DECIZIE   Nr. 122 din 11 aprilie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 430 din 20 iunie 2002

    Costica Bulai         - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Iuliana Nedelcu       - procuror
    Vlad Mihai Cercel     - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Lidia Peter, Cristian Bojinca, Valentino Acatrinei si Rodica Fesiuc in Dosarul nr. 9/2002 al Curtii Supreme de Justitie - Completul de 9 judecatori.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata. Arata ca dispozitiile art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedura penala nu anihileaza dreptul la o cale de atac, ci recunosc acest drept in alte conditii decat cele generale. Potrivit prevederilor art. 125 alin. (3) si ale art. 128 din Constitutie procedura de judecata, precum si modalitatile de exercitare a cailor de atac sunt de competenta legiuitorului. In ceea ce priveste dispozitiile art. 5 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, reprezentantul Ministerului Public apreciaza ca nu au legatura cu cauza, intrucat acestea privesc arestarea preventiva, iar nu modalitatile de exercitare a cailor de atac impotriva hotararilor judecatoresti, in general.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 25 ianuarie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 9/2002, Curtea Suprema de Justitie - Completul de 9 judecatori a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Lidia Peter, Cristian Bojinca, Valentino Acatrinei si Rodica Fesiuc, recurenti in cadrul dosarului mentionat.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca limitarea, prin dispozitiile art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedura penala, a dreptului de recurs impotriva incheierii prin care Curtea Suprema de Justitie - Sectia penala a respins ca inadmisibila cererea de sesizare a Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171, art. 172 alin. 1 si art. 224 din Codul de procedura penala este neconstitutionala, deoarece restrange intr-un mod nejustificat accesul la justitie, incalcand astfel si dreptul la un proces echitabil.
    Curtea Suprema de Justitie - Completul de 9 judecatori, exprimandu-si opinia, considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul a comunicat Curtii punctul sau de vedere in sensul ca exceptia de neconstitutionalitate este nefondata.
    In motivarea acestui punct de vedere arata ca dispozitiile criticate sunt in concordanta atat cu prevederile constitutionale, cat si cu cele ale Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece prin incheierile la care se refera art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedura penala nu se solutioneaza fondul procesului. Avand un caracter intermediar, aceste incheieri pot fi atacate o data cu hotararile prin care se solutioneaza cauza, astfel ca prin dispozitiile legale criticate nu se aduce atingere principiului accesului liber la justitie. De asemenea, nu sunt incalcate prevederile art. 5 si 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece dispozitiile art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedura penala nu ingradesc in nici un fel dreptul la libertate, prevazut la art. 5 din conventie, si nici nu afecteaza garantiile legate de existenta unui tribunal independent si impartial, prevazute la art. 6.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere exprimat de Guvern, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedura penala, care au urmatorul cuprins: "Incheierile pot fi atacate cu recurs numai o data cu sentinta sau decizia recurata, cu exceptia cazurilor cand, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs."
    Prevederile constitutionale invocate de autorii exceptiei de neconstitutionalitate sunt urmatoarele:
    - art. 21 alin. (2): "Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
    - art. 125: "(1) Justitia se realizeaza prin Curtea Suprema de Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege.
    (2) Este interzisa infiintarea de instante extraordinare.
    (3) Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege."
    De asemenea, in sustinerea exceptiei se invoca si prevederile art. 5, referitoare la dreptul la libertate si la siguranta, si ale art. 6, referitoare la dreptul la un proces echitabil, din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ratificata de Romania prin Legea nr. 30/1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca este neintemeiata in sensul celor ce se vor arata in continuare.
    Stabilirea procedurii de judecata, inclusiv a procedurii recursului, este data, prin art. 125 din Constitutie, in competenta legiuitorului. La fel, potrivit art. 128 din Legea fundamentala, impotriva hotararilor judecatoresti partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii.
    Vazand si prevederile art. 51 alin. (1) din Constitutie, precum si ale art. 20 alin. (1), se intelege ca legiuitorul are obligatia sa reglementeze procedura de judecata si, in acest cadru, exercitarea cailor de atac, in limitele prevazute de Legea fundamentala si de tratatele internationale privind drepturile omului. Stabilind, prin art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedura penala, ca incheierile pot fi atacate cu recurs numai o data cu sentinta sau cu decizia atacata, legiuitorul a actionat in limitele competentei sale, prevazute prin dispozitiile constitutionale evocate mai sus.
    In acelasi mod a procedat legiuitorul in reglementarea apelului, dispunand, prin art. 261 alin. 2 din Codul de procedura penala, ca incheierile date in prima instanta pot fi atacate cu apel numai o data cu fondul.
    Acest mod de reglementare a exercitarii cailor de atac impotriva incheierilor se justifica prin necesitatea de a se asigura celeritatea procesului penal, exigenta recunoscuta cu valoare de principiu atat in sistemul nostru procesual, cat si in Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care consacra la art. 6 pct. 1 dreptul oricarei persoane "la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale".
    Sustinerea autorilor exceptiei de neconstitutionalitate conform careia prin dispozitiile art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedura penala se incalca prevederile art. 21 din Constitutie, privind accesul liber la justitie, precum si cele ale art. 125, privind instantele judecatoresti, este nefondata deoarece textul legal criticat nu contravine prevederilor constitutionale invocate. Dimpotriva, legea asigura accesul persoanelor interesate la justitie, prin reglementarea posibilitatii exercitarii recursului impotriva incheierilor pronuntate de instanta, o data cu exercitarea recursului impotriva sentintei sau a deciziei atacate.
    Textul criticat nu contravine nici art. 5 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care se refera la dreptul la libertate si la siguranta, iar nu la exercitarea cailor de atac impotriva hotararilor judecatoresti, si nici art. 6 din aceeasi conventie, care, prin consacrarea principiului celeritatii procesului judiciar, permite adoptarea de catre statele parti la conventie a unor reglementari, ca cea prevazuta de art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedura penala, menite sa impiedice prelungirea judecarii cauzelor peste limitele unui termen rezonabil.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Lidia Peter, Cristian Bojinca, Valentino Acatrinei si Rodica Fesiuc in Dosarul nr. 9/2002 al Curtii Supreme de Justitie - Completul de 9 judecatori.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 11 aprilie 2002.

                      PRESEDINTE,
              prof. univ. dr. COSTICA BULAI

                              Magistrat asistent,
                              Vlad Mihai Cercel