DECIZIE   Nr. 12 din 16 ianuarie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 131 alin. 4 din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 109 din 20 februarie 2003

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Nicoleta Grigorescu   - procuror
    Florentina Geangu     - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 131 alin. 4 din Codul penal, exceptie ridicata de Ionut Teodor Baba si Cristian Luca in Dosarul nr. 569/2002 al Judecatoriei Constanta.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, aratand ca prin textul de lege criticat, pe de o parte, nu se instituie privilegii sau discriminari, care sa contravina principiului egalitatii in drepturi prevazut de art. 16 din Constitutie, iar pe de alta parte, nu se incalca dreptul fundamental la viata ori la integritate fizica si psihica, consacrat de art. 22 din Legea fundamentala. Se mai arata ca legiuitorul este singurul competent sa reglementeze modul de tragere la raspundere a faptuitorilor care au savarsit infractiuni, partea vatamata avand un rol strict determinat in cadrul procedurii plangerii prealabile.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 3 iulie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 569/2002, Judecatoria Constanta a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 131 alin. 4 din Codul penal, exceptie ridicata de Ionut Teodor Baba si Cristian Luca, inculpati in dosarul mentionat.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile legale criticate sunt contrare prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) din Constitutie, referitoare la egalitatea in fata legii si a autoritatilor publice, precum si ale art. 22 alin. (1), referitoare la dreptul la integritate psihica a persoanei. Se arata ca prin dispozitiile art. 131 alin. 4 din Codul penal "se instituie un regim juridic discriminatoriu pentru faptuitorii unei infractiuni pentru care este necesara plangerea prealabila, contrar dispozitiilor art. 16 din Constitutie, deoarece permit introducerea plangerii prealabile numai impotriva unui faptuitor, iar ulterior, tragerea la raspundere penala si a celorlalti participanti, asupra carora nu numai ca nu mai este incident termenul de doua luni pentru introducerea plangerii, dar se permite si exercitarea de presiuni asupra lor". Se mai arata ca "instituirea unui regim discriminatoriu intre participantii la savarsirea faptei rezulta si din aceea ca persoana vatamata poate cere introducerea in cauza si a celorlalti participanti, impotriva carora nu formulase initial plangere si care nu au avut posibilitatea sa se apere, considerand ca le sunt aplicabile dispozitiile art. 284 din Codul de procedura penala, referitoare la termenul de introducere a plangerii prealabile".
    Judecatoria Constanta apreciaza ca exceptia este neintemeiata, deoarece prin dispozitiile legale criticate nu se creeaza un regim discriminatoriu in cazul exercitarii actiunii penale impotriva tuturor participantilor, chiar daca plangerea prealabila se face numai cu privire la unul dintre ei.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Guvernul arata ca din examinarea dispozitiilor art. 131 alin. 4 din Codul penal, care consacra principiul indivizibilitatii pasive a raspunderii penale, nu se poate retine incalcarea principiului egalitatii in drepturi a cetatenilor, prevazut in art. 16 alin. (1) din Constitutie. Dimpotriva, dispozitiile legale criticate constituie o reflectare a prevederilor constitutionale invocate. In cazul pluralitatii de infractori, daca plangerea prealabila se face sau se mentine numai cu privire la unul dintre ei, toti faptuitorii vor fi trasi la raspundere penala, chiar daca persoana vatamata nu ar dori acest lucru. Infractiunea fiind unica si fiind rezultatul contributiei tuturor faptuitorilor, ea constituie temeiul raspunderii penale pentru toti. Daca persoana vatamata doreste ca unii dintre faptuitori sa fie iertati, ea se poate impaca cu acestia; in acest caz legea prevede ca impacarea partilor inlatura raspunderea penala, avand caracter personal. Guvernul mai arata ca dispozitiile art. 131 alin. 4 din Codul penal nu contravin nici prevederilor art. 22 alin. (1) din Constitutie, deoarece nu aduc atingere acestui drept fundamental al omului. Obiectul reglementarii realizate prin dispozitiile legale criticate il constituie doar tragerea la raspundere penala a tuturor faptuitorilor, ca urmare a participarii lor la savarsirea unei infractiuni.
    Pentru aceste motive se considera ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 131 alin. 4 din Codul penal este neintemeiata.
    Avocatul Poporului arata ca dispozitiile art. 131 alin. 4 din Codul penal nu contravin prevederilor constitutionale invocate, deoarece nu contin dispozitii de natura sa aduca atingere acestor drepturi ale omului, obiectul reglementarii sale constituindu-l doar procedura de punere in miscare a actiunii penale si angajarea raspunderii penale a tuturor participantilor la comiterea unei infractiuni pentru care este necesara o plangere prealabila. In concluzie, se considera ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele de vedere asupra exceptiei.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
    Obiectul exceptiei il constituie dispozitiile art. 131 alin. 4 din Codul penal, care au urmatorul cuprins: "Fapta atrage raspunderea penala a tuturor participantilor la savarsirea ei, chiar daca plangerea prealabila s-a facut sau se mentine cu privire numai la unul dintre ei."
    Aceste dispozitii sunt considerate de autorii exceptiei ca fiind contrare prevederilor art. 16 alin. (1) si ale art. 22 alin. (1) din Constitutie, cu motivarea ca ele creeaza un privilegiu pentru persoana vatamata, care, prin plangerea prealabila cu privire numai la unul dintre participantii la infractiune, determina tragerea la raspundere penala a tuturor celorlalti participanti, iar prin tragerea la raspundere a acestora din urma, chiar dupa doua luni de la introducerea plangerii, se aduce atingere integritatii psihice a acestora, in contradictie cu prevederile art. 22 alin. (1) din Constitutie.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata.
    Dispozitiile art. 131 alin. 4 din Codul penal consacra un principiu de drept, acela al indivizibilitatii pasive a raspunderii penale, exprimate in regula ca plangerea prealabila a persoanei vatamate, in cazul participatiei penale, atrage raspunderea penala a tuturor participantilor, chiar daca ea a fost facuta sau se mentine numai cu privire la unul dintre acestia. Acest efect al plangerii prealabile se produce chiar impotriva vointei persoanei vatamate, astfel incat nu se poate vorbi de vreun privilegiu al acesteia si deci de o incalcare a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie.
    Prevederile legale criticate nu sunt contrare nici dispozitiilor art. 22 alin. (1) din Constitutie, deoarece tragerea la raspundere penala a participantilor mentionati in plangere nu poate fi considerata ca o atingere adusa integritatii psihice a acestora. A accepta o astfel de critica ar insemna sa se admita ca orice tragere la raspundere penala sa fie considerata ca o incalcare a integritatii psihice a infractorului.
    De altfel, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 131 alin. 4 din Codul penal prin Decizia nr. 183 din 20 iunie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 750 din 15 octombrie 2002, respingand-o ca neintemeiata. Aceasta decizie, ca si considerentele pe care ea se intemeiaza sunt valabile si in cauza de fata, deoarece nu exista motive pentru schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale in aceasta materie.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 131 alin. 4 din Codul penal, exceptie ridicata de Ionut Teodor Baba si Cristian Luca in Dosarul nr. 569/2002 al Judecatoriei Constanta.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 16 ianuarie 2003.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Florentina Geangu