DECIZIE Nr. 122 din 11 aprilie 2002
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 385^1
alin. 2 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 430 din 20 iunie 2002
Costica Bulai - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Vlad Mihai Cercel - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedura penala, exceptie
ridicata de Lidia Peter, Cristian Bojinca, Valentino Acatrinei si Rodica Fesiuc
in Dosarul nr. 9/2002 al Curtii Supreme de Justitie - Completul de 9
judecatori.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost
legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de
neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata. Arata ca dispozitiile art. 385^1
alin. 2 din Codul de procedura penala nu anihileaza dreptul la o cale de atac,
ci recunosc acest drept in alte conditii decat cele generale. Potrivit
prevederilor art. 125 alin. (3) si ale art. 128 din Constitutie procedura de
judecata, precum si modalitatile de exercitare a cailor de atac sunt de
competenta legiuitorului. In ceea ce priveste dispozitiile art. 5 din Conventia
pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
reprezentantul Ministerului Public apreciaza ca nu au legatura cu cauza,
intrucat acestea privesc arestarea preventiva, iar nu modalitatile de
exercitare a cailor de atac impotriva hotararilor judecatoresti, in general.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 25 ianuarie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 9/2002,
Curtea Suprema de Justitie - Completul de 9 judecatori a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 385^1
alin. 2 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Lidia Peter,
Cristian Bojinca, Valentino Acatrinei si Rodica Fesiuc, recurenti in cadrul
dosarului mentionat.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca
limitarea, prin dispozitiile art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedura penala,
a dreptului de recurs impotriva incheierii prin care Curtea Suprema de Justitie
- Sectia penala a respins ca inadmisibila cererea de sesizare a Curtii
Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171,
art. 172 alin. 1 si art. 224 din Codul de procedura penala este
neconstitutionala, deoarece restrange intr-un mod nejustificat accesul la
justitie, incalcand astfel si dreptul la un proces echitabil.
Curtea Suprema de Justitie - Completul de 9 judecatori, exprimandu-si
opinia, considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul a comunicat Curtii punctul sau de vedere in sensul ca exceptia de
neconstitutionalitate este nefondata.
In motivarea acestui punct de vedere arata ca dispozitiile criticate sunt
in concordanta atat cu prevederile constitutionale, cat si cu cele ale
Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
deoarece prin incheierile la care se refera art. 385^1 alin. 2 din Codul de
procedura penala nu se solutioneaza fondul procesului. Avand un caracter
intermediar, aceste incheieri pot fi atacate o data cu hotararile prin care se
solutioneaza cauza, astfel ca prin dispozitiile legale criticate nu se aduce
atingere principiului accesului liber la justitie. De asemenea, nu sunt
incalcate prevederile art. 5 si 6 din Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale, deoarece dispozitiile art. 385^1 alin. 2
din Codul de procedura penala nu ingradesc in nici un fel dreptul la libertate,
prevazut la art. 5 din conventie, si nici nu afecteaza garantiile legate de
existenta unui tribunal independent si impartial, prevazute la art. 6.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere exprimat de Guvern,
raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului,
dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si
dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1),
ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
385^1 alin. 2 din Codul de procedura penala, care au urmatorul cuprins:
"Incheierile pot fi atacate cu recurs numai o data cu sentinta sau decizia
recurata, cu exceptia cazurilor cand, potrivit legii, pot fi atacate separat cu
recurs."
Prevederile constitutionale invocate de autorii exceptiei de
neconstitutionalitate sunt urmatoarele:
- art. 21 alin. (2): "Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui
drept.";
- art. 125: "(1) Justitia se realizeaza prin Curtea Suprema de
Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege.
(2) Este interzisa infiintarea de instante extraordinare.
(3) Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege."
De asemenea, in sustinerea exceptiei se invoca si prevederile art. 5,
referitoare la dreptul la libertate si la siguranta, si ale art. 6, referitoare
la dreptul la un proces echitabil, din Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale, ratificata de Romania prin Legea nr.
30/1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 135 din 31
mai 1994.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca este
neintemeiata in sensul celor ce se vor arata in continuare.
Stabilirea procedurii de judecata, inclusiv a procedurii recursului, este
data, prin art. 125 din Constitutie, in competenta legiuitorului. La fel, potrivit
art. 128 din Legea fundamentala, impotriva hotararilor judecatoresti partile
interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile
legii.
Vazand si prevederile art. 51 alin. (1) din Constitutie, precum si ale art.
20 alin. (1), se intelege ca legiuitorul are obligatia sa reglementeze
procedura de judecata si, in acest cadru, exercitarea cailor de atac, in
limitele prevazute de Legea fundamentala si de tratatele internationale privind
drepturile omului. Stabilind, prin art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedura
penala, ca incheierile pot fi atacate cu recurs numai o data cu sentinta sau cu
decizia atacata, legiuitorul a actionat in limitele competentei sale, prevazute
prin dispozitiile constitutionale evocate mai sus.
In acelasi mod a procedat legiuitorul in reglementarea apelului, dispunand,
prin art. 261 alin. 2 din Codul de procedura penala, ca incheierile date in
prima instanta pot fi atacate cu apel numai o data cu fondul.
Acest mod de reglementare a exercitarii cailor de atac impotriva
incheierilor se justifica prin necesitatea de a se asigura celeritatea
procesului penal, exigenta recunoscuta cu valoare de principiu atat in sistemul
nostru procesual, cat si in Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, care consacra la art. 6 pct. 1 dreptul oricarei
persoane "la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen
rezonabil a cauzei sale".
Sustinerea autorilor exceptiei de neconstitutionalitate conform careia prin
dispozitiile art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedura penala se incalca
prevederile art. 21 din Constitutie, privind accesul liber la justitie, precum
si cele ale art. 125, privind instantele judecatoresti, este nefondata deoarece
textul legal criticat nu contravine prevederilor constitutionale invocate.
Dimpotriva, legea asigura accesul persoanelor interesate la justitie, prin
reglementarea posibilitatii exercitarii recursului impotriva incheierilor
pronuntate de instanta, o data cu exercitarea recursului impotriva sentintei
sau a deciziei atacate.
Textul criticat nu contravine nici art. 5 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care se refera la dreptul la
libertate si la siguranta, iar nu la exercitarea cailor de atac impotriva
hotararilor judecatoresti, si nici art. 6 din aceeasi conventie, care, prin
consacrarea principiului celeritatii procesului judiciar, permite adoptarea de
catre statele parti la conventie a unor reglementari, ca cea prevazuta de art.
385^1 alin. 2 din Codul de procedura penala, menite sa impiedice prelungirea
judecarii cauzelor peste limitele unui termen rezonabil.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
si al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 385^1 alin.
2 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Lidia Peter, Cristian
Bojinca, Valentino Acatrinei si Rodica Fesiuc in Dosarul nr. 9/2002 al Curtii
Supreme de Justitie - Completul de 9 judecatori.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 11 aprilie 2002.
PRESEDINTE,
prof. univ. dr. COSTICA BULAI
Magistrat asistent,
Vlad Mihai Cercel