DECIZIE Nr.
1104 din 16 octombrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 alin. (1) lit. h) din Ordonanta
Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor
privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihna ale
conducatorilor auto si utilizarea aparatelor de inregistrare a activitatii
acestora
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 778 din 20 noiembrie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia
Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel
Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Mihai Paul Cotta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. h) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007
privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de
conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi
utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora, excepţie ridicată
de Societatea Comercială „Emy 95" - S.R.L. în Dosarul nr. 876/312/2008 al
Judecătoriei Slobozia.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca
neîntemeiată, considerând că textele legale criticate nu încalcă niciunul din
textele constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Incheierea din 2 aprilie 2008,
pronunţată în Dosarul nr. 876/312/2008, Judecătoria Slobozia a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 9 alin. (1) lit. h) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Emy 95" - S.R.L. în cauza ce are ca
obiect judecarea plângerii contravenţionale formulate de autorul excepţiei.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege
criticat contravine dispoziţiilor constituţionale cuprinse la art. 23 alin.
(12) privind legalitatea pedepselor şi la art. 45 referitoare la libertatea
economică. Se apreciază că, prin aplicarea unei sancţiuni societăţii comerciale
care nu are calitatea de contravenient, se afectează, în mod nelegal,
desfăşurarea în condiţii normale a activităţii persoanei juridice, cu efecte
directe asupra patrimoniului acesteia. De asemenea, autorul excepţiei invocă şi
dispoziţiile art. 8 alin. (1) şi art. 10 din Regulamentul Parlamentului
European şi al Consiliului Uniunii Europene (CE) nr. 561/2006 privind
armonizarea anumitor dispoziţii ale legislaţiei sociale în domeniul
transporturilor rutiere, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 3.821/85 şi
(CE) nr. 2.135/98 ale Consiliului şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr.
3.820/85 al Consiliului. Critica formulată are la bază faptul că textul legal
sancţionează societăţile comerciale, deşi nu au calitate de contravenient.
Judecătoria Slobozia apreciază că excepţia este neîntemeiată. Se invocă în acest sens
jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se arată că textul de
lege este conform regulilor constituţionale care stabilesc legalitatea
pedepselor şi libertatea economică.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare,
punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 9
alin. (1) lit. h) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea
cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi
perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de
înregistrare a activităţii acestora, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 565
din 16 august 2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 371/2007, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 898 din
28 decembrie 2007.
Textul de lege criticat
stabileşte sancţiunile aplicabile în cazul săvârşirii contravenţiilor constând
în încălcarea regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele
de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a
activităţii acestora.
Autorul excepţiei susţine că prevederile legale
criticate sunt neconstituţionale în raport cu dispoziţiile constituţionale ale
art. 23 alin. (12) privind legalitatea pedepselor şi art. 45 referitoare la
libertatea economică.
De asemenea, autorul excepţiei
invocă şi dispoziţiile art. 8 alin. (1) şi art. 10 din Regulamentul
Parlamentului European şi al Consiliului Uniunii Europene (CE) nr. 561/2006
privind armonizarea anumitor dispoziţii ale legislaţiei sociale în domeniul
transporturilor rutiere, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 3.821/85 şi
(CE) nr. 2.135/98 ale Consiliului şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr.
3.820/85 al Consiliului, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor
Europene, L 102 11/04/2008 P. 0001-0014. Art. 8 alin. (1) din actul menţionat
prevede următoarele: „Conducătorul respectă perioadele de repaus zilnic şi
săptămânal", art. 10 din acelaşi act cuprinde reguli referitoare la răspunderea întreprinderii de
transport.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată
următoarele:
Prin Decizia nr. 547 din 15 mai 2008, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 9 iunie 2008, Curtea a respins excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului
nr. 37/2007, prin prisma aceloraşi critici de neconstituţionalitate ca şi cele
formulate în prezentul dosar şi prin raportare la aceleaşi texte din
Constituţie şi din prevederile internaţionale. Curtea a constat că este
neîntemeiată critica de neconstituţionalitate privind încălcarea prevederilor
art. 45 din Constituţie, potrivit cărora accesul liber al persoanei la o
activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora sunt garantate,
în condiţiile legii. Intreprinderea sau operatorul de transport rutier în
activitatea căruia s-a constatat săvârşirea unei contravenţii nu poate invoca
principiul libertăţii economice, câtă vreme acesta nu a respectat prevederile
legale.
In fine, Curtea a mai constatat că textele criticate nu
contravin nici Regulamentului nr. 561/2008 al
Parlamentului European şi al Consiliului Uniunii
Europene, invocat de autorii excepţiei. Dimpotrivă, textele legale îi dau
substanţă, concretizând, în spiritul voinţei legiuitorului comunitar,
prevederile mai generale cuprinse în acest regulament. Aşadar, nimic nu
împiedică statul să sancţioneze întreprinderea pentru conduita
necorespunzătoare a angajatului său, aceasta păstrându-şi dreptul de regres
împotriva celui care, în mod direct şi nemijlocit, este răspunzător.
Intrucât nu au intervenit elemente
noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei, atât soluţia, cât şi
considerentele cuprinse în această decizie îşi păstrează valabilitatea şi în
cauza de faţă.
Cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor
constituţionale ale art. 23 alin. (12), Curtea constată că această critică este
neîntemeiată. Textul Legii fundamentale instituie principiul legalităţii
pedepsei, făcând referire, în principal, la sancţiunile penale. Art. 23 alin.
(12) trebuie privit în contextul reglementării sale, în care art. 23 vizează o
serie de garanţii a căror aplicabilitate este rezervată domeniului dreptului
penal.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. h) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007
privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de
conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi
utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora, excepţie ridicată
de Societatea Comercială „Emy 95" - S.R.L. în Dosarul nr. 876/312/2008 al
Judecătoriei Slobozia.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 octombrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta