DECIZIE Nr.
1180 din 17 septembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 39 1 alin. (2) din Ordonanta
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 706 din 21 octombrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Tudorel Toader -judecător
Simona Ricu - procuror
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 391 alin. (2) din
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor,
excepţie ridicată de instanţa de judecată, din oficiu, în Dosarul nr.
2.377/296/2009 al Judecătoriei Satu Mare.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 1 aprilie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 2.377/296/2009, Judecătoria Satu Mare a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 391
alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor. Excepţia a fost ridicată de instanţa de judecată, din
oficiu, cu ocazia soluţionării unei cereri formulate în temeiul art. 9 alin.
(3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, având ca obiect înlocuirea amenzii cu
sancţiunea obligării contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul
comunităţii.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate instanţa susţine că prevederile art. 391 alin. (2) din
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, care condiţionează înlocuirea amenzii cu
sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii de consimţământul
expres al contravenientului, constituie „o reluare a dispoziţiilor art. 9 alin.
(5) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001", cu privire la care Curtea
Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 1.354/2008, constatând că
sintagma „cu acordul acestuia" din cuprinsul art. 9 alin. (5) din
ordonanţă încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală,
potrivit cărora: „In România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale
şi a legilor este obligatorie." Astfel, instanţa de judecată consideră
că „aceleaşi raţiuni care au determinat Curtea Constituţională să aprecieze că
sintagma «cu acordul acestuia» din art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001
este neconstituţională conduc la concluzia că şi sintagma «dacă există acordul
expres al acestuia» din art. 391 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului
nr. 2/2001 este neconstituţională".
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 391 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr.
2/2001 sunt neconstituţionale. In acest sens, arată că aplicarea sancţiunii obligării
la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii este condiţionată de
acordul contravenientului, ceea ce lipseşte de eficienţă sancţiunea aplicată
pentru comiterea unei fapte antisociale, cu consecinţa încălcării dispoziţiilor
art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală. Menţionează că prin Decizia nr.
1.354/2008 Curtea Constituţională a constatat că sintagma „cu acordul
contravenientului", în ceea ce priveşte prestarea unei munci în folosul
comunităţii, este neconstituţională.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 391 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului
nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, introduse prin Legea
nr. 352/2006 pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 640 din 25 iulie 2006, având
următorul cuprins: „In cazul în care contravenientul, citat de instanţă, nu
a achitat amenda în termenul prevăzut la alin. (1), instanţa procedează, dacă
există acordul expres al acestuia, la înlocuirea amenzii cu sancţiunea
prestării unei activităţi în folosul comunităţii pe o durată maximă de 50 de
ore, iar pentru minori începând cu vârsta de 16 ani, de 25 de ore."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi
de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din
Legea fundamentală, potrivit cărora, „In România, respectarea Constituţiei,
a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că aceasta a fost ridicată de instanţa de judecată cu ocazia
soluţionării unei cereri formulate de organul din care face parte agentul
constatator, în temeiul art. 9 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001,
având ca obiect înlocuirea amenzii cu sancţiunea obligării contravenientului la
prestarea unei activităţi în folosul comunităţii. Or, în ipoteza avută în
vedere de legiuitor în cuprinsul art. 391 din ordonanţă
contravenientul este cel care sesizează instanţa în circumscripţia căreia s-a
săvârşit contravenţia în vederea înlocuirii amenzii cu sancţiunea prestării
unei activităţi în folosul comunităţii. In aceste condiţii, dispoziţiile art.
391 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 nu au legătură cu
soluţionarea cauzei, în înţelesul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 391 alin. (2) din
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor,
excepţie ridicată de instanţa de judecată, din oficiu, în Dosarul nr.
2.377/296/2009 al Judecătoriei Satu Mare.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 septembrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică