DECIZIE Nr. 108 din 12 martie 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III, V,
VI si VII din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 129/2002 pentru modificarea
Legii nr. 26/1990 privind registrul comertului si a Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 76/2001 privind simplificarea unor formalitati administrative
pentru inregistrarea si autorizarea functionarii comerciantilor, modificata
prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 156/2002, precum si a ordonantei in
intregul ei
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 263 din 16 aprilie 2003
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Aurelia Popa - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. III, V, VI si VII din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
129/2002 pentru modificarea Legii nr. 26/1990 privind registrul comertului si a
Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 76/2001 privind simplificarea unor
formalitati administrative pentru inregistrarea si autorizarea functionarii
comerciantilor, modificata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 156/2002,
precum si a ordonantei in intregul ei, exceptie ridicata de Elena Gabriela
Onutu, Radu-Florin Diaconescu, Nicoleta-Adriana Luca, Victoria Robu, Georgeta
Cernauteanu, Mihaela Condrea Cristina, Ana-Maria Rata, Irina-Casandra Turcu,
Maria Condrea, Elena Jijie, Carmen Sonohat, Gabriela Damian, Ion Aldea, Mirela
Bejan, Stefan Iatan, Carla-Mihaela Manolache, Ilona-Loredana Vacniuc, Gina
Sirghi si Silvia-Lidia Pauliuc in Dosarul nr. 15.874/2002 al Tribunalului Iasi.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 4 martie 2003 si au fost
consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea a amanat pronuntarea la
12 martie 2003.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 12 noiembrie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 15.874/2002,
Tribunalul Iasi a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
129/2002, exceptie ridicata de Elena Gabriela Onutu, Radu-Florin Diaconescu,
Nicoleta-Adriana Luca, Victoria Robu, Georgeta Cernauteanu, Mihaela Condrea
Cristina, Ana-Maria Rata, Irina-Casandra Turcu, Maria Condrea, Elena Jijie,
Carmen Sonohat, Gabriela Damian, Ion Aldea, Mirela Bejan, Stefan Iatan,
Carla-Mihaela Manolache, Ilona-Loredana Vacniuc, Gina Sirghi si Silvia-Lidia
Pauliuc.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia, precizand
ca exceptia vizeaza intreaga Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 129/2002,
sustin, in esenta, urmatoarele:
- Prin reglementarea art. III din ordonanta "a unui transfer fortat,
de la o institutie de drept privat la o institutie de drept public, fara a se
avea in vedere acceptul, manifestarea de vointa a fiecarui salariat", sunt
incalcate dispozitiile art. 38 alin. (1) din Constitutie, care prevad ca alegerea
profesiei si a locului de munca sunt libere, precum si prevederile art. 23 pct.
1 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului. Cu privire la acest aspect,
autorii exceptiei de neconstitutionalitate invoca Decizia Curtii
Constitutionale nr. 253 din 18 septembrie 2001, prin care s-a stabilit ca
dispozitiile art. 69 din Codul muncii nu mai sunt in vigoare atat timp cat s-ar
putea interpreta ca transferul in interesul serviciului s-ar putea face fara
acordul persoanelor incadrate. Se apreciaza, de asemenea, ca transferul
realizat ii aduce "in situatia de a fi salariatii unei institutii care nu
detine acele bunuri care constituie mijloacele de munca necesare oricarui
salariat pentru a-si exercita ocupatia". In fapt, sustin autorii
exceptiei, "se realizeaza o nationalizare mascata a fortei de munca".
Nerespectarea art. 38 din Constitutie conduce implicit, in conceptia autorilor
exceptiei de neconstitutionalitate, "si la incalcarea celorlalte drepturi
si libertati fundamentale reglementate in Constitutie care nu pot fi ingradite
conform art. 49 din Legea fundamentala decat pentru cauzele expres prevazute in
acest articol", desi acestea nu exista.
- In acelasi timp, in motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata
ca ordonanta criticata "incalca proprietatea privata asupra bunurilor
mobile si imobile prin art. V, VI si VII, reglementand obligativitatea
(principiul consensualismului cu privire la a decide in legatura cu un bun al
tau care este ignorat cu desavarsire) incheierii unor protocoale de predare-preluare
a bazelor de date, precum si a documentelor care privesc activitatea
registrului si a biroului unic, a bunurilor cu care au fost dotate acestea si
folosirea sediilor existente pe baza de contract de inchiriere sau
protocol". In dezvoltarea acestui motiv al exceptiei autorii acesteia
arata ca "activitatea de registru si de birou unic s-a desfasurat in
spatiile camerei de comert cu bunurile (echipamente, programe si retele
informative, copiatoare, mobilier, sali amenajate si altele) achizitionate si
modernizate continuu in cei 13 ani de functionare". Pe de alta parte, se
sustine ca "statul roman a legiferat folosirea abuziva, contrara vointei
proprietarului, a bunurilor, in conditiile in care, in anul 1990, nu si-a
respectat obligatia legala de a asigura, fara plata, spatiile de lucru si
echipamentele informative necesare registrului comertului (art. 50 din Legea
nr. 26/1990 privind registrul comertului)". Se considera ca astfel sunt
incalcate dispozitiile art. 41 alin. (2) din Constitutie privind ocrotirea
egala de lege a proprietatii private, indiferent de proprietar, ale art. 480
din Codul civil privind prerogativele dreptului de proprietate, ale art. 481
din Codul civil privind conditiile in care poate fi obligatorie cedarea
proprietatilor private, precum si prevederile art. 17 din Declaratia Universala
a Drepturilor Omului, care consacra dreptul oricarei persoane la proprietate.
