DECIZIE Nr.
121 din 9 februarie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205 alin. (1) din Ordonanta
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala si art. 7 alin. (1)
din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
ACT EMIS DE: CURTEA
CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 149 din 8 martie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru
-judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre
Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga -
procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 alin. (1) din
Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură
fiscală şi art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ
nr. 554/2004, excepţie ridicată de Gheorghe Dumitrescu în Dosarul nr.
5.296/30/2008 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios
administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază
că excepţia ridicată este neîntemeiată, invocând
jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 9 iunie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 5.296/30/2008, Curtea de Apel Timişoara - Secţia
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 205 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală şi art. 7 alin. (1) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de
Gheorghe Dumitrescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea
contestaţiei formulate împotriva unui act administrativ-fiscal.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine că dispoziţiile legale criticate sunt
neconstituţionale, întrucât nu permit atacarea direct în faţa
instanţei de contencios-administrativ a actului administrativ-fiscal
fără parcurgerea fazei prealabile prevăzute de Codul de
procedură fiscală.
Tribunalul Timiş apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este
neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin.(2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta
excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ
nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
1.154 din 7 decembrie 2004, şi ale art. 205 alin. (1) din Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31
iulie 2007, care au următorul cuprins:
- Art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: „(1)
Inainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente,
persoana care se consideră vătămată într-un drept al
său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual
trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau
autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în
termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau
în parte, a acestuia.";
- Art. 205 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr.
92/2003: „(1) Impotriva titlului de creanţă, precum şi
împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestaţie
potrivit legii. Contestaţia este o cale administrativă de atac
şi nu înlătură dreptul la acţiune al celui care se
consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau
prin lipsa acestuia, în condiţiile legii."
Autorul excepţiei susţine că
dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile
constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la
justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate
ridicată, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate
au mai format obiect al controlului de constituţionalitate. Astfel,
Curtea, prin Decizia nr. 670 din 15 decembrie 2005, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 27 ianuarie 2006, a statuat, cu
privire la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, că instituirea unei
proceduri administrative prealabile, obligatorii, fără caracter
jurisdictional nu este contrară principiului liberului acces la
justiţie cât timp decizia organului administrativ poate fi atacată în
faţa unei instanţe judecătoreşti.
De asemenea, cu privire la dispoziţiile art. 205
alin. (1) din Codul de procedură fiscală, Curtea, prin deciziile nr.
194 din 12 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 160 din 16 martie 2009, şi nr. 687 din 12 iunie 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 25 iulie
2008, a stabilit că instituirea recursului prealabil sau graţios
reprezintă o modalitate simplă, rapidă şi scutită de
taxa de timbru, prin care persoana vătămată într-un drept al
său de o autoritate publică are posibilitatea de a obţine
recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului său legitim direct
de la organul emitent. Se realizează astfel, pe de o parte, protecţia
persoanei vătămate şi a administraţiei, iar, pe de
altă parte, degrevarea instanţelor judecătoreşti de
contencios administrativ de acele litigii care pot fi soluţionate pe cale
administrativă, dându-se expresie principiului celerităţii.
Curtea a mai reţinut că nicio dispoziţie
constituţională nu interzice ca prin lege să se instituie o
procedură administrativă prealabilă, fără caracter
jurisdictional, cum este, de exemplu, procedura recursului administrativ
graţios sau a celui ierarhic, In plus, s-a arătat că dreptul de
acces liber la justiţie nu este un drept absolut, el putând fi supus
anumitor condiţionări. Prin urmare, Curtea a statuat că parcurgerea
unei proceduri administrative prealabile, obligatorii, fără caracter
jurisdictional nu îngrădeşte dreptul de acces liber la justiţie,
atât timp cât decizia organului administrativ poate fi atacată în
faţa unei instanţe judecătoreşti.
In acelaşi sens, Curtea s-a mai pronunţat
prin Decizia nr. 927 din 18 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 801 din 23 noiembrie 2007, sau Decizia nr. 382 din
17 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
340 din 18 mai 2007.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură
să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii
Constituţionale, soluţiile şi considerentele deciziilor amintite
îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 alin. (1) din
Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură
fiscală şi ale art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ
nr. 554/2004, excepţie ridicată de Gheorghe Dumitrescu în Dosarul nr.
5.296/30/2008 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 9 februarie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly