DECIZIE Nr. 11 din 14 ianuarie 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 din
Legea nr. 133/1999 privind stimularea intreprinzatorilor privati pentru
infiintarea si dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 162 din 13 martie 2003
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Florentina Balta - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 2 din Legea nr. 133/1999, exceptie ridicata de J.
Friedmann-Nicolescu in Dosarul nr. 2.621/2001 al Curtii de Apel Bucuresti -
Sectia a V-a comerciala.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 12 decembrie 2002 si au fost
consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea a amanat pronuntarea
pentru data de 14 ianuarie 2003.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 29 martie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 2.621/2001,
Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V-a comerciala a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 din
Legea nr. 133/1999, exceptie ridicata de J. Friedmann-Nicolescu.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca art. 2 din
Legea nr. 133/1999 este neconstitutional in partea referitoare la
"persoana fizica autorizata" definita ca intreprinzator.
In opinia autorului exceptiei, textul criticat contravine dispozitiilor
constitutionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea in drepturi, ale art.
43 alin. (1) referitoare la obligatia statului de a lua masuri de dezvoltare
economica, precum si celor ale art. 49 alin. (1) privind restrangerea
exercitiului unor drepturi.
Se arata ca si "avocatul este un <<intreprinzator
privat>>, exercitand o profesie liberala prin excelenta, pentru a carui
dezvoltare economica statul este obligat sa ia masuri de protectie". Ca
atare, autorul exceptiei sustine ca sintagma "o persoana fizica
autorizata", prevazuta de art. 2 din Legea nr. 133/1999, este contrara
dispozitiilor constitutionale invocate.
Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V-a comerciala, contrar dispozitiilor
art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicata, nu si-a formulat, in
incheierea de sesizare, opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in conformitate cu
dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a
solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
Presedintele Camerei Deputatilor considera ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat dispozitiile criticate ale
Legii nr. 133/1999 "nu incalca prevederile constitutionale aratate. Sfera
persoanelor carora li se adreseaza aceasta lege este una vasta, exceptiile
fiind expres prevazute in cuprinsul art. 4 din lege. Includerea sau
neincluderea in sfera de aplicare a acestei legi a unei categorii de persoane,
de agenti economici sau de activitati este expresia politicii economice a
statului". Potrivit acestui punct de vedere, aplicarea sau neaplicarea
unor norme juridice privind un anume intreprinzator "ramane, in toate
situatiile, o problema de interpretare si nu una de constitutionalitate".
Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
In sustinerea acestui punct de vedere se arata ca din analiza dispozitiilor
art. 2 din Legea nr. 133/1999, cu modificarile ulterioare, "se constata ca
acestea definesc <<intreprinzatorul>> ca fiind <<o persoana
fizica autorizata sau o persoana juridica care, in mod individual sau in
asociere cu alte persoane fizice autorizate sau cu persoane juridice, organizeaza
o societate comerciala, denumita in continuare intreprindere, in vederea
desfasurarii unor fapte si acte de comert conform prevederilor art. 3>>
din aceeasi lege". Ca atare, "legea reglementeaza o categorie
speciala de intreprinzatori, si anume pe cei care <<desfasoara fapte si
acte de comert>>". Totodata, se mai arata ca dispozitiile Legii nr.
51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicata, cu
modificarile si completarile ulterioare, prevad ca "exercitarea profesiei
de avocat este incompatibila cu exercitarea nemijlocita de fapte materiale de
comert".
Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile legale criticate sunt
constitutionale.
In motivarea acestui punct de vedere se arata ca "textul de lege
criticat nu are caracter discriminatoriu. Statutele ambelor categorii, al
avocatului si al intreprinzatorului, sunt reglementate distinct, prin legi
speciale, fara a ingradi drepturile constitutionale ale acestora".
In legatura cu sustinerea autorului exceptiei de neconstitutionalitate ca
avocatii sa fie asimilati categoriei intreprinzatorilor, se apreciaza ca
"trebuie avute in vedere dispozitiile art. 12 alin. (1) lit. c) din Legea
nr. 51/1995, potrivit carora exercitarea profesiei de avocat este incompatibila
cu exercitarea nemijlocita de fapte materiale de comert. Or, prin definitie,
calitatea de intreprinzator implica desfasurarea unor fapte materiale de
comert".
Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere cu privire la
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei
Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de
judecatorul-raportor, concluziile partii prezente si ale procurorului,
dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si
Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si celor ale art. 1
alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei il constituie dispozitiile art. 2 din Legea nr. 133 din
20 iulie 1999 privind stimularea intreprinzatorilor privati pentru infiintarea
si dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 349 din 23 iulie 1999, in partea referitoare
la "<<persoana fizica autorizata>> definita ca
<<intreprinzator>>", astfel cum a precizat autorul exceptiei.
Dispozitiile art. 2 din Legea nr. 133/1999 au urmatorul cuprins: "In
sensul prezentei legi, intreprinzatorul este o persoana fizica autorizata sau o
persoana juridica care, in mod individual sau in asociere cu alte persoane fizice
autorizate sau cu persoane juridice, organizeaza o societate comerciala,
denumita in continuare intreprindere, in vederea desfasurarii unor fapte si
acte de comert conform prevederilor art. 3."
In esenta, critica de neconstitutionalitate are in vedere ca prin
dispozitiile art. 2 din Legea nr. 133/1999 avocatii sunt exclusi de la
beneficiul legii, in conditiile in care aceste dispozitii fac referire numai la
"persoana fizica autorizata", categorie din care, se considera, nu
face parte si avocatul.
Textele constitutionale invocate de autorul exceptiei in motivarea acesteia
sunt art. 16 alin. (1), art. 43 alin. (1) si art. 49 alin. (1), care au
urmatorul cuprins:
- Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a
autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
- Art. 43 alin. (1): "Statul este obligat sa ia masuri de dezvoltare
economica si de protectie sociala, de natura sa asigure cetatenilor un nivel de
trai decent.";
- Art. 49 alin. (1): "Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati
poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru:
apararea sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a
drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale;
prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru
deosebit de grav."
Analizand exceptia de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulata,
Curtea constata ca este neintemeiata.
Dispozitiile legale criticate de catre autorul exceptiei se refera la
"intreprinderi", notiune definita la art. 3, prin care se intelege
"orice forma de organizare a unei activitati economice, autonoma
patrimonial si autorizata potrivit legilor in vigoare sa faca acte si fapte de comert,
in scopul obtinerii de profit prin realizarea de bunuri materiale, respectiv
prestari de servicii, din vanzarea acestora pe piata, in conditii de
concurenta". Or, potrivit art. 1 al Legii nr. 51/1995, republicata, care
reglementeaza organizarea si exercitarea profesiei de avocat, profesia de
avocat este libera si independenta, avand un continut precizat la art. 3 din
aceeasi lege, care exclude ideea ca ar consta din efectuarea de acte de comert.
Curtea constata ca prevederile cuprinse la art. 2 din Legea nr. 133/1999 nu
incalca dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie, intrucat nu instituie
un tratament inegal intre anumite categorii de intreprinzatori sau intre
intreprinderile mici si mijlocii a caror activitate o stimuleaza; faptul ca
avocatii nu sunt inclusi in aceste dispozitii constituie vointa legiuitorului,
care tine seama de statutul profesional al acestora.
In ceea ce priveste pretinsa incalcare a dispozitiilor art. 43 alin. (1)
din Constitutie, Curtea observa ca acest text, care reglementeaza nivelul de
trai, nu este incident in cauza. De altfel, Legea nr. 51/1995, republicata,
prevede masuri specifice pentru sprijinirea avocatilor in obtinerea de sedii,
precum si pentru respectarea statutului lor profesional.
Nici invocarea dispozitiilor art. 49 alin. (1) din Constitutie nu poate fi
retinuta, in conditiile in care autorului exceptiei nu i s-a restrans, prin
prevederile legale criticate, exercitiul vreunuia dintre drepturile sau
libertatile inscrise in Constitutie.
De altfel, autorul exceptiei, criticand optiunea legiuitorului, considera
prea restransa notiunea de "intreprinzator", in care nu se pot,
astfel, incadra si avocatii, pentru a putea beneficia de inlesnirile acordate
prin Legea nr. 133/1999.
Curtea nu poate retine aceasta critica ce neaga legislatorului pozitiv
dreptul de a opta asupra solutiilor adoptate prin reglementarile pe care le
emite. Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea
Constitutionala, in calitate de legislator negativ, nu poate modifica sau
completa prevederea legala supusa controlului si nici nu se poate pronunta
asupra modului de interpretare si aplicare a legii, ci numai asupra intelesului
sau contrar Constitutiei.
Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin.
(2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 din Legea
nr. 133/1999 privind stimularea intreprinzatorilor privati pentru infiintarea
si dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii, exceptie ridicata de J.
Friedmann-Nicolescu in Dosarul nr. 2.621/2001 al Curtii de Apel Bucuresti -
Sectia a V-a comerciala.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 14 ianuarie 2003.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Mihai Paul Cotta