- Un alt motiv de neconstitutionalitate a ordonantei de urgenta criticate,
invocat de autorii exceptiei, il constituie incalcarea dispozitiilor art. 114
alin. (4) din Constitutie privind conditiile emiterii ordonantei de urgenta. In
acest sens se apreciaza ca nu sunt intrunite conditiile pentru existenta
"cazului exceptional", pentru a se justifica emiterea ordonantei de
urgenta. Referitor la dispozitiile art. 114 alin. (4) din Constitutie, sunt
invocate si deciziile Curtii Constitutionale nr. 65/1995, nr. 83/1998, nr.
15/2000 si nr. 173/2002, prin care au fost facute precizari cu privire la
circumstantele in care pot fi emise ordonante de urgenta de catre Guvern.
Autorii exceptiei invoca in acest sens si incalcarea dispozitiilor art. 51 din
Constitutie, care consacra suprematia Constitutiei.
Tribunalul Iasi considera, in esenta, ca Ordonanta de urgenta a Guvernului
nr. 129/2002 contravine Constitutiei, intrucat "reglementeaza un transfer
fortat al personalului, neluand in considerare dreptul acestuia de a-si da
consimtamantul in acest sens, conditie esentiala de care depinde valabilitatea
transferului". In acest fel, sustine instanta, "art. III din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 129/2002 contravine si dispozitiilor art.
23 pct. 1 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, care proclama ca
orice persoana are dreptul la munca, la libera alegere a profesiei si a felului
muncii, la conditii echitabile si satisfacatoare de prestare a acestei munci si
implicit incalca si prevederile art. 20 din Constitutie, potrivit carora
dispozitiile referitoare la drepturile si libertatile fundamentale trebuie
interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor
Omului si cu pactele si tratatele internationale la care Romania este
parte". In legatura cu acest motiv de neconstitutionalitate este invocata
si Decizia Curtii Constitutionale nr. 253/2001, prin care s-a statuat ca, in
masura in care prevederea legala se interpreteaza in sensul ca transferul in
interesul serviciului s-ar putea efectua fara acordul persoanei incadrate,
dispozitiile art. 69 din Codul muncii nu mai sunt in vigoare.
Instanta de judecata opineaza, de asemenea, ca Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 129/2002 a fost emisa cu incalcarea dispozitiilor art. 114 alin.
(4) din Constitutie, "intrucat nu poate fi retinuta nici existenta unei
situatii exceptionale, nici necesitatea instituirii de urgenta a unor masuri
pentru salvgardarea interesului public in conditiile in care, in vechea
reglementare, activitatea de registru si birou unic se desfasura in conditii
bune, legalitatea actelor si operatiunilor de inregistrare fiind verificata de
judecatorii delegati in acest sens la Oficiul registrului comertului".
Referitor la motivul de neconstitutionalitate invocat de autorii exceptiei
cu privire la incalcarea dreptului de proprietate al camerelor de comert si
industrie prin obligarea acestora de a incheia protocoale cu reprezentantii
Ministerului Justitiei, in folosinta caruia raman baza de date, bunurile cu
care au fost dotate Oficiul National al Comertului si birourile unice, instanta
de judecata considera "ca de dispozitiile din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 219/2002, respectiv art. V, VI si VII, care reglementeaza aceste
aspecte, nu depinde solutionarea [...] cauzei".
Cu toate acestea, instanta de judecata a dispus sesizarea Curtii
Constitutionale cu "exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei de
urgenta a Guvernului nr. 129 din 10 octombrie 2002, raportat la art. 38 alin.
(1), art. 41 alin. (2) din Constitutie si la art. 1 alin. (3) din
Constitutie".
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in conformitate cu
dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a
solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
Guvernul considera neintemeiata critica de neconstitutionalitate a
prevederilor art. III din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 129/2002
referitoare la transferul in interesul serviciului al persoanelor angajate la
oficiile registrului comertului. In argumentarea acestui punct de vedere arata
ca, in concordanta cu politica sa sociala, "a ales solutia pe care a
considerat-o cea mai potrivita pentru pastrarea locurilor de munca si pentru
acordarea posibilitatii specialistilor din cadrul oficiilor registrului
comertului de a-si pune in valoare, in continuare, experienta si pregatirea
profesionala de exceptie". De altfel, arata Guvernul, "prevederile
vizate sunt in deplin acord cu principiile generoase ale Directivei Consiliului
Uniunii Europene nr. 23/EC/2001 cu privire la protejarea drepturilor
angajatilor in cazul transferului intre doua persoane juridice a unor ansambluri
de activitati. Dispozitiile directivei stabilesc ca drepturile si obligatiile
angajatorului izvorand dintr-un contract sau alt fel de raport de munca,
existente la data unui transfer, ca cel mentionat mai sus, vor fi transmise
entitatii care preia activitatea respectiva, care este obligata sa le respecte
intocmai". Pe de alta parte, se apreciaza ca, "in conformitate cu
dispozitiile de drept intern si international citate [...], nici una dintre
persoanele angajate la oficiile registrului comertului nu este obligata, sub
nici o forma, sa accepte continuarea raporturilor de munca cu nou-infiintatul
Oficiu National al Registrului Comertului, in ipoteza in care acestea nu doresc
acest lucru". De altfel, se arata in punctul de vedere al Guvernului,
"aceasta este singura interpretare ce se poate da art. III din Ordonanta
de urgenta a Guvernului nr. 129/2002 si pe care Guvernul a avut-o in vedere la
emiterea actului normativ respectiv, in deplina concordanta cu considerentele
pe care Curtea Constitutionala le-a exprimat in Decizia nr. 253/2001 privind
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 69 din Codul
muncii". Conform acestei decizii, "in masura in care prevederea
legala se interpreteaza in sensul ca transferul in interesul serviciului s-ar putea
efectua fara acordul persoanei incadrate, dispozitiile art. 69 din Codul muncii
nu mai sunt in vigoare potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie".
In ceea ce priveste motivul de neconstitutionalitate intemeiat pe pretinsa
incalcare a dispozitiilor art. 41 alin. (2) din Constitutie, Guvernul opineaza
ca exceptia este inadmisibila, in conformitate cu prevederile art. 23 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, republicata, intrucat cererea de sesizare a instantei
"vizeaza raporturi de munca" si, in aceste conditii, dispozitiile
criticate ale art. V, VI si VII din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
129/2002 "nu influenteaza solutionarea cauzei deduse judecatii".
Guvernul considera neintemeiate sustinerile autorilor exceptiei referitoare
la incalcarea dreptului de proprietate al camerelor de comert si industrie
asupra bunurilor din patrimoniul acestora, o data cu trecerea acestor bunuri in
folosinta Oficiului National al Registrului Comertului din subordinea
Ministerului Justitiei si a oficiilor registrului comertului de pe langa
tribunale. Argumentand acest punct de vedere, Guvernul sustine ca
"oficiile registrului comertului au desfasurat, de la constituirea
acestuia, o activitate purtatoare de venituri, asa cum se prevede expres in
art. 11 din Legea nr. 26/1990, republicata, cu completarile si modificarile
ulterioare". De asemenea, potrivit aceleiasi argumentari,
"recunoasterea calitatii de proprietar exclusiv a camerelor de comert si
industrie asupra tuturor bunurilor aflate in patrimoniul acestora nu tine cont
de modul in care s-a constituit acest patrimoniu. Asigurarea spatiului
corespunzator si a conditiilor materiale necesare desfasurarii activitatii
Oficiului National al Registrului Comertului si a fiecarui registru al
comertului s-a realizat, pentru anii 1990 - 1991, de catre prefectura si,
respectiv, de catre Primaria Municipiului Bucuresti. Bunurile cu care au fost
dotate oficiile au trecut, fara plata, in proprietatea camerelor de comert si
industrie teritoriale pana la data de 1 ianuarie 2002". Afectarea unui
patrimoniu propriu necesar indeplinirii atributiilor pentru care au fost
infiintate oficiile registrului comertului, se sustine in continuare, "a
raspuns cerintelor normative din articolele 4 si 9 ale Legii nr. 26/1990, care
atribuie registrului comertului un caracter de utilitate publica si care
stabilesc norme de organizare si functionare proprii pentru oficiile
respective". In opinia Guvernului, pe baza normelor legale in vigoare
privind organizarea, functionarea, scopul si modul de constituire a patrimoniului
oficiilor registrului comertului, "se impune concluzia ca aceasta
institutie a dobandit, de la infiintare, gradul de autonomie necesar
functionarii ca entitate independenta". Intrucat, prin interventia
legiuitorului, s-au stabilit si sursele de venit necesare activitatii oficiilor
registrului comertului (provenind din taxele pentru operatiile efectuate in
registrul comertului), venituri a caror cuantificare reflecta o acoperire
permanenta a cheltuielilor de functionare si, in plus, un excedent pentru
bugetele camerelor de comert si industrie, pe langa care oficiile functionau,
se poate conchide, in opinia Guvernului, ca acestea au fost concepute ca
structuri autonome sub raport patrimonial, cu o organizare distincta si
atributii stabilite prin lege, dar fara personalitate juridica.
In punctul de vedere al Guvernului se considera totodata ca, "de la
inceputul functionarii registrului comertului pe langa camerele de comert, o
parte importanta a veniturilor camerelor respective a fost constituita din
taxele percepute de oficiile registrului comertului pentru operatiunile
efectuate de acestea, astfel incat sumele respective au creat resursele
necesare investitiilor in sedii si alte categorii de bunuri destinate
functionarii camerelor de comert si a oficiilor registrului comertului".
De aceea, "aportul oficiilor registrului comertului la achizitionarea
bunurilor in discutie a avut o importanta si o valoare deosebite, de care este
imposibil sa nu se tina seama la constituirea patrimoniului persoanei juridice
nou-infiintate".
Totodata, "din evidentele Ministerului Finantelor Publice, rezulta ca
din incasarile realizate, potrivit legii, de oficiile registrului comertului
s-au acoperit cheltuielile de organizare si functionare ale acestora si s-au
inregistrat importante excedente". Pe aceasta baza se arata ca art. VI din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 129/2002, astfel cum a fost modificat
prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 156/2002, a stabilit, "in mod
expres, ca bunurile din dotarea Oficiului National al Registrului Comertului, a
oficiilor registrului comertului si a birourilor unice, in limita aportului
acestora la dobandirea respectivelor bunuri, constituie patrimoniul Oficiului
National al Registrului Comertului". Astfel Guvernul arata ca, "in
raport cu modul de constituire al acestui patrimoniu, nu se poate pune problema
unei confiscari si, cu atat mai putin, a unei nationalizari". In aceeasi
ordine de idei, se apreciaza ca "sustinerea potrivit careia prin Ordonanta
de urgenta a Guvernului nr. 129/2002 s-a impus camerelor de comert si industrie
inchirierea obligatorie si fara limita de timp a imobilelor acestor institutii
este neconforma cu reglementarea la care se face trimitere". Se mai
sustine ca atat art. VII din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 129/2002, in
forma initiala, cat si cea modificata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului
nr. 156/2002 "confera deplina libertate de a contracta, camerelor de
comert si industrie neimpunandu-se nici o restrictie ori conditionare. Dispozitiile
respective lasa la latitudinea camerelor de comert si industrie acceptarea (sau
refuzul) de a asigura - contra unei chirii - spatiile pe care le-au utilizat
oficiile registrului comertului si birourile unice".
In legatura cu critica de neconstitutionalitate privind incalcarea
dispozitiilor art. 114 alin. (4) din Constitutie la emiterea Ordonantei de
urgenta a Guvernului nr. 129/2002, Guvernul considera ca aceasta este
nefondata. Se sustine, in argumentarea acestui punct de vedere, ca emiterea ordonantei
de urgenta a fost determinata "de necesitatea eliminarii imediate a
deficientelor constatate in activitatea oficiilor registrului comertului si a
neincrederii crescande a comerciantilor fata de eficienta modului de organizare
anterior emiterii Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 129/2002, de natura sa
afecteze relatiile comerciale specifice economiei de piata". De asemenea,
se arata ca "gravele dezacorduri intervenite intre anumite camere de
comert teritoriale si Camera de Comert a Romaniei si a Municipiului Bucuresti,
care au degenerat intr-un conflict la scena deschisa, aveau potential negativ
asupra functionarii institutiilor respective, inclusiv asupra functionarii
coerente a registrului comertului". In conceptia Guvernului, "in noua
organizare, se va asigura o operativitate sporita activitatii specifice
registrului comertului si, in special, a celei care vizeaza constituirea
societatilor comerciale, tinandu-se seama si de rolul pe care instantele
judecatoresti - prin judecatorul delegat -, pe langa care functioneaza oficiile
registrului comertului, il au in procesul de inmatriculare a comerciantilor si
de inregistrare a mentiunilor privitoare la activitatea acestora".
Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile art. III din Ordonanta de urgenta
a Guvernului nr. 129/2002 sunt neconstitutionale, intrucat "efectuarea
transferului in interesul serviciului, care implica cu necesitate schimbarea
unitatii cu care s-a incheiat contractul individual de munca, prin vointa
unilaterala a legiuitorului, incalca principiul consacrat de prevederile art.
38 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora <<Alegerea profesiei si
alegerea locului de munca sunt libere>>". Se sustine totodata ca nu
exista nici unul dintre motivele prevazute la art. 49 alin. (2) din Constitutie,
care ar putea justifica restrangerea libertatii salariatului in alegerea
profesiei si a locului de munca. In consecinta, Avocatul Poporului considera
ca, "in masura in care dispozitiile art. III din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 129/2002 se interpreteaza in sensul ca transferul in interesul
serviciului s-ar putea efectua fara acordul persoanei incadrate, acestea sunt
neconstitutionale. In acest sens este invocata Decizia Curtii Constitutionale
nr. 253/2001.
Cu privire la motivul de neconstitutionalitate care se refera la incalcarea
prevederilor art. 41 alin. (2) din Constitutie prin reglementarile cuprinse in
art. V, VI si VII din ordonanta de urgenta criticata, Avocatul Poporului
considera ca acesta este neintemeiat, intrucat limitele si continutul dreptului
de proprietate sunt stabilite prin lege, conform art. 41 alin. (1) din
Constitutie. In argumentarea acestei sustineri se mai arata ca, "prin
vointa legiuitorului, bazele de date si documentele sunt proprietatea privata a
registrelor comertului de pe langa camerele de comert, numai in masura in care
acestea isi desfasoara activitatea pentru care au fost constituite. Or, in
cazul de fata, activitatea acestora a fost reluata de catre Oficiul National al
Registrului Comertului din subordinea Ministerului Justitiei si de oficiile
registrului comertului de pe langa tribunale, prin urmare, si suportul logistic
al desfasurarii activitatilor specifice registrului comertului (baze de date si
documente)".
Referitor la dispozitiile ordonantei privind sediile, se apreciaza ca
"legiuitorul nu a dispus un transfer al dreptului de proprietate, ci doar
posibilitatea utilizarii acestor spatii pana la identificarea unor sedii si
numai in temeiul unor contracte de inchiriere sau protocoale, [...] care pot fi
negociate de parti".
In legatura cu motivul de neconstitutionalitate constand in incalcarea
prevederilor art. 114 alin. (4) din Constitutie la emiterea ordonantei de
urgenta, Avocatul Poporului considera, in esenta, ca sustinerile autorului exceptiei
nu sunt intemeiate, intrucat Constitutia nu a definit continutul notiunii de
"cazuri exceptionale". Ca urmare, emiterea unei ordonante de urgenta
se poate fundamenta "numai pe necesitatea si urgenta reglementarii unei
situatii care, datorita circumstantelor sale exceptionale, impune adoptarea de
solutii imediate, in vederea evitarii unei grave atingeri aduse interesului
public".
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
partii prezente si ale procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate
la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1),
ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
III, V, VI si VII din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 129 din 10 octombrie
2002 pentru modificarea Legii nr. 26/1990 privind registrul comertului si a
Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 76/2001 privind simplificarea unor
formalitati administrative pentru inregistrarea si autorizarea functionarii
comerciantilor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 746
din 11 octombrie 2002, precum si ordonanta in intregul ei.
Dispozitiile art. III, V, VI si VII din ordonanta, criticate in mod
special, au urmatorul cuprins:
- Art. III: "Personalul actual al Oficiului National al Registrului
Comertului de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei si a
Municipiului Bucuresti, al oficiilor registrului comertului de pe langa
camerele de comert si industrie teritoriale si al birourilor unice din cadrul
camerelor de comert si industrie teritoriale se considera transferat in interes
de serviciu la Oficiul National al Registrului Comertului din subordinea
Ministerului Justitiei si la oficiile registrului comertului de pe langa
tribunale, la care trece impreuna cu posturile aferente. [...]";
- Art. V: "In termen de 30 de zile de la data intrarii in vigoare a
prezentei ordonante de urgenta, bazele de date ale Oficiului National al
Registrului Comertului de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei si
a Municipiului Bucuresti, ale oficiilor registrului comertului de pe langa
camerele de comert si industrie teritoriale si ale birourilor unice din cadrul
camerelor de comert si industrie teritoriale, precum si documentele care
privesc activitatea acestora se preiau de catre Ministerul Justitiei - Oficiul
National al Registrului Comertului si de catre oficiile registrului comertului
de pe langa tribunale, pe baza de protocol de predare-preluare incheiat intre
reprezentantii Ministerului Justitiei si cei ai camerelor de comert si
industrie teritoriale.";
- Art. VI: "Bunurile cu care au fost dotate Oficiul National al
Registrului Comertului, oficiile registrului comertului si birourile unice
continua sa fie utilizate de catre acestea, pe baza de protocol incheiat intre
reprezentantii Ministerului Justitiei si cei ai camerelor de comert si
industrie.";
- Art. VII: "Pana la identificarea unor sedii corespunzatoare pentru
functionarea registrului comertului, Oficiul National al Registrului
Comertului, oficiile registrului comertului si birourile unice vor folosi
sediile existente, pe baza de contract de inchiriere sau protocol incheiat
intre reprezentantii Ministerului Justitiei si cei ai camerelor de comert si
industrie ori, dupa caz, alte persoane care au dreptul de proprietate asupra
imobilelor."
Ulterior, dupa data de 12 noiembrie 2002, cand a fost ridicata exceptia la
instanta de judecata, prin articolul unic al Ordonantei de urgenta a Guvernului
nr. 156 din 7 noiembrie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 850 din 25 noiembrie 2002, au fost modificate dispozitiile art.
V, VI si VII din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 129/2002, care au in
prezent urmatorul cuprins:
"Art. V. - (1) In termen de 30 de zile de la data intrarii in vigoare
a prezentei ordonante de urgenta bazele de date, aplicatiile de intretinere si
utilizare a acestora, necesare in vederea tinerii si administrarii registrelor
comertului de catre Oficiul National al Registrului Comertului, respectiv oficiile
registrului comertului de pe langa camerele de comert si industrie teritoriale,
si functionarii birourilor unice din cadrul camerelor de comert si industrie
teritoriale, precum si documentele care privesc activitatea acestora se preiau
de catre Ministerul Justitiei - Oficiul National al Registrului Comertului si
de catre oficiile registrului comertului de pe langa tribunale, pe baza de
protocol de predare-preluare incheiat intre reprezentantii Ministerului
Justitiei si cei ai camerelor de comert si industrie teritoriale.
(2) Modul de utilizare de catre Camera de Comert si Industrie a Romaniei si
a Municipiului Bucuresti si de catre camerele de comert si industrie
teritoriale a informatiilor cuprinse in bazele de date se stabileste pe baza
contractuala sau prin protocol.";
"Art. VI. - (1) Bunurile aflate in dotarea Oficiului National al
Registrului Comertului, a oficiilor registrului comertului si a birourilor
unice constituie, in limita aportului acestora la dobandirea bunurilor
respective, patrimoniul Oficiului National al Registrului Comertului si vor fi
folosite potrivit destinatiei stabilite.
(2) Determinarea aportului prevazut la alin. (1) se va realiza pe baza
datelor furnizate de Ministerul Finantelor Publice.
(3) Predarea-preluarea bunurilor prevazute la alin. (1) se efectueaza prin
protocol incheiat intre reprezentantii Ministerului Justitiei si cei ai Camerei
de Comert si Industrie a Romaniei si a Municipiului Bucuresti si, respectiv, ai
camerelor de comert si industrie teritoriale.";
"Art. VII. - (1) In cazul spatiilor care nu fac parte din patrimoniul
Oficiului National al Registrului Comertului, constituit potrivit art. VI alin.
(1), Oficiul National al Registrului Comertului, oficiile registrului
comertului si birourile unice vor folosi sediile existente pe baza de contract
de inchiriere sau protocol, incheiat intre reprezentantii Ministerului
Justitiei si cei ai camerelor de comert si industrie ori, dupa caz, cu
persoanele care au dreptul de proprietate asupra imobilelor, pana la
identificarea unor sedii corespunzatoare pentru functionarea registrului
comertului.
(2) Prevederile alin. (1) se aplica in mod corespunzator si in cazul in
care spatiile care fac parte din patrimoniul Oficiului National al Registrului
Comertului sunt insuficiente pentru desfasurarea in conditii corespunzatoare a
activitatii."
Curtea constata ca, din compararea dispozitiilor art. V, VI si VII din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 129/2002, in formularea initiala, si a
celor cuprinse in aceleasi articole dupa modificarea Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 129/2002 prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 156/2002, nu
exista deosebiri esentiale, reglementarea de principiu ramanand aceeasi, cu
unele precizari de natura sa inlesneasca punerea in aplicare a prevederilor
ordonantei.
Intrucat noua reglementare, dupa ridicarea exceptiei in fata instantei, a
modificat art. V, VI si VII din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 129/2002,
preluand, in principiu, solutia legislativa anterioara modificarii, Curtea, in
conformitate cu jurisprudenta sa in materie, urmeaza sa se pronunte asupra
Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 129/2002, modificata prin Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 156/2002.
Dispozitiile constitutionale si prevederile documentelor internationale
invocate de autorii exceptiei in sustinerea acesteia au urmatorul cuprins:
- Art. 38 alin. (1) din Constitutie: "Dreptul la munca nu poate fi
ingradit. Alegerea profesiei si alegerea locului de munca sunt libere.";
- Art. 41 alin. (2) teza intai din Constitutie: "Proprietatea privata
este ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular.";
- Art. 51 din Constitutie: "Respectarea Constitutiei, a suprematiei
sale si a legilor este obligatorie.";
- Art. 114 alin. (4) din Constitutie: "In cazuri exceptionale,
Guvernul poate adopta ordonante de urgenta. Acestea intra in vigoare numai dupa
depunerea lor spre aprobare la Parlament. Daca Parlamentul nu se afla in
sesiune, el se convoaca in mod obligatoriu.";
- Art. 23 pct. 1 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului:
"Orice persoana are dreptul la munca, la libera alegere a muncii, la
conditii echitabile si satisfacatoare de munca, precum si la ocrotirea
impotriva somajului.";
- Art. 17 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului: "1. Orice
persoana are dreptul la proprietate, atat singura, cat si in asociere cu altii.
2. Nimeni nu va putea fi lipsit in mod arbitrar de proprietatea sa."
Analizand ordonanta de urgenta criticata, cu modificarile ulterioare,
Curtea retine ca aceasta are un continut complex, cuprinzand masuri privind
instituirea unui nou sistem de organizare a registrului comertului, o noua
optiune a legiuitorului cu privire la organizarea serviciului public al
registrului comertului, in comparatie cu organizarea anterioara, prin
infiintarea Oficiului National al Registrului Comertului, institutie publica cu
personalitate juridica, finantat integral din venituri proprii, in subordinea
Ministerului Justitiei, si a oficiilor registrului comertului, in subordinea
Oficiului National, care functioneaza pe langa tribunale.
1. O prima critica de neconstitutionalitate vizeaza intreaga ordonanta de
urgenta a Guvernului, fiind intemeiata pe sustinerea ca aceasta a fost emisa cu
incalcarea dispozitiilor art. 114 alin. (4) din Constitutie, in sensul ca nu a
existat un "caz exceptional" care sa justifice emiterea ordonantei de
urgenta. In acest fel se incalca, in opinia autorilor exceptiei, insusi
principiul obligativitatii respectarii Constitutiei, a suprematiei sale si a
legilor, prevazut la art. 51 din Constitutie.
Analizand aceasta sustinere, Curtea constata ca este neintemeiata.
In absenta unei definitii constitutionale a conceptului de caz exceptional,
Curtea Constitutionala a statuat in jurisprudenta sa - prin Decizia nr. 65 din
20 iunie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 129
din 28 iunie 1995 - ca acesta trebuie definit in raport cu "necesitatea si
urgenta reglementarii unei situatii care, datorita circumstantelor sale
exceptionale, impune adoptarea de solutii imediate, in vederea evitarii unei
grave atingeri aduse interesului public". Totodata, prin Decizia nr. 43
din 12 februarie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 255 din 16 aprilie 2002, s-a stabilit ca "Subordonarea, prin chiar
textul constitutional, a adoptarii ordonantei de urgenta existentei unui caz
exceptional ii confera acestuia semnificatia de criteriu de
constitutionalitate. Asa fiind, Curtea este competenta sa verifice, de la caz
la caz, in masura in care este sesizata, daca ordonanta de urgenta dedusa
controlului de constitutionalitate este impusa de o situatie care intruneste
trasaturile unui caz exceptional".
Astfel, in solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate ridicate in
aceasta cauza, Curtea retine ca Guvernul, in punctul de vedere comunicat
Curtii, a motivat recurgerea la delegarea legislativa prevazuta la art. 114
alin. (4) din Constitutie prin necesitatea asigurarii functionarii in conditii
optime a institutiei registrului comertului, de necontestat interes public, in
vederea eliminarii deficientelor constatate in activitatea acestuia, ca si a
implicatiilor posibile ale "gravelor dezacorduri intervenite intre anumite
camere de comert", in perioada anului trecut. De altfel, din examinarea
Notei de fundamentare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 129/2002 rezulta
ca Guvernul a motivat inca de la adoptare recurgerea la ordonanta de urgenta
prin "necesitatea eliminarii imediate a deficientelor constatate in
activitatea oficiilor registrului comertului si a neincrederii comerciantilor
in eficienta actualului mod de organizare, de natura sa afecteze relatiile
comerciale specifice economiei de piata".
In consecinta, Curtea constata ca ordonanta de urgenta criticata nu
contravine dispozitiilor art. 114 alin. (4) din Constitutie, intrucat a fost
adoptata cu respectarea conditiilor prevazute de acest text constitutional.
2. In legatura cu critica de neconstitutionalitate potrivit careia, prin
reglementarea cuprinsa la art. III din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
129/2002, se dispune un transfer fortat al salariatilor registrului comertului
"de la o institutie de drept privat la o institutie de drept public",
fara acordul salariatilor, incalcandu-se astfel art. 38 alin. (1) din
Constitutie si art. 23 pct. 1 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului,
Curtea constata ca este neintemeiata.
Dispozitiile art. III din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 129/2002,
potrivit carora "se considera transferat in interes de serviciu"
personalul existent in structurile Registrului comertului de pe langa camerele
de comert la Oficiul National al Registrului Comertului din subordinea
Ministerului Justitiei si la oficiile registrului comertului de pe langa
tribunale, nou-create, nu ingradesc, in nici un fel, dreptul celor in cauza de
a munci si nici libertatea de a-si alege profesia sau locul de munca. Aceste
dispozitii, care nu prevad modificarea locului de munca al angajatilor, se
constituie intr-o masura de protectie a personalului respectiv, caruia ii este,
astfel, asigurata mentinerea locului de munca, chiar daca au intervenit
modificari in organizarea serviciului public al Registrului comertului. De
aceea a fost utilizata formula "se considera transferat in interesul
serviciului" si nu o alta, cum ar fi, de exemplu, "se transfera in
interesul serviciului".
In acest context Curtea retine ca masurile sociale care vizeaza ajutorul
pentru redistribuirea sau recalificarea lucratorilor in vederea evitarii
concedierilor colective constituie o obligatie pentru statele membre ale
Consiliului Europei, prevazuta la art. 29 din Carta sociala europeana
revizuita, ratificata de Romania prin Legea nr. 74/1999, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 193 din 4 mai 1999. Totodata, fiind o norma
de protectie sociala, dispozitia criticata corespunde prevederilor art. 38
alin. (2) din Constitutie, potrivit carora salariatii au dreptul la protectie
sociala a muncii in situatii specifice, precum si celor ale art. 23 pct. 1 din
Declaratia Universala a Drepturilor Omului, care reglementeaza dreptul
persoanelor de a fi ocrotite impotriva somajului.
De altfel, referitor la transferul in interesul serviciului fara acordul
persoanei incadrate, Curtea Constitutionala s-a pronuntat cu un an inainte de
adoptarea ordonantei criticate, prin Decizia nr. 253 din 18 septembrie 2001,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 837 din 27 decembrie
2001, invocata de insisi autorii exceptiei. Prin aceasta decizie a fost admisa
exceptia de neconstitutionalitate referitoare la art. 69 din Codul muncii, text
preconstitutional, stabilindu-se ca, "in masura in care prevederea legala
se interpreteaza in sensul ca transferul in interesul serviciului s-ar putea
efectua fara acordul persoanei incadrate, dispozitiile art. 69 din Codul muncii
nu mai sunt in vigoare potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie".
Or, ca urmare a efectului general obligatoriu al deciziilor Curtii
Constitutionale in cazul constatarii neconstitutionalitatii unei dispozitii
legale, efect prevazut de art. 145 alin. (2) din Constitutie, si ale art. 25
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, interpretarea dispozitiilor
privind transferul in interesul serviciului fara acordul persoanei incadrate nu
mai era posibila, intrucat fusese eliminata din legislatie. De altfel, chiar
Guvernul, in punctul sau de vedere, precizeaza ca a avut in vedere, la data
emiterii ordonantei, considerentele Deciziei Curtii Constitutionale nr.
253/2001, masura prevazuta la art. III din ordonanta de urgenta criticata avand
un caracter de protectie a salariatilor, conform Directivei Consiliului Uniunii
Europene nr. 2001/23/CE privind apropierea legislatiilor statelor membre
referitoare la mentinerea drepturilor lucratorilor in cazul transferului
intreprinderilor, stabilimentelor sau partilor de intreprinderi sau
stabilimente.
Curtea observa, de asemenea, ca prin Codul muncii - Legea nr. 53 din 24
ianuarie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 72 din
5 februarie 2003, intrat in vigoare la 1 martie 2003, institutia transferului
in interesul serviciului nu mai este prevazuta.
3. O ultima critica de neconstitutionalitate se refera la dispozitiile art.
V, VI si VII din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 129/2002, sustinandu-se
ca acestea sunt contrare prevederilor art. 41 alin. (2) din Constitutie, art.
17 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, precum si dispozitiilor art.
480 si 481 din Codul civil, precum si dispozitiilor altor acte normative,
intrucat nesocotesc dreptul de proprietate al camerelor de comert asupra
bunurilor la care se refera textele criticate.
In ceea ce priveste aceasta sustinere, Curtea considera drept corecta
opinia instantei de judecata, exprimata in Incheierea din 12 noiembrie 2002, in
sensul ca solutionarea cauzei aflate pe rol - conflictul de munca intre
salariatii reclamanti si Camera de Comert si Industrie a Judetului Iasi cu
privire la nelegalitatea transferului in interesul serviciului - nu depinde de
aceste dispozitii criticate ale ordonantei de urgenta, care nu se refera la
drepturi ale angajatilor reclamanti.
In consecinta, potrivit dispozitiilor art. 23 alin. (1) combinat cu cele
ale alin. (6) al aceluiasi articol din Legea nr. 47/1992, republicata, exceptia
de neconstitutionalitate este inadmisibila sub aspectul invocarii
neconstitutionalitatii art. V, VI si VII din ordonanta de urgenta criticata.
Faptul ca parata, Camera de Comert si Industrie a Judetului Iasi, a
declarat, prin reprezentant, in sedinta din 8 noiembrie 2002, cand angajatii
reclamanti au ridicat exceptia de neconstitutionalitate, ca "subscrie la
sustinerile reclamantilor" nu are nici o semnificatie, sub aspectul lipsei
de relevanta a dispozitiilor art. V, VI si VII din ordonanta de urgenta
criticata, in solutionarea conflictului de munca dintre angajatii reclamanti si
angajatoarea parata, Camera de Comert si Industrie a Judetului Iasi.
In ceea ce priveste criticile de neconstitutionalitate care se bazeaza pe
invocarea incalcarii unor dispozitii cuprinse in alte legi, Curtea constata ca
acestea nu pot fi retinute, intrucat solutionarea eventualelor necorelari in
legislatie, chiar daca acestea ar fi reale, nu intra in competenta instantei de
contencios constitutional, ci in aceea a autoritatii legiuitoare.
Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin.
(2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi
sub aspectul art. 114 alin. (4) din Constitutie,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. III din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 129/2002
pentru modificarea Legii nr. 26/1990 privind registrul comertului si a
Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 76/2001 privind simplificarea unor
formalitati administrative pentru inregistrarea si autorizarea functionarii
comerciantilor, modificata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 156/2002,
precum si a ordonantei in intregul ei, exceptie ridicata de Elena Gabriela
Onutu, Radu-Florin Diaconescu, Nicoleta-Adriana Luca, Victoria Robu, Georgeta
Cernauteanu, Mihaela Condrea Cristina, Ana-Maria Rata, Irina-Casandra Turcu,
Maria Condrea, Elena Jijie, Carmen Sonohat, Gabriela Damian, Ion Aldea, Mirela
Bejan, Stefan Iatan, Carla-Mihaela Manolache, Ilona-Loredana Vacniuc, Gina
Sirghi si Silvia-Lidia Pauliuc in Dosarul nr. 15.874/2002 al Tribunalului Iasi.
2. Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. V, VI si VII din aceeasi ordonanta, exceptie ridicata de
aceiasi autori in acelasi dosar.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 12 martie 2003.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Mihai Paul Cotta