu un picior amputat, nu a putut veni, pentru că sediul Curţii
Constituţionale nu are facilităţile prevăzute de lege pentru accesul şi
prezenţa în clădire a persoanelor cu handicap fizic".
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Referitor la cererea de
renunţare a judecării excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.
16 alin. (1) teza finală din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,
acesta precizează că, excepţia de neconstituţionalitate fiind de ordine
publică, nu se aplică principiul disponibilităţii, astfel că asupra acesteia
Curtea urmează să se pronunţe. Pe fond, pune concluzii de respingere, ca
inadmisbilă, a acestei excepţii de neconstituţionalitate, precum şi de
respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 7
mai 2008, pronunţată în Dosarul nr. 5.415/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti -
Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16
alin. (1) teza finală din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi
ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea
Curţii Constituţionale.
Excepţia a fost ridicată de Şerban Simedrea într-o
acţiune de contencios administrativ având ca obiect obligaţia de a face.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile cuprinse la art. 16 alin.
(1) teza finală din Legea nr. 554/2004 contravin principiului egalităţii în
drepturi, accesului liber la justiţie, dreptului la apărare şi principiului
potrivit căruia justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi. Aceasta,
deoarece ele prevăd obligaţia plăţii despăgubirilor de către persoana fizică
responsabilă de elaborarea, emiterea sau încheierea actului administrativ
vătămător, în solidar, însă, cu autoritatea publică al cărei funcţionar acesta
este, fără ca acea autoritate să fie parte în proces şi fiind, în schimb,
sancţionată. Apreciază, în plus, că principiul solidarităţii anulează
responsabilitatea personală a persoanei fizice. In ceea ce priveşte
dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, sintagma referitoare la
termenul de 48 de ore de la pronunţare pentru declararea recursului împotriva
încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale, se arată că acestea, prin
termenul prea scurt prevăzut, anihilează, practic, dreptul la recurs al unei
persoane suferinde de un handicap fizic, cum este şi exemplul său.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal opinează în
sensul netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile art. 16 alin. (1) teza finală din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004 şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale nu contravin
normelor fundamentale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie, pe de o
parte, dispoziţiile art.16 alin. (1) teza finală din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004,
dispoziţii modificate prin art. I pct. 23 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea
Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 510
din 30 iulie 2007. Textul de lege criticat are următorul conţinut: „(1)
Cererile în justiţie prevăzute de prezenta lege pot fi formulate şi personal
împotriva persoanei care a contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea
actului ori, după caz, care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea
referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, dacă se solicită
plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere. In
cazul în care acţiunea se admite, persoana respectivă poate fi obligată la
plata despăgubirilor, solidar cu autoritatea publică pârâtă."
Obiect al excepţiei de neconstiutuţionalitate îl
constituie, totodată, şi prevederile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.643 din 16 iulie 2004, cu următorul conţinut:
„(6) Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară
prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere
motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, Incheierea poate fi
atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore
de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."
Autorul excepţiei consideră că textele de lege
menţionate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2)
referitoare la principiul egalităţii în drepturi, al art. 21 alin. (1) şi (2)
privind accesul liber la justiţie, al art. 24 alin. (1) prin care se garantează
dreptul la apărare, al art. 50 - „Protecţia persoanelor cu handicap" şi ale art. 124 alin. (2) potrivit cărora „Justiţia este unică,
imparţială şi egală pentru toţi".
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
Constituţională constată următoarele:
In ceea ce priveşte cererea de renunţare la judecarea
excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1) teza finală
din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, formulată de autorul
excepţiei ulterior invocării acesteia, Curtea observă că aceasta nu este
admisibilă. Decizia nr. 137 din 21 februarie 2008, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 13 martie 2008, invocată de autorul excepţiei,
priveşte, într-adevăr, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.
