DECIZIE Nr. 12 din 9 februarie 1999
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. IV pct. 7 din Ordonanta
Guvernului nr. 18/1994 privind masuri pentru intarirea disciplinei financiare a
agentilor economici, aprobata si modificata prin Legea nr. 12/1995
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 104 din 11 martie 1999
Lucian Mihai - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Ioan Muraru - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Paula C. Pantea - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol, solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind masuri pentru
intarirea disciplinei financiare a agentilor economici, aprobata si modificata
prin Legea nr. 12/1995, ridicata de Societatea Comerciala "Cepes
Escargot" - S.R.L. din Arad in Dosarul nr. 2.732/1998 al Judecatoriei
Arad.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 21 ianuarie 1999, in
prezenta reprezentantului Ministerului Public si in lipsa partilor legal
citate, fiind consemnate in incheierea din acea data, cand Curtea, avand nevoie
de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 26 ianuarie 1999
si apoi pentru 4 februarie 1999 si, respectiv, pentru data de 9 februarie 1999.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 5 mai 1998, pronuntata in Dosarul nr. 2.732/1998,
Judecatoria Arad a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994,
ridicata de Societatea Comerciala "Cepes Escargot" - S.R.L. din Arad.
In motivarea exceptiei se arata ca aceste dispozitii incalca normele prevazute
la art. 1 si 3 din Legea nr. 32/1968 privind stabilirea si sanctionarea
contraventiilor.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 32/1968, contraventia este definita ca fapta
ce prezinta un grad de pericol social mai mic decat infractiunea, de unde rezulta
ca si amenda contraventionala nu poate depasi in nici un caz maximul general al
amenzii penale, care, conform art. 53 pct. 1 lit. c) din Codul penal, este de
50.000.000 lei. Art. 3 din aceeasi lege impune instituirea prin norma speciala
a unui minim si a unui maxim al amenzii contraventionale. Or, art. IV pct. 7
din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 infrange aceste dispozitii legale, prin
aceea ca prevede limite ale amenzii contraventionale cu mult mai mari decat
limitele generale ale amenzii penale si calculul lor se face pe baza de cote
procentuale progresive, ceea ce conduce la amenzi nelimitate. Se mai sustine ca
dispozitiile legale criticate contravin si art. 72 alin. (3) lit. f) din
Constitutie, care prevede ca infractiunile, pedepsele si regimul executarii
acestora se reglementeaza prin lege organica. In sprijinul acestui argument
este invocata jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, care a extins
garantiile prevazute la art. 6 din Conventia europeana a drepturilor omului la
toate categoriile de pedeapsa, deci si la sanctiunile contraventionale, al
caror regim trebuie asadar reglementat prin lege organica. In sfarsit, se
sustine ca art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 violeaza si
principiul constitutional al proportionalitatii, prevazut la art. 49 alin. (2),
prin aceea ca opereaza o restrangere a libertatii comertului, instituind
sanctiuni exorbitante in reglementarea disciplinei financiare.
Exprimandu-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate,
instanta considera ca art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 nu
contravine art. 72 alin. (3) lit. f) din Constitutie. Se arata ca, desi textul
criticat "stabileste, cu titlu de amenda contraventionala, cote
procentuale progresive, ceea ce duce la aplicarea unei amenzi exigente, acestea
vin in ajutorul intaririi disciplinei financiare valutare". Nu se poate
face paralela intre contraventie si infractiune, deoarece in raspunderea penala
sunt angajate persoanele fizice, nu cele juridice si, de asemenea, "nu se
poate separa patrimoniul unei persoane juridice, care este distinct de cel al
persoanei fizice". Legiuitorul a consacrat contraventiei care prezinta un
grad de pericol social mai redus decat infractiunea un cadru juridic special
care vizeaza preponderent persoanele juridice.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, s-au
solicitat punctele de vedere ale presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului.
In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata. Astfel se arata ca, in ceea ce
priveste sustinerea ca textul criticat, modificand sistemul de amenzi din sume
fixe in sume procentuale, ar infrange norma de principiu stabilita prin art. 3
din Legea nr. 32/1968, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia
Plenului nr. 9 din 24 ianuarie 1995, in sensul ca nu exista interdictie
constitutionala referitoare la libertatea de optiune a legiuitorului. Cu
referire la sustinerea privind necesitatea stabilirii sanctiunilor
contraventionale, in speta amenzi, prin lege organica, se arata ca
jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, invocata de autorul
exceptiei, nu impune legiuitorului anumite obligatii in raport cu categoria
legii prin care sunt reglementate contraventiile, ci cere acestuia sa respecte
principiul legalitatii sanctionarii contraventiilor si sa asigure totalitatea
garantiilor procesuale impuse de art. 6 din Conventia europeana a drepturilor
omului.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale
atacate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii
nr. 47/1992, retine urmatoarele:
In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr.
47/1992, republicata, Curtea este competenta sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Aceasta exceptie are ca obiect dispozitiile art. IV pct. 7 din Ordonanta
Guvernului nr. 18/1994, aprobata si modificata prin Legea nr. 12/1995, care
prevad:
"In cazul constatarii nerespectarii termenelor mentionate la pct. 3, 5
si 6, precum si a celor mentionate in autorizatia Bancii Nationale a Romaniei,
eliberata conform pct. 4, privind repatrierea incasarilor in valuta, se vor
aplica urmatoarele amenzi contraventionale, reprezentand:
- 10%, in lei, asupra sumelor in valuta nerepatriate, pentru intarzieri de
pana la 30 de zile calendaristice;
- 15%, in lei, asupra sumelor in valuta nerepatriate, pentru intarzieri
intre 30 si 60 de zile calendaristice;
- 20%, in lei, asupra sumelor in valuta nerepatriate, pentru fiecare luna
calendaristica care depaseste primele 60 de zile de intarziere.
In toate situatiile se mentine obligatia repatrierii sumelor in valuta in
termen de 30 de zile calendaristice de la data constatarii contraventiei.
In cazul depasirii termenului de la alineatul precedent, penalitatile
stabilite la art. 7 din Legea nr. 76/1992, astfel cum a fost modificat prin
prezenta ordonanta, se majoreaza cu 50% ."
Cu privire la constitutionalitatea prevederilor art. IV pct. 7 din
Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, aprobata si modificata prin Legea nr.
12/1995, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 161 din 10
noiembrie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 3 din
11 ianuarie 1999. Prin aceasta decizie, Curtea cu majoritate de voturi, a
respins exceptia de neconstitutionalitate, retinand in esenta urmatoarele:
Dispozitiile textului atacat nu infrang prevederile de principiu ale art. 1
si 3 din Legea nr. 32/1968, referitoare la deosebirea de gravitate dintre
infractiuni si contraventii si obligativitatea stabilirii unor limite minime si
maxime ale amenzilor contraventionale. Prin Decizia Plenului Curtii
Constitutionale nr. 9 din 24 ianuarie 1995, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 27 din 7 februarie 1995, s-a statuat ca nu exista nici
o interdictie constitutionala care sa limiteze libertatea de optiune a
legiuitorului in ceea ce priveste modificarea sistemului de amenzi din sume
fixe in sume procentuale. Art. 3 din Legea nr. 32/1968, invocat in sustinerea
neconstitutionalitatii, se refera exclusiv la contraventiile reglementate prin
hotarari ale Guvernului sau prin acte normative ale autoritatilor publice
locale, pe cand contraventiile prevazute la art. IV pct. 7 din Ordonanta
Guvernului nr. 18/1994 fac parte din sfera contraventiilor reglementate prin
lege, ele avand deci un temei legal diferit de cel al contraventiilor din prima
categorie. In legatura cu incalcarea dispozitiilor art. 72 alin. (3) lit. f)
din Constitutie, potrivit carora infractiunile, pedepsele si regimul executarii
acestora se reglementeaza prin lege organica, s-a aratat ca art. IV pct. 7 din
Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 stabileste, in cadrul masurilor de consolidare
a regimului valutar si de intarire a disciplinei financiare, contraventii privind
incalcarea obligatiei de repatriere a sumelor in valuta. Aceasta este o
problema de ordin financiar din sfera regimului valutar, care nu intra in
domeniul de reglementare al legii organice. S-a aratat ca jurisprudenta Curtii
Europene a Drepturilor Omului, bazata pe interpretarea art. 6 din Conventia
europeana a drepturilor omului, nu este de natura a sprijini solicitarea
autorului exceptiei, deoarece aceasta nu permite concluzia ca regimul juridic
al sanctiunilor contraventionale se confunda in totalitate cu cel al
sanctiunilor penale. Scopul interpretarii date dispozitiilor art. 6 din
Conventia europeana a drepturilor omului, in sensul ca notiunea acuzatie in
materie penala include si domeniul contraventional, a fost acela de a asigura
aceleasi garantii procesuale celor invinuiti de savarsirea unei contraventii,
precum si celor invinuiti de savarsirea unei infractiuni. In sfarsit, s-a
retinut ca principiul proportionalitatii nu este aplicabil in cauza, intrucat
dispozitiile art. 49 din Constitutie sunt cuprinse in titlul I cap. II
referitor la drepturile si libertatile fundamentale si privesc, prin continutul
lor, domeniul acestor drepturi si libertati, pe cand art. 134, care la alin.
(2) lit. a) stabileste obligatia statului de a asigura libertatea comertului,
se regaseste in titlul IV al Constitutiei - Economia si finantele.
Intrucat nu au intervenit elemente noi de natura sa justifice modificarea
jurisprudentei Curtii Constitutionale, solutia pronuntata prin Decizia nr.
161/1998 isi mentine valabilitatea si in acest dosar.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
si al art. 25 din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. IV pct. 7
din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind masuri pentru intarirea
disciplinei financiare a agentilor economici, aprobata si modificata prin Legea
nr. 12/1995, ridicata de Societatea Comerciala "Cepes Escargot" -
S.R.L. din Arad in Dosarul nr. 2.732/1998 al Judecatoriei Arad.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica din data de 9 februarie 1999.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat asistent,
Gabriela Dragomirescu