Decizia Nr.1221 din 20.09.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 137, art. 141, art. 145 şi art. 149 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Balassy Andras în Dosarul nr. 4.295/305/2010 al Judecătoriei Sfântu Gheorghe. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.458D/2010.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra notelor scrise depuse la dosar de către autorul excepţiei prin care acesta solicită admiterea criticii de neconstituţionalitate şi judecarea în lipsă.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 519/2011.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 27 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 4.295/305/2010, Judecătoria Sfântu Gheorghe a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 137, art. 141, art. 145 şi art. 149 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Balassy Andras într-o cauză ce are ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că „prin titlul executoriu se aduce atingere proprietăţii private a celui împotriva căruia este emis acest titlu“, astfel că se ajunge la o încălcare a prevederilor constituţionale ale art. 44. Această încălcare este evidentă cu atât mai mult cu cât titlul executoriu nu este reprezentat de o hotărâre judecătorească.Judecătoria Sfântu Gheorghe, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului arată că dispoziţiile de lege criticate reprezintă norme coercitive, instituind reguli procedurale pentru debitorul care nu îşi plăteşte de bunăvoie obligaţiile fiscale. Procedura contestaţiei la executare asigură suficiente garanţii pentru protecţia dreptului de proprietate al tuturor părţilor implicate în proces, prin însuşi faptul că le oferă posibilitatea de a contesta executarea, de a obţine anularea sau încetarea acesteia, iar în cazul anulării actului de executare contestat sau al încetării executării înseşi şi al anulării titlului executoriu, persoanei îndreptăţite i se restituie suma ce i se cuvine din valorificarea bunurilor sau din reţinerile prin poprire. De asemenea, face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.291/2008.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise ale autorului excepţiei, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 137, art. 141, art. 145 şi art. 149 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificările şi completările ulterioare. Aceste texte de lege se referă la executarea silită în cazul debitorilor solidari, titlul executoriu şi condiţiile pentru începerea executării silite, somaţia şi executarea silită prin poprire a sumelor ce se cuvin creditorilor.În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii, autoarea excepţiei invocă prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (2) şi (9) referitoare la dreptul de proprietate privată.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 372 din Codul de procedură civilă, executarea silită se realizează în temeiul hotărârilor judecătoreşti şi al înscrisurilor care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru a constitui titluri executorii. În domeniul fiscal, titlul de creanţă fiscal devine ope legis titlu executoriu, dându-se astfel expresie, într-un domeniu particular, reglementării cu caracter general, adoptată de legiuitor în limitele competenţei sale constituţionale.De asemenea, Curtea observă că, potrivit art. 12 din Codul de procedură fiscală, relaţiile dintre contribuabili şi organele fiscale trebuie să fie fundamentate pe bună-credinţă, în scopul realizării cerinţelor legii. Astfel, contribuabilul trebuie să îşi achite de bunăvoie obligaţiile fiscale, organele fiscale care administrează creanţele respective fiind abilitate să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii şi să efectueze procedura de executare silită numai dacă contribuabilul nu îşi îndeplineşte obligaţia de plată.Aşa fiind, nerespectarea propriei îndatoriri prevăzute de însuşi textul constituţional al art. 56 alin. (1) nu poate constitui temeiul susţinerii potrivit căreia dispoziţiile de lege referitoare la titlul executoriu în materie fiscală, precum şi la regulile privind executarea silită contravin prevederilor constituţionale ale art. 44.Totodată, Curtea constată că şi în această materie legiuitorul a reglementat posibilitatea persoanelor interesate de a contesta orice act de executare silită, în condiţiile procedurale stabilite de lege. Astfel, potrivit art. 172 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură fiscală, „Persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare [... ]“, iar, potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol, „Contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă“.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 137, art. 141, art. 145 şi art. 149 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Balassy Andras în Dosarul nr. 4.295/305/2010 al Judecătoriei Sfântu Gheorghe.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 septembrie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu