Decizia Nr.1113 din 08.09.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 51 din Hotărârea Guvernului nr. 1.344/2007 privind normele de organizare şi funcţionare a comisiilor de disciplină şi ale art. 80 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Dicon Company“ - S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 5.697/62/2009 al Curţii de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului nr. 4.210D/2010 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 51 din Hotărârea Guvernului nr. 1.344/2007, întrucât, potrivit Constituţiei şi legii sale de organizare şi funcţionare, Curtea Constituţională poate exercita controlul constituţionalităţii legilor şi a ordonanţelor Guvernului ori a unor dispoziţii din acestea, iar nu a hotărârilor Guvernului. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 80 din Legea nr. 188/1999, pune concluzii de respingere a acesteia, ca neîntemeiată, apreciind că textul criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 5 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 5.697/62/2009, Curtea de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 din Hotărârea Guvernului nr. 1.344/2007 privind normele de organizare şi funcţionare a comisiilor de disciplină şi ale art. 80 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Dicon Company“ - S.R.L. din Braşov într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că, prin faptul că normele criticate conferă doar funcţionarului public dreptul de a ataca actul administrativ de sancţionare, restrânge posibilitatea ca acel act să fie atacat şi de persoana care a formulat sesizarea şi care este nemulţumită de sancţiunea aplicată.Curtea de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât reclamanta, în calitate de petiţionar, are, potrivit legii, posibilitatea de a sesiza instanţa de judecată, dreptul său de acces la justiţie nefiind limitat.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului, precizând că, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, arată că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 51 din Hotărârea Guvernului nr. 1.344/2007 este inadmisibilă, având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 80 din Legea nr. 188/1999, consideră că acestea nu sunt de natură să îngrădească dreptul părţilor de a se adresa instanţei judecătoreşti, în condiţiile legii. Observă, în acest sens, că, potrivit art. 76 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim se poate adresa instanţei judecătoreşti, în condiţiile legii, împotriva autorităţii sau instituţiei publice care a emis actul sau care a refuzat să rezolve cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim“, iar dispoziţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 prevăd posibilitatea oricărei persoane, fizice sau juridice, care se consideră vătămată de către o autoritate publică într-un drept al său ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ, de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 51 din Hotărârea Guvernului nr. 1.344/2007 privind normele de organizare şi funcţionare a comisiilor de disciplină, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 768 din 13 noiembrie 2007, şi cele ale art. 80 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007. Textele criticate au următorul cuprins:– Art. 51 din Hotărârea Guvernului nr. 1.344/2007: „Funcţionarul public nemulţumit de sancţiunea disciplinară aplicată o poate contesta, în condiţiile legii, la instanţa de contencios administrativ competentă.“;

– Art. 80 din Legea nr. 188/1999: „Funcţionarul public nemulţumit de sancţiunea aplicată se poate adresa instanţei de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea, după caz, a ordinului sau dispoziţiei de sancţionare.“În opinia autorului excepţiei, textele de lege criticate contravin următoarelor prevederi din Legea fundamentală: art. 21 alin. (1) şi (2) care consacră dreptul de acces liber la justiţie şi care stabileşte că nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept, art. 51 alin. (2) şi (4) care conferă organizaţiilor legal constituite dreptul de a adresa petiţii exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă şi care instituie obligaţia autorităţilor publice de a răspunde la petiţii în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii şi art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele: I. Din redactarea dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 rezultă că pot forma obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate doar legile, ca acte ale Parlamentului, şi ordonanţele Guvernului, simple sau de urgenţă, emise de acesta prin delegare legislativă în condiţiile art. 115 din Legea fundamentală. Prin urmare, nu pot fi supuse controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională actele de reglementare secundară, aşa cum sunt hotărârile Guvernului, care sunt emise în scopul organizării executării legilor. Ca atare, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 51 din Hotărârea Guvernului nr. 1.344/2007 urmează să fie respinsă ca inadmisibilă. II. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 80 din Legea nr. 188/1999, Curtea constată că acestea consacră dreptul funcţionarului public nemulţumit de sancţiunea aplicată de a se adresa instanţei de contencios administrativ pentru a solicita anularea ori modificarea ordinului sau a dispoziţiei de sancţionare, constituind, astfel, o concretizare la nivel legal a dispoziţiilor cuprinse în art. 52 din Constituţie. Deşi se referă doar la funcţionarul public, textul de lege criticat nu este de natură să îngrădească, prin sine însuşi, dreptul oricărei alte persoane interesate de a contesta în faţa instanţei de contencios administrativ legalitatea actului sancţionator. Astfel, prevederile acestuia nu împiedică în niciun fel persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin actul administrativ menţionat ca, în condiţiile art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. 76 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, să solicite şi să obţină, dacă este cazul, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea eventualei pagube produse de acesta. Instanţa de contencios administrativ urmează să aprecieze în concret, în funcţie de îndeplinirea condiţiilor procedurale legale, pe de o parte cu privire la admisibilitatea acţiunii şi, pe de altă parte, asupra legalităţii actului administrativ contestat. Aşadar, Curtea reţine că textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate în motivarea excepţiei. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: I. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 51 din Hotărârea Guvernului nr. 1.344/2007 privind normele de organizare şi funcţionare a comisiilor de disciplină, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Dicon Company“ - S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 5.697/62/2009 al Curţii de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. II. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 80 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 septembrie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu