DECIZIE Nr.
1146 din 15 septembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 si art. 16 din Decretul nr.
167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, precum si ale art. 1073 din Codul
civil
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 712 din 22 octombrie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 şi art. 16 din Decretul nr.
167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, precum şi ale art. 1073 din Codul
civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Alcom" - S.A. din
Galaţi în Dosarul nr. 5.211/121/2007 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia
comercială.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii
Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 18 februarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 5.211/121/2007, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia
comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 şi art. 16 din Decretul nr.
167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, precum şi ale art. 1073 din Codul
civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Alcom" -S.A. din
Galaţi.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textele criticate încalcă dreptul la un
proces echitabil şi la un recurs efectiv. In acest sens se arată că pentru
soluţionarea cauzelor este necesară administrarea de dovezi care trebuie
analizate cu stăruinţă de instanţele de judecată, precum şi faptul că accesul
efectiv la o instanţă de judecată presupune dreptul de a avea un proces
echitabil în care părţile au poziţii egale în ceea ce priveşte administrarea
probelor aflate la dosarul cauzei, asigurându-se astfel principiul
contradictorialităţii.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că normele criticate sunt constituţionale, invocând şi jurisprudenţa Curţii
Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 7 şi art. 16 din Decretul nr. 167/1958 privitor la
prescripţia extinctiva, precum şi ale art. 1073 din Codul civil, având
următorul cuprins:
- Art. 7 din Decretul nr. 167/1958: „(1) Prescripţia
începe să curgă de la data când se naşte dreptul de acţiune sau dreptul de a
cere executarea silită.
(2) In obligaţiile care urmează să se execute la
cererea creditorului precum şi în acelea al căror termen de executare nu este
stabilit, prescripţia începe să curgă de la data naşterii raportului de drept.
(3) Dacă dreptul este sub condiţie suspensivă sau cu
termen suspensiv, prescripţia începe să curgă de la data când s-a împlinit
condiţia sau a expirat termenul.";
-Art. 16 din Decretul nr. 167/1958: „Prescripţia se
întrerupe:
a) prin recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se
prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripţia;
b) prin introducerea unei cereri de chemare în
judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanţă
judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent;
c) printr-un act începător de executare.
Prescripţia nu este întreruptă, dacă s-a pronunţat
încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost
respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunţat
la ea.";
- Art. 1073 din Codul civil: „Creditorul are dreptul
de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei, şi în caz contrar are dreptul la
dezdăunare."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că
prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale
ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la
justiţie, art. 44 - Dreptul de proprietate privată, art. 53 - Restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 129 - Folosirea
căilor de atac şi ale art. 148 - Integrarea în Uniunea Europeană.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că, deşi autorul acesteia invocă încălcarea
unor texte din Legea fundamentală, criticile sale au un caracter general,
constituind expuneri teoretice cu privire la imperativele dreptului la un
proces echitabil, dar fără a preciza în ce fel sunt încălcate acestea prin dispoziţiile
legale ce fac obiectul excepţiei. Or, Curtea nu se poate substitui autorului
excepţiei pentru a complini cerinţa prevăzută, imperativ, de dispoziţiile art.
10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora sesizările adresate Curţii
trebuie motivate.
In ceea ce priveşte criticile referitoare la modul de
aplicare a legii de către instanţele de judecată, care, potrivit susţinerilor
autorului excepţiei, manifestă tendinţa de a analiza acţiunile „numai în raport
de dispoziţiile art. 137 din Codul de procedură civilă, fără a uni excepţiile
cu fondul", deşi pentru soluţionarea acestora este necesară „administrarea
de dovezi care trebuie să fie analizate cu stăruinţă de instanţele de
judecată", acestea nu intră în competenţa Curţii Constituţionale, care,
potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra
constituţionalităţii actelor cu care a fost sesizată.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 şi art. 16 din Decretul nr.
167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, precum şi ale art. 1073 din Codul
civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Alcom" - S.A. din
Galaţi în Dosarul nr. 5.211/121/2007 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -
Secţia comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 septembrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta