DECIZIE Nr.
1220 din 29 septembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 259 alin. (7) lit. b) si c) din Legea
nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sanatatii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 755 din 5 noiembrie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. 259 pct. 7 lit. b) şi c) din Legea
nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii", excepţie ridicată de
Gheorghe Nandor Jîrghiuţă în Dosarul nr. 1.399/190/2008 al Tribunalului
Bistriţa-Năsăud - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
1.049D/2009, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate,
ridicată de Anamaria Jîrghiuţă în Dosarul nr. 1.398/190/2008 al aceleiaşi instanţe
de judecată.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, văzând identitatea de obiect a
acestor cauze, pune în discuţie problema conexării lor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
propunerea de conexare a acestor cauze.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.049D/2009 la Dosarul nr.
1.048D/2009, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată, în acest sens, că
susţinerile de neconstituţionalitate privind încălcarea principiului
neretroactivităţii prin impunerea obligaţiei de plată a contribuţiei lunare la
fondul de asigurări de sănătate datorate anterior nu pot fi primite, deoarece
aceleaşi termene de prescripţie şi aceeaşi obligaţie de plată exista şi în
vechea legislaţie în materie. In plus, doar calitatea de asigurat, dobândită în
condiţiile legii, generează aceleaşi drepturi, respectiv aceleaşi obligaţii
pentru această categorie de persoane, fără a fi astfel nesocotite principiul
egalităţii sau garanţiile constituţionale privind interzicerea exproprierii,
pretins încălcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin încheierile din 18 februarie 2009, pronunţate în
dosarele nr. 1.399/190/2008 şi nr. 1.398/190/2008, Tribunalul Bistriţa-Năsăud
- Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. 259
pct. 7 lit. b) şi c) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul
sănătăţii".
Excepţiile au fost ridicate de Gheorghe Nandor
Jîrghiuţă şi de Anamaria Jîrghiuţă în cauze având ca obiect soluţionarea unor
acţiuni în recurs formulate împotriva unor sentinţe civile privind contestaţii
la executare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, având conţinut identic, se susţine, mai întâi, că prevederile „art.
259 pct. 7 lit. b) şi c) din Legea nr. 95/2006" contravin principiului
neretroactivităţii legii, deoarece obligă destinatarul acestor norme juridice
la plata, retroactiv, pentru o perioadă de 5 ani, a contribuţiei lunare la
fondul de asigurări sociale de sănătate, incluzând şi perioada anterioară
intrării în vigoare a Legii nr. 95/2006. Dispoziţiile de lege criticate
realizează practic o expropriere, deoarece persoana în cauză este obligată să
achite sume de bani fără a beneficia de nimic în schimbul acestora. Autorii
excepţiei menţionează situaţia personală, în sensul că nu au avut calitatea de
asigurat, nu au beneficiat de serviciile prestate de asigurător (apelând la
servicii medicale private), însă sunt obligaţi la plata retroactivă pentru
servicii medicale de care nu au beneficiat. De asemenea, arată că textele
atacate creează o situaţie defavorabilă destinatarilor acestor norme, care
„realizează venituri impozabile", faţă de cei la care se referă lit. a)
din alin. (7) al aceluiaşi articol de lege, care se referă la persoanele care
nu au venituri impozabile şi care sunt obligate „să achite contribuţia lunară
pe ultimele 6 luni... calculată la salariul minim brut", cu toate că ambele
categorii de persoane beneficiază de aceeaşi asigurare de sănătate.
Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia comercială, de
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, indicând, în acest sens,
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, de pildă Deciziile nr.
934/2006, nr. 469/2006, nr. 539/2006 si nr. 705/2007.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate
ridicată.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 259 alin. (7) lit. b) şi c) din Legea nr. 95/2006 privind
reforma în domeniul sănătăţii, modificată şi completată, sunt constituţionale,
deoarece acestea nu conţin norme contrare principiilor fundamentale ale
neretroactivităţii legii civile şi egalităţii în drepturi şi nici principiului
constituţional care stabileşte că nimeni nu poate fi expropriat decât pentru
cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă
despăgubire.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 259alin. (7) lit. b) şi c) din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 372'din 28 aprilie 2006, astfel cum au fost modificate prin art.
I pct. 20 din Legea nr. 264/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr.
95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 503 din 27 iulie 2007. Textul de lege criticat are
următoarea redactare:
„(7) Persoanele care au obligaţia de a se asigura şi
nu pot dovedi plata contribuţiei sunt obligate, pentru a obţine calitatea de
asigurat: (...)
b) să achite pe întreaga perioadă a termenelor de
prescripţie privind obligaţiile fiscale contribuţia legală lunară calculată
asupra veniturilor impozabile realizate, precum şi obligaţiile fiscale
accesorii de plată prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul
de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,
dacă au realizat venituri impozabile pe toată această perioadă;
c) să achite atât contribuţia legală lunară şi
obligaţiile fiscale accesorii prevăzute la lit. b) pentru perioada în care au
realizat venituri impozabile, cât şi contribuţia legală lunară, precum şi
majorările de întârziere prevăzute la lit. a) sau, după caz, obligaţiile
fiscale accesorii, pentru perioada în care nu au fost realizate venituri
impozabile pe o perioadă mai mare de 6 luni. Această prevedere se aplică
situaţiilor în care în cadrul termenelor de prescripţie fiscală există atât
perioade în care s-au realizat venituri impozabile, cât şi perioade în care nu
s-au realizat astfel de venituri. In cazul în care perioada în care nu s-au
realizat venituri impozabile este mai mică de 6 luni, se achită contribuţia
legală lunară proporţional cu perioada respectivă, inclusiv majorările de
întârziere şi obligaţiile fiscale accesorii, după caz."
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate invocă
prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul
neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai
favorabile, art. 16 alin. (1) cu referire la principiul egalităţii cetăţenilor
în drepturi şi ale art. 44 alin. (3) cu privire la expropriere.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
Constituţională constată că dispoziţiile art. 259 alin. (7) lit. b) din Legea
nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii au mai fost supuse controlului
de constituţionalitate din perspectiva unor critici de neconstituţionalitate
asemănătoare celor formulate în prezenta cauză.
Astfel, prin Decizia nr. 705 din 11 septembrie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 736 din 31 octombrie
2007, Curtea a reţinut, cu privire la regimul juridic al termenelor de
prescripţie aplicabile drepturilor de creanţă ale instituţiilor publice din
sistemul asigurărilor sociale de sănătate, că „instituţiile publice care
asigură colectarea contribuţiilor către Fondul naţional unic de asigurări
sociale de sănătate urmăresc asigurarea unui interes general, respectiv
îndeplinirea obligaţiei statului de a ocroti sănătatea publică, ceea ce
justifică de asemenea protecţia deosebită acordată drepturilor de creanţă ale
acestor instituţii." Cu acelaşi prilej, Curtea a mai constatat, faţă de
susţinerile referitoare la încălcarea principiului constituţional al
neretroactivităţii legii, că „dispoziţiile de lege criticate prevăd obligaţia
plăţii contribuţiei de asigurări de sănătate pentru o perioadă anterioară în
sarcina celor care aveau această obligaţie, dar nu au îndeplinit-o. Astfel,
[...] obligarea la plata contribuţiei prevăzute de lege şi anterior nu poate fi
privită ca având un caracter retroactiv".
Cât priveşte susţinerile autorilor excepţiei sub
aspectul încălcării principiului egalităţii în drepturi prin modalitatea
diferită de calcul a contribuţiei lunare la fondul de asigurări de sănătate în
funcţie de natura impozabilă sau nu a veniturilor asiguraţilor, Curtea constată
că astfel de critici au mai fost analizate în cadrul controlului de
constituţionalitate. Prin Decizia nr. 56 din 26 ianuarie 2006, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 21 februarie 2006, şi
Decizia nr. 539 din 27 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 661 din 1 august 2006, Curtea a statuat că „este firesc ca
valoarea contribuţiei să difere de la persoană la persoană, în funcţie de
cuantumul veniturilor realizate. Această diferenţă este rezonabilă şi
justificată de situaţia obiectiv deosebită în care se află persoanele care
realizează venituri mai mari faţă de cele ale căror venituri sunt mai reduse,
precum şi de principiul solidarităţii şi subsidiarităţii în colectarea şi
utilizarea fondurilor, aplicabil în materia asigurărilor sociale de
sănătate". De asemenea, Curtea a reţinut că „principiul constituţional al
aşezării juste a sarcinilor fiscale pentru suportarea cheltuielilor publice
impune diferenţierea contribuţiei persoanelor care realizează venituri mai
mari. De altfel, cota de contribuţie, exprimată procentual, este unică, neavând
caracter progresiv, astfel că diferenţa valorică a contribuţiei este
determinată de nivelul diferit al venitului".
Prin urmare, nu se poate reţine încălcarea prevederilor
art. 16 alin. (1) din Constituţie referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa
legii, fără privilegii şi fără discriminări.
Având în vedere cele reţinute de Curte prin deciziile
indicate, raportate la criticile de neconstituţionalitate formulate în prezenta
cauză, se constată că, în lipsa unor elemente noi, de natură să modifice
această jurisprudenţa, aceleaşi argumente pe care s-a fundamentat soluţia de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate se impune şi în acest dosar.
In plus, autorii prezentei excepţii de
neconstituţionalitate invocă prevederile art. 44 alin. (3) din Constituţie,
referitoare la garanţiile fundamentale privind interzicerea exproprierii.
Curtea constată însă că aceste norme nu au incidenţă în cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 259 alin. (7) lit. b) şi c) din
Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de
Gheorghe Nandor Jîrghiuţă şi de Anamaria Jîrghiuţă în dosarele nr.
1.399/190/2008 şi nr. 1.398/190/2008 ale Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia
comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 septembrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi