DECIZIE Nr.
1069 din 14 iulie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 254 alin. (7) si art. 259 alin. (6
1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 567 din 14 august 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 254 alin. (7) şi art. 259 alin. (61)
din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Remat Scholz" - Filiala Moldova - S.R.L. din Galaţi în Dosarul
nr. 6.843/86/2008 al Tribunalului Suceava - Secţia comercială, de contencios
administrativ şi fiscal.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de
2 iunie 2009 şi au fost consemnate în încheierea de la acel termen, când, având
nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 16
iunie 2009. La termenul din 16 iunie 2009, Curtea, constatând imposibilitatea
constituirii legale a completului de judecată, a amânat pronunţarea pentru
termenul din 7 iulie 2009 şi, respectiv, 14 iulie 2009.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 19 ianuarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 6.843/86/2008, Tribunalul Suceava - Secţia comercială, de
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 254 alin. (7) şi art. 259 alin.
(61) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Remat Scholz" - Filiala Moldova -
S.R.L. din Galaţi într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de
constatare a nulităţii absolute a unui contract de vânzare-cumpărare a unor
imobile.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile legale criticate limitează dreptul de
dispoziţie al proprietarului asupra bunurilor imobile deţinute în proprietate.
Totodată, se susţine că relaţiile obligaţionale care se stabilesc între
titularii dreptului de proprietate şi stat sau entităţile administraţiei
publice locale nu vizează bunurile din al căror drept de proprietate izvorăsc
obligaţiile fiscale. Se mai apreciază că, prin aplicarea textelor legale
criticate, se creează un privilegiu imobiliar special în favoarea fiscului,
acesta din urmă devenind titular al unor drepturi reale asupra bunului din a
cărui proprietate izvorăsc obligaţii fiscale.
Tribunalul Suceava - Secţia comercială, de contencios
administrativ şi fiscal nu şi-a exprimat opinia,
considerând că, prin arătarea acesteia, s-ar antepronunţa asupra fondului
cauzei.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază
că textele legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 254 alin. (7) şi art. 259 alin. (61)
din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi
completările ulterioare, care au următorul cuprins:
- Art. 254 alin. (7): „Instrăinarea unei clădiri,
prin oricare dintre modalităţile prevăzute de lege, nu poate fi efectuată până
când titularul dreptului de proprietate asupra clădirii respective nu are
stinse orice creanţe fiscale locale, cu excepţia obligaţiilor fiscale aflate în
litigiu, cuvenite bugetului local al unităţii administrativ-teritoriale unde
este amplasată clădirea sau al celei unde îşi are domiciliul fiscal
contribuabilul în cauză, cu termene de plată scadente până la data de întâi a
lunii următoare celei în care are loc înstrăinarea. Atestarea achitării
obligaţiilor bugetare se face prin certificatul fiscal emis de compartimentul
de specialitate al autorităţilor administraţiei publice locale. Actele prin
care se înstrăinează clădiri cu încălcarea prevederilor prezentului alineat
sunt nule de drept.";
- Art. 259 alin. (61): „Instrăinarea unui
teren, prin oricare dintre modalităţile prevăzute de lege, nu poate fi
efectuată până când titularul dreptului de proprietate asupra terenului
respectiv nu are stinse orice creanţe fiscale locale, cu excepţia obligaţiilor
fiscale aflate în litigiu, cuvenite bugetului local al unităţii
administrativ-teritoriale unde este amplasat terenul sau al celei unde îşi are
domiciliul fiscal contribuabilul în cauză, cu termene de plată scadente până la
data de întâi a lunii următoare celei în care are loc înstrăinarea. Atestarea
achitării obligaţiilor bugetare se face prin certificatul fiscal emis de
compartimentul de specialitate al autorităţilor administraţiei publice locale.
Actele prin care se înstrăinează terenuri cu încălcarea prevederilor
prezentului alineat sunt nule de drept."
Textele constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 44 alin. (1) şi (2) privind dreptul de proprietate
privată.
Dispoziţiile legale criticate prevăd că înstrăinarea
unui teren sau a unei construcţii nu poate fi efectuată, sub sancţiunea
nulităţii absolute a actului translativ de proprietate, până când titularul
dreptului de proprietate asupra terenului respectiv nu are stinse orice creanţe
fiscale locale, cu excepţia obligaţiilor fiscale aflate în litigiu, cuvenite
bugetului local al unităţii administrativ-teritoriale unde este amplasat
terenul sau al celei unde îşi are domiciliul fiscal contribuabilul în cauză.
Curtea constată că raţiunea care a stat la baza unei
atari soluţii legislative a fost crearea unui climat de stabilitate şi
securitate juridică, precum şi preocuparea statului în a găsi metode eficiente
pentru a determina contribuabilul să îşi execute obligaţiile fiscale indiferent
de natura şi cuantumul lor. Astfel, Curtea reţine că o asemenea măsură este
expresia obligaţiei pozitive a statului de a asigura ritmicitatea şi
certitudinea alimentării bugetelor locale cu sumele de bani aferente obligaţiilor
fiscale care revin în sarcina contribuabililor. Prin urmare, faptul că
legiuitorul a condiţionat înstrăinarea unui teren sau a unei clădiri de
stingerea tuturor creanţelor fiscale locale ale titularului dreptului de
proprietate nu echivalează cu instituirea unei incapacităţi de a vinde sau de a
dona bunul imobil în cauză, ci, din contră, o asemenea condiţionare este menită
să asigure în mod eficient îndeplinirea unei obligaţii legale şi
constituţionale a persoanelor fizice sau juridice, şi anume plata sarcinilor
fiscale, indiferent de natura lor, la bugetele locale. Or, în aceste condiţii,
Curtea constată că instituirea unei măsuri de protecţie a bugetelor locale nu
este de natură să încalce prevederile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie.
In consecinţă, Curtea urmează să respingă ca
neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de
voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 254 alin. (7) şi art. 259 alin. (61)
din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Remat Scholz" - Filiala Moldova - S.R.L. din Galaţi în Dosarul
nr. 6.843/86/2008 al Tribunalului Suceava - Secţia comercială, de contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 iulie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly