DECIZIE Nr.
1142 din 28 septembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 101 din Legea locuintei nr. 114/1996
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 772 din 18 noiembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Ingrid Alina Tudora -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor „articolului unic pct. 3 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 210/2008 pentru completarea Legii locuinţei nr.
114/1996, prin care au fost introduse prevederile art. 101 din Legea
nr. 114/1996", excepţie ridicată de Dan Dumitru Slăvescu în Dosarul nr.
922/42/2009 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia comercială şi de contencios
administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se prezintă, pentru autorul
excepţiei, avocatul Mihai Popa, cu împuternicire avocaţială, iar pentru partea
Societatea Comercială „Apartalia Imobiliare" - S.R.L. răspunde avocatul
Gabriel Udrea, cu delegaţie la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de
judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei de
neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia. Acesta susţine că
prevederile art. 101
din Legea nr. 114/1996, astfel cum erau în vigoare la data încheierii actului constitutiv şi a pronunţării încheierii recurate, sunt
neconstituţionale, deoarece această ordonanţă a fost emisă cu încălcarea
dispoziţiilor art. 73 alin. (1) lit. m) şi art. 115 alin. (1) şi (4) din Legea
fundamentală, potrivit cărora
regimul juridic al proprietăţii nu poate fi reglementat decât prin legi
organice.
Faţă de aceste susţineri, avocatul părţii Societatea
Comercială „Apartalia Imobiliare" - S.R.L. arată că autorul excepţiei nu
contestă constituţionalitatea conţinutului art. 101 din Legea nr. 114/1996, astfel cum acesta
a fost introdus prin articolul unic pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 210/2008, ci doar constituţionalitatea extrinsecă a acestuia,
mai exact modalitatea de adoptare prin ordonanţă de urgenţă a Guvernului
într-un domeniu rezervat legilor organice. In acest context, arată că, anterior
invocării excepţiei de neconstituţionalitate a art. 101, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 210/2008 a fost aprobată prin Legea nr. 310/2009, iar ulterior sesizării
Curţii Constituţionale, aceste prevederi de lege au fost modificate prin Legea
nr. 170/2010. Astfel, apreciază că motivele de neconstituţionalitate invocate
nu mai subzistă, dat fiind faptul că reglementarea criticată a fost aprobată
şi, respectiv, ulterior modificată prin legi organice, adoptate în conformitate
cu dispoziţiile art. 76 alin. (1) din Constituţie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. In acest sens, arată că
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 210/2008 a fost aprobată prin Legea nr.
310/2009, lege organică, astfel încât nu poate fi primită critica autorului de neconstituţionalitate
privind încălcarea normelor constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 17 decembrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 922/42/2009, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a prevederilor „articolului unic pct. 3 din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 210/2008 pentru completarea Legii locuinţei nr.
114/1996, prin care a fost introdus art. 101 din Legea nr. 114/1996", excepţie
ridicată de Dan Dumitru Slăvescu într-o cauză având ca obiect recursul formulat
împotriva încheierii judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerţului de
pe lângă Tribunalul Prahova.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate contravin
normelor constituţionale invocate, deoarece Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 210/2008, prin care au fost introduse prevederile art. 101 în Legea locuinţei nr. 114/1996, a
fost emisă cu încălcare dispoziţiilor constituţionale ale art. 73 alin. (1) şi
(3) lit. m) şi art. 115 alin. (1) şi (4). Astfel, potrivit acestora, regimul
juridic al proprietăţii nu poate fi reglementat decât prin legi ordinare, iar
ordonanţele de urgenţă pot fi emise de Guvern numai în situaţii extraordinare,
a căror reglementare nu poate fi amânată şi cu obligaţia motivării urgenţei.
Curtea de Apel Ploieşti - Secţia comercială şi de
contencios administrativ consideră că excepţia de
neconstituţionalitate este întemeiată, deoarece, la data pronunţării
încheierii judecătorului delegat, era în vigoare Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 210/2008. In acest context, apreciază că prevederile art. 101 sunt neconstituţionale, fiind în
contradicţie cu dispoziţiile art. 73 alin. (1)şi (3) lit. m)şi art. 115 alin.
(1)şi (4) din Legea fundamentală.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, astfel încât nu pot fi
reţinute criticile autorului excepţiei
privind încălcarea art. 73 alin. (1) lit. m) şi art. 115 alin. (1) şi (4) din
Legea fundamentală.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile articolului unic pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 210/2008 sunt constituţionale. In acest sens, arată că prevederile de lege
criticate nu contravin normelor constituţionale invocate, întrucât situaţia
extraordinară şi urgenţa reglementării au fost justificate în preambulul
actului normativ criticat.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
notele scrise depuse la dosar, susţinerile părţilor prezente, concluziile
procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
reiese din încheierea de sesizare, îl constituie prevederile „articolului unic
pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 210/2008 pentru completarea
Legii locuinţei nr. 114/1996, prin care a fost introdus art. 101 din Legea nr. 114/1996."
In realitate, din examinarea succesiunii actelor
normative în materie, obiectul excepţiei, asupra căruia Curtea urmează a se
pronunţa, îl constituie prevederile art. 101 din Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 393
din 31 decembrie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, text
introdus prin articolul unic pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
210/2008 pentru completarea Legii locuinţei nr. 114/1996, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 835 din 11 decembrie 2008, ordonanţă aprobată prin Legea nr.
310/2009, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 680 din 9 octombrie 2009.
Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, prevederile
art. 101 din Legea
locuinţei nr. 114/1996 au fost modificate prin art. II pct. 1 din Legea nr. 170/2010 pentru completarea art. 45 din Legea
cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996 şi pentru modificarea art.
101 din Legea
locuinţei nr. 114/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 21 iulie 2010, şi au
următorul conţinut:
„Art. 101. - Locuinţele şi unităţile individuale pot fi înstrăinate şi dobândite
prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică notarială, sub
sancţiunea nulităţii absolute. Dovada dreptului de proprietate şi a celorlalte
drepturi reale asupra unei unităţi de locuit se face numai pe baza actelor de
proprietate şi a extrasului de carte funciară pentru informare."
Autorul excepţiei susţine că prevederile legale criticate
contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 73 alin. (1) şi (3) lit. m)
privind regimul juridic general al proprietăţii şi art. 115 alin. (1) şi (4)
referitoare la delegarea legislativă.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că nu poate fi reţinută critica autorului excepţiei potrivit căreia
prevederile art. 101 din Legea locuinţei nr. 114/1996 aduc atingere dispoziţiilor
constituţionale ale art. 73 alin. (1) şi (3) lit. m). Reglementarea de lege
criticată nu afectează regimul juridic general al proprietăţii şi moştenirii,
ci vizează, pe de o parte, procedurile care conferă siguranţă raporturilor
juridice dintre vânzătorul şi dobânditorul de bună-credinţă ai locuinţei şi,
respectiv, consolidarea drepturilor dobândite de aceştia, în condiţiile legii,
iar pe de altă parte, asigurarea corelării acestor prevederi cu dispoziţiile legislaţiei în vigoare, inclusiv ale
Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996.
In ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea
art. 115 alin. (1) din Constituţie privind posibilitatea Parlamentului de a
adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în
domenii care nu fac obiectul legilor organice, Curtea constată că această
dispoziţie nu este incidenţă în prezenta cauză, întrucât art. 101 din Legea locuinţei nr. 114/1996 a
fost introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 210/2008, aprobată
prin Legea nr. 310/2009 (lege organică), iar nu prin ordonanţă simplă, adoptată
în temeiul legii de abilitare.
Referitor la invocarea încălcării art. 115 alin. (4)
din Legea fundamentală, care prevede posibilitatea Guvernului de a adopta
ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu
poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora,
Curtea reţine că motivarea situaţiei extraordinare care a determinat adoptarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 210/2008 se regăseşte chiar în
preambulul actului normativ criticat.
Astfel, se arată că „situaţia extraordinară prevăzută
la art. 115 alin. (4) din Constituţie se motivează prin necesitatea urgentă de
adaptare la condiţiile socio-economice existente a prevederilor Legii locuinţei
nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu
privire la definirea extinsă a condominiilor, în vederea constituirii legale a
asociaţiilor de proprietari din condominii".
Aceasta, deoarece „există foarte mulţi proprietari din ansamblurile rezidenţiale
nou-construite care nu se pot constitui în asociaţii de proprietari, deoarece
instanţele nu le recunosc acest drept pe baza prevederilor legale în vigoare,
acestea fiind neclare şi împiedicând, în practică, recunoaşterea asociaţiilor
de proprietari din alte forme de condominii".
De asemenea, se menţionează că „neadoptarea în regim
de urgenţă a prezentei reglementări conduce la imposibilitatea constituirii
asociaţiilor de proprietari din anumite condominii/ ansambluri rezidenţiale,
fapt ce duce la imposibilitatea de a se încheia contracte pentru utilităţi în
ansamblurile rezidenţiale respective, şi ţinând cont că mulţi proprietari vor
fi lăsaţi fără căldură, electricitate şi apă în anotimpul rece".
Pentru motivele expuse mai sus,
în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 101 din Legea locuinţei nr. 114/1996, excepţie ridicată de Dan Dumitru
Slăvescu în Dosarul nr. 922/42/2009 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia
comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 septembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora