DECIZIE Nr.
1149 din 28 septembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17-22 din Legea nr. 329/2009 privind
reorganizarea unor autoritati si institutii publice, rationalizarea
cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru
cu Comisia Europeana si Fondul Monetar International
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 711 din 26 octombrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17-22 din Legea nr. 329/2009 privind
reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea
cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea
acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional,
excepţie ridicată de Iulian Nicu în Dosarul nr. 4.262/85/2009 al Tribunalului
Sibiu - Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele
nr. 410D-412D/2010, nr. 617D-620D/2010, nr. 1.305D/2010, nr. 1.355D/2010, nr.
1.877D/2010, nr. 1.948D/2010, nr. 1.975D/2010şi nr. 1.976D/2010, având ca
obiect o excepţie de neconstituţionalitate identică cu cea ridicată în Dosarul
nr. 298D/2010.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele
sus-mentionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea
dosarelor nr. 410D- 412D/2010, nr. 617D-620D/2010, nr. 1.305D/2010, nr.
1.355D/2010, nr. 1.877D/2010, nr. 1.948D/2010, nr. 1.975D/2010 si nr.
1.976D/2010 la Dosarul nr. 298D/2010.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
măsura conexării.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
dispune conexarea dosarelor nr. 410D- 412D/2010, nr. 617D-620D/2010, nr.
1.305D/2010, nr. 1.355D/2010, nr. 1.877D/2010, nr. 1.948D/2010, nr. 1.975D/2010
şi nr. 1.976D/2010 la Dosarul nr. 298D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea
excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii
Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin încheierile din 26 şi 28 ianuarie 2010, 2 şi 9
februarie 2010, 3, 18 şi 30 martie 2010, 7 aprilie 2010 şi 10 iunie 2010,
pronunţate în dosarele nr. 4.262/85/2009, nr.
4.266/85/2009, nr. 4.261/85/2009, nr. 4.259/85/2009, nr. 212/108/2010, nr.
213/108/2010, nr. 214/108/2010, nr. 187/108/2010, nr.
60/85/2010, nr. 81/88/2010, nr. 4.257/85/2009, nr. 106/88/2010, nr. 109/88/2010
şi nr. 107/88/2010, Tribunalul Sibiu - Secţia civilă, Tribunalul Arad - Secţia
de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale,
Tribunalul Sibiu - Secţia comercială şi de contencios administrativ si
Tribunalul Tulcea - Secţia civilă, comercială şi contencios administrativ au sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17-22
din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii
publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri
şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar
Internaţional, excepţie ridicată de Iulian Nicu,
Mihai Antonovici, Ioan Popa, Ioan Bogaţi, Rodica Dubat, Ioan Halaciuga, Sabin
Chiş, Mircea Sandu Godea, Dumitru Lucian Roşu, Victor Cherciu, Ioan Băraş,
Nicolae Cobuz, Eogen Stroe şi Lucian Sterie în cauze având ca obiect
soluţionarea unor contestaţii împotriva deciziilor de
concediere.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale criticate afectează în substanţa
lor atât dreptul la muncă, cât şi dreptul la pensie, ceea ce este inadmisibil;
în acest sens, sunt invocate considerentele de principiu ale Deciziei Curţii
Constituţionale nr. 1.189/2008, prin care aceasta a precizat sensul noţiunii „a
afecta" din cuprinsul art. 115 alin. (6) din Constituţie. Se mai arată că
pensia este plătită din bugetul asigurărilor sociale, este un drept câştigat şi
se datorează pentru munca trecută, fără a putea veni în concurs cu munca
prezentă pentru care salariatul primeşte o retribuţie lunară de la bugetul de
stat.
Aplicarea tale quale a
prevederilor legale criticate încalcă şi un alt drept câştigat, şi anume
calitatea obţinută prin încheierea unui contract individual de muncă.
Totodată, dispoziţiile legale criticate încalcă
principiul egalităţii, întrucât condiţionează continuarea raporturilor de muncă
de nivelul pensiei aflate în plată. Discriminarea rezultă şi din faptul că
prevederile criticate se aplică numai persoanelor care nu deţin un mandat
constituţional. De asemenea, textul criticat încalcă dreptul de proprietate şi
este lipsit de predictibilitate, întrucât, odată cu intrarea sa în vigoare,
autorii excepţiei sunt privaţi de pensiile speciale de care beneficiaseră.
Judecătoria Sibiu - Secţia civilă, în dosarele nr. 298D/2010, nr. 411 D/2010 şi nr. 412D/2010, contrar
art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Tribunalul Sibiu - Secţia civilă, în Dosarul nr. 410D/2010, consideră că excepţia de
neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată.
Tribunalul Arad - Secţia de contencios administrativ
şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale, în
dosarele nr. 617D-620D/2010, consideră că excepţia de neconstituţionalitate
este întemeiată.
Tribunalul Sibiu - Secţia comercială şi de
contencios administrativ, în dosarele nr.
1.305D/2010 şi nr. 1.877D/2010, consideră că excepţia de neconstituţionalitate
ridicată este neîntemeiată.
Tribunalul Tulcea - Secţia civilă, comercială şi
contencios administrativ, în dosarele nr. 1.355D/2010
şi nr. 1.948D/2010, consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată
este întemeiată.
Tribunalul Tulcea - Secţia civilă, comercială şi
contencios administrativ, în dosarele nr.
1.975D/2010 şi nr. 1.976D/2010, consideră că excepţia de neconstituţionalitate
ridicată este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în dosarele nr. 298D/2010 şi nr. 410D^H2D/2010, consideră că excepţia de
neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. In celelalte dosare Guvernul nu a comunicat punctul
de vedere solicitat.
Avocatul Poporului, în
dosarele nr. 298D/2010 şi nr. 410D-412D/2010, consideră că dispoziţiile legale
criticate sunt constituţionale. In celelalte dosare nu a comunicat punctul de
vedere solicitat.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 17-22 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea
unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice,
susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia
Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 761 din 9 noiembrie 2009, care au următorul cuprins:
-Art. 17: „(1) Beneficiarii
dreptului la pensie aparţinând atât sistemului public de pensii, cât şi
sistemelor neintegrate sistemului public care realizează venituri salariale
sau, după caz, asimilate salariilor, potrivit legii, realizate din exercitarea
unei activităţi pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau
în baza actului de numire, potrivit legii, în cadrul autorităţilor şi
instituţiilor publice centrale şi locale, indiferent de modul de finanţare şi subordonare,
precum şi în cadrul regiilor autonome, societăţilor naţionale, companiilor
naţionale şi societăţilor comerciale la care capitalul social este deţinut
integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritorială, pot
cumula pensia netă cu veniturile astfel realizate, dacă nivelul acesteia nu
depăşeşte nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea
bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului
asigurărilor sociale de stat.
(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile persoanelor
care:
a) la data intrării în vigoare a prezentului
capitol sunt pensionari cumularzi;
b) după data intrării în vigoare a prezentului
capitol devin pensionari cumularzi.";
- Art. 18: „(1) Pensionarii
prevăzuţi la art. 17 alin. (2) lit. a) care desfăşoară activităţi profesionale
pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului
de numire în funcţie au obligaţia ca, în termen de 15 zile de la data intrării
în vigoare a prezentului capitol, să îşi exprime în scris opţiunea între
suspendarea plăţii pensiei pe durata exercitării activităţii şi încetarea
raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în funcţie, dacă
nivelul pensiei nete aflate în plată depăşeşte nivelul salariului mediu brut pe
economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat,
aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
(2) Persoanele prevăzute la art. 17 alin. (2) lit.
b) au obligaţia ca, în termen de 15 zile de la data survenirii situaţiei de
cumul, să îşi exprime în scris opţiunea între suspendarea plăţii pensiei pe
durata exercitării activităţii şi încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de
numire în funcţie, dacă nivelul pensiei nete aflate în plată depăşeşte nivelul
salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului
asigurărilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale
de stat";
- Art. 19: „(1) In situaţia
persoanelor care beneficiază, prin cumul, de pensie/pensii stabilită/stabilite
atât în sistemul public cât şi/sau în sisteme neintegrate sistemului public de
pensii, la determinarea plafonului stabilit la art. 17 alin. (1) se are în
vedere venitul cumulat din acestea.
(2) Dacă nivelul pensiilor nete cumulate se
situează sub nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la
fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat acesta va putea fi cumulat
cu veniturile realizate din exercitarea unei activităţi pe bază de contract
individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire în
funcţie, potrivit legii, în cadrul entităţilor prevăzute la art. 17 alin. (1).
(3) In cazul în care nivelul venitului realizat din
pensiile nete cumulate este mai mare decât nivelul salariului mediu brut pe
economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor
sociale de stat, persoana are obligaţia de a-şi exprima opţiunea, în scris, în
termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentului capitol, cu
privire la menţinerea în plată a pensiei faţă de cuantumul căreia, potrivit
art. 17, este permis cumulul.
(4) Prevederile alin. (3) se aplică şi persoanelor
prevăzute la art. 17 alin. (2) lit. b), acestea având obligaţia de a-şi exprima
opţiunea în termen de 15 zile de la data survenirii situaţiei de imposibilitate
a exercitării cumulului.";
- Art. 20: „Neîndeplinirea
obligaţiei privind exprimarea opţiunii în termenul prevăzut la art. 18 şi la
art. 19 alin. (3) şi (4) constituie cauză de încetare de drept a raporturilor
de muncă stabilite în baza contractului individual de muncă sau a actului de
numire în funcţie, precum şi a raporturilor de serviciu.";
- Art. 21: „In cazul în care
opţiunea este exprimată în termenul prevăzut la art. 18 şi la art. 19 alin. (3)
şi (4), plata pensiei/pensiilor se suspendă începând cu luna următoare celei în
care a fost exprimată opţiunea pentru continuarea activităţii.";
- Art. 22: „Sumele încasate
necuvenit cu titlu de pensie se recuperează de la pensionari, cu respectarea
termenului general de prescripţie."
Textele constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 15 privind universalitatea, art. 16 privind
egalitatea în drepturi, art. 29 alin. (1) privind libertatea gândirii şi a
opiniilor, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă, art. 44 privind dreptul
de proprietate privată, art. 47 privind nivelul de trai, art. 53 privind
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 135 alin.
(2) lit. f) privind obligaţia statului de a crea condiţiile necesare pentru
creşterea calităţii vieţii şi art. 136 alin. (5) privind proprietatea.
Totodată, se consideră a fi încălcate şi prevederile art. 9, 14 şi art. 15
paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, art. 1 paragraful 1 din Protocolul adiţional la Convenţie, precum
şi ale art. 1 paragraful 2 din Protocolul nr. 12 la aceeaşi Convenţie, art. 1
pct. 2 şi 4, art. 20, 23 şi 24 din Carta Socială Europeană, art. 6 din Tratatul
privind Uniunea Europeană, art. 15 paragraful 1 din Carta Drepturilor
Fundamentale a Uniunii Europene, art. 23 paragraful 2 din Declaraţia Universală
a Drepturilor Omului, art. 6 paragraful 1 din Pactul internaţional cu privire
la drepturile economice, sociale şi culturale, prevederile art. 1 alin. (2)
lit. e) pct. (ii) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi
sancţionarea tuturor formelor de discriminare, precum şi cele ale Codului
muncii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi
dispoziţiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituţionale
invocate, se constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1.414 din 4
noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea a
stabilit, în raport cu o critică similară de neconstituţionalitate, că textele
de lege criticate, precum şi cap. IV al legii, în ansamblul său, sunt
constituţionale în măsura în care nu vizează persoanele pentru care durata
mandatului este stabilită expres în Constituţie.
Neintervenind elemente noi, de natură a determina
schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia
deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
In fine, Curtea reţine că nu sunt incidente în cadrul
controlului de constituţionalitate prevederile art. 1 alin. (2) lit. e) pct.
(ii) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 şi nici cele ale Codului muncii
invocate în susţinerea excepţiei.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17-22 din Legea nr. 329/2009 privind
reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea
cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea
acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional,
excepţie ridicată de Iulian Nicu, Mihai Antonovici, Ioan Popa, Ioan Bogaţi,
Rodica Dubat, Ioan Halaciuga, Sabin Chiş, Mircea Sandu Godea, Dumitru Lucian
Roşu, Victor Cherciu, Ioan Băraş, Nicolae Cobuz, Eogen Stroe şi Lucian Sterie
în dosarele nr. 4.262/85/2009, nr. 4.266/85/2009, nr. 4.261/85/2009, nr.
4.259/85/2009, nr. 212/108/2010, nr. 213/108/2010, nr. 214/108/2010, nr.
187/108/2010, nr. 60/85/2010, nr. 81/88/2010, nr. 4.257/85/2009, nr.
106/88/2010, nr. 109/88/2010 şi nr. 107/88/2010 ale Tribunalului Sibiu- Secţia
civilă, Tribunalului Arad- Secţia de contencios administrativ şi fiscal,
litigii de muncă şi asigurări sociale, Tribunalului Sibiu - Secţia comercială
şi de contencios administrativ şi Tribunalului Tulcea - Secţia civilă,
comercială şi contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 septembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Benke Karoly