DECIZIE Nr.
1170 din 17 septembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 57 alin. (5) teza finala din Legea
administratiei publice locale nr. 215/2001
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 731 din 28 octombrie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 alin. (5) teza finală din Legea
administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Victor Chirilă
în Dosarul nr. 7.170/99/2008 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă
şi asigurări sociale.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.311
D/2009, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de
Constantin Adăscăliţei în Dosarul nr. 7.169/99/2008 al aceleiaşi instanţe.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, văzând identitatea de obiect al celor două
cauze, din oficiu, pune în discuţie problema conexării lor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
propunerea de conexare a cauzelor.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.311D/2009 la Dosarul nr.
957D/2009, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, indicând în acest sens Decizia
nr. 487/2009 a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin încheierile din 6 martie 2009 şi din 10 martie
2009, pronunţate în dosarele nr. 7.170/99/2008 şi nr. 7.169/99/2008, Curtea
de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 57
alin. (5) teza finală din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001.
Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de
Victor Chirilă şi, respectiv, de Constantin Adăscăliţei, în cauze privind
soluţionarea unor recursuri formulate împotriva unor sentinţe civile având ca
obiect litigiu de muncă.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate având un conţinut asemănător, autorii acesteia susţin că textul
legal criticat, potrivit căruia primarul şi viceprimarul nu beneficiază de
sporul de vechime în muncă şi nici de alte sporuri prevăzute de lege, încalcă
principiul egalităţii cetăţenilor în drepturi. Astfel, art. 16 alin. (3) din
Codul muncii prevede că „munca prestată în temeiul unui contract individual
de muncă îi conferă salariatului vechime în muncă". Activitatea în
cadrul unei funcţii de demnitate publică, ca urmare a alegerii unei persoane în
această funcţie, este asimilată unei munci desfăşurate sub imperiul unui
contract de muncă, prin dispoziţii speciale în acest sens, cum sunt cele ale
art. 57 alin. (6) din Legea nr. 215/2001 şi ale art. 39 din Legea nr. 393/2004,
potrivit cărora durata exercitării mandatului de primar şi viceprimar
constituie vechime în muncă. Totodată, conform art. 155 din Codul muncii şi
art. 41 alin. (3) lit. d) din Contractul colectiv de muncă la nivel naţional pe
anii 2007-2010, vechimea în muncă duce automat la acordarea unui spor la
salariu cuprins între 5 şi 25%, astfel că, şi sub acest aspect, textul criticat
este discriminatoriu. Aceasta deoarece, deşi munca prestată de persoanele alese
într-o funcţie de demnitate publică este echivalată legal cu munca efectuată în
temeiul unui contract de muncă, iar perioada exercitării mandatului constituie
vechime în muncă, totuşi persoanele care ocupă aceste funcţii nu beneficiază de
sporul pentru vechime în muncă.
Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi
asigurări sociale, exprimându-şi opinia în Dosarul
nr. 957D/2009, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, „în
măsura în care activitatea desfăşurată în temeiul unui mandat eligibil a unei
funcţii eligibile legiuitorul însuşi o echivalează unei munci asimilate codului
muncii şi o recunoaşte apoi ca vechime în muncă". Având în vedere
dispoziţiile art. 39 din Legea nr. 393/2004, pentru egalitate de tratament, „ar
fi trebuit ca dispoziţiile criticate să se coreleze cu cele din Legea nr.
215/2001 în sensul inserării unei dispoziţii privind acordarea sporului de
vechime în muncă". Interdicţia prevăzută de art. 57 alin. (5) din lege
„reprezintă în fapt o încălcare a dreptului celui ales de a se bucura de
beneficiul material cuvenit ca răsplată pentru stăruinţa lui în muncă, drept
recunoscut tuturor celorlalţi cetăţeni, conform Codului muncii, dar care este
refuzat celui ce ocupă o funcţie publică eligibilă.
Aceeaşi instanţă de judecată, dar în alt complet de
judecată, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 1.311D/2009, apreciază că
dispoziţiile art. 57 alin. (5) teza finală din Legea administraţiei publice
locale nr. 215/2001 nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din
Constituţie. Primarul şi viceprimarul au atribuţii şi proceduri de lucru
diferite de cele ale persoanelor care prestează muncă în temeiul unui contract
de muncă, astfel că nu poate fi primită susţinerea potrivit căreia aceştia s-ar
afla într-o situaţie comparabilă cu cea a personalului care beneficiază de spor
de vechime în muncă în baza contractului de muncă.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate
ridicată.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Dispoziţiile art. 57 alin.