16 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, a fost
ridicată de acelaşi autor şi a fost motivată cu aceleaşi argumente, însă
într-un alt dosar al instanţei de judecată. Ca atare, nu se poate invoca
excepţia puterii de lucru judecat, astfel ca excepţia de neconstituţionalitate
în discuţie să fie respinsă ca inadmisibilă, în temeiul art. 163 din Codul de
procedură civilă. In plus, este cunoscut faptul că, sub aspect procedural,
principiul disponibilităţii nu se aplică în materia excepţiilor procedurale de
ordine publică, aşa cum este şi excepţia de neconstituţionalitate.
Examinând critica de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 16 alin. (1) teza finală din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, astfel cum a fost invocată şi în faţa instanţei de
judecată, Curtea constată, însă, că această excepţie de neconstituţionalitate urmează
să fie respinsă ca inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea
nr. 47/1992. Astfel, deşi redă prevederile art. 16 alin.(1) în forma actuală,
critica autorului excepţiei vizează, în continuare, redactarea anterioară a
acestuia, respectiv sintagma „autoritate publică respectivă". In prezent,
textul legal în vigoare se referă la „autoritatea publică pârâtă", în ceea
ce priveşte solidaritatea dintre aceasta şi persoana vinovată, obligată la
plata despăgubirilor acordate de instanţă. Prin urmare, Curtea constată că,
faţă de cele reţinute prin Decizia nr.137 din 21 februarie 2008, prin prezenta
excepţie de neconstituţionalitate nu au fost aduse elemente noi, astfel că atât
considerentele, cât şi soluţia pronunţată cu acel prilej se menţin şi în cauza
de faţă.
Cât priveşte dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea
nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea
observă că acestea sunt criticate ca fiind contrare principiului egalităţii în
drepturi, reglementat de art. 16 din Constituţie, accesului liber la justiţie, prevăzut de art. 21 din aceasta,
precum şi normelor fundamentale ale art. 50, referitoare la protecţia
persoanelor cu handicap. Autorul excepţiei susţine, în acest sens, că termenul
de 48 de ore de la pronunţare pentru declararea recursului împotriva încheierii
de sesizare a Curţii Constituţionale este prea scurt şi anihilează practic
dreptul la recurs al unei persoane suferinde de un handicap fizic, cum este şi
cazul său.
O asemenea critică a mai fost examinată în
jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Prin Decizia nr. 922 din 18 octombrie
2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 821 din 3 decembrie 2007, Curtea a
reţinut că „natura imperativă a termenului de 48 de ore în cadrul căruia partea
interesată poate declara recurs împotriva încheierii prin care instanţa de
judecată a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale
cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate are menirea de a da
expresie principiului celerităţii şi al soluţionării cauzelor într-un termen
rezonabil, în considerarea faptului că excepţia de neconstituţionalitate
reprezintă un incident procedural în cadrul unui litigiu. Din aceleaşi raţiuni
legiuitorul a instituit şi regulile speciale de procedură referitoare atât la
exercitarea recursului ca singură cale de atac împotriva încheierii instanţei
de judecată, cât şi la soluţionarea recursului în termen de 3 zile, fără ca
prin aceasta să se poată susţine încălcarea dreptului de acces la instanţă sau
la folosirea căilor de atac".
Curtea constată că cele mai sus reţinute prin decizia
indicată sunt aplicabile şi cauzei de faţă.
In ce priveşte aspectul particular pe care îl prezintă
autorul excepţiei, aceea de persoană cu handicap, Curtea apreciază că acesta nu
constituie un motiv care să determine neconstituţionalitatea unui text de lege.
Protecţia specială de care se bucură, potrivit art. 50 din Constituţie, această
categorie de persoane se concretizează într-o serie de măsuri specifice care
vizează egalitatea de şanse, prevenirea şi tratarea handicapului, în vederea
participării efective a persoanelor cu handicap în viaţa comunităţii, ceea ce
nu constituie însă obiectul de reglementare al textului de lege criticat.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 16 alin. (1) teza finală din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004 şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată
de Şerban Simedrea în Dosarul nr. 5.415/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti -
Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 noiembrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Krupenschi