(5) teza finală din Legea nr. 215/2001 se aplică tuturor celor vizaţi de
ipoteza normei, în spiritul egalităţii de tratament juridic pentru situaţii
identice, impus de art. 16 alin. (1) din Constituţie. Primarii şi viceprimarii
se află într-o situaţie raţional şi obiectiv diferită faţă de alte categorii de
salariaţi, ce rezidă din calitatea de funcţie de demnitate publică a mandatului
primarului şi a viceprimarului, care împiedică aplicarea prin asimilare a
regulilor contractului individual de muncă, prevăzute de Codul muncii.
Totodată, legiuitorul este în drept să stabilească conţinutul, condiţiile şi
limitele drepturilor salariale, putând, de asemenea, ca, în considerarea unor
situaţii speciale, să instituie reglementări specifice, în deplin acord cu
principiul constituţional al egalităţii în drepturi.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 57 alin. (5) teza finală din Legea administraţiei publice
locale nr. 215/2001 sunt neconstituţionale, fiind contrare principiului
egalităţii, statuat de art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală. Se arată că,
dintre sporurile acordate prin lege personalului care îşi desfăşoară
activitatea în administraţia publică, sporul pentru condiţii vătămătoare,
sporul pentru condiţii grele de muncă, sporul pentru condiţii periculoase şi
sporul pentru activitatea desfăşurată în condiţii de încordare psihică foarte
ridicată nu au legătură cu salariul primit pentru prestarea muncii, ci se
acordă pentru protejarea sănătăţii şi securităţii tuturor salariaţilor, iar
tratamentul juridic diferenţiat stabilit de legiuitor în cazul unor persoane
care îşi desfăşoară munca în aceleaşi condiţii încalcă principiul egalităţii în
drepturi şi nediscriminării, neavând o motivare obiectivă şi raţională. In
plus, art. 39 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali
recunoaşte vechimea în muncă pentru perioada exercitării mandatului de primar
şi viceprimar.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 57 alin. (5) teza finală din Legea administraţiei
publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, având următoarea redactare: „(5)
(...) Primarul şi viceprimarul nu beneficiază de sporul de vechime în muncă şi
nici de alte sporuri prevăzute de lege."
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate invocă
prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitoare la principiul
egalităţii în drepturi.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
Constituţională constată că asupra unor critici de neconstituţionalitate
asemănătoare s-a pronunţat prin Decizia nr. 487 din 2 aprilie 2009, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 371 din 2 iunie 2009. Cu acea
ocazie, Curtea a reţinut că, „potrivit prevederilor [art. 16 alin. (3)] din
Codul muncii (...), vechimea în muncă reprezintă perioada în care o persoană a
prestat munca în temeiul unui contract individual de muncă. De asemenea, atât
Codul muncii, cât şi alte legi stabilesc şi alte perioade ce sunt luate în
calcul la stabilirea vechimii în muncă. Deţinerea unei anumite vechimi în muncă
deschide posibilitatea obţinerii anumitor drepturi specifice raporturilor de
muncă, aşa cum este dreptul de a ocupa anumite funcţii ori dreptul de a fi
avansat. De asemenea, vechimea în muncă, acordată potrivit dispoziţiilor
legale, este avută în vedere şi la acordarea unor drepturi băneşti, aşa cum
este sporul pentru vechimea în muncă. Cele două noţiuni însă nu se
confundă".
Totodată, Curtea apreciază că sunt relevante cele
statuate prin Decizia nr. 108 din 14 februarie 2006, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 8 martie 2006, în care s-a arătat că
„sporurile, premiile şi alte stimulente, acordate demnitarilor şi altor
salariaţi prin acte normative, reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar
nu drepturi fundamentale, consacrate şi garantate de Constituţie. Diferenţierea
indemnizaţiilor şi a salariilor de bază pentru demnitari şi alţi salariaţi din
sectorul bugetar este opţiunea liberă a legiuitorului, ţinând seama de
importanţa şi complexitatea diferitelor funcţii. Legiuitorul este în drept,
totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bază,
premii periodice şi alte stimulente, pe care le poate diferenţia în funcţie de
categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite
perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula".
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 alin. (5) teza finală din Legea
administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Victor Chirilă
şi, respectiv, de Constantin Adăscăliţei în dosarele nr. 7.170/99/2008 şi nr.
7.169/99/2008 ale Curţii de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări
sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 septembrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi