DECIZIE Nr.
1045 din 14 iulie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 37 alin. 2, art. 38 alin. 1, art. 42
alin. 1 si art. 43 alin. 1 din Codul familiei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 551 din 7 august 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 37 alin. 2, art. 38 alin. 1, art. 42
alin. 1 şi art. 43 alin. 1 din Codul familiei, excepţie ridicată de
Ovidiu-Vasile Oniga în Dosarul nr. 2.347/219/2008 al Judecătoriei Dej.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
595D/2009, care are parţial acelaşi obiect al excepţiei de
neconstituţionalitate.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea acestor
dosare având în vedere identitatea de obiect al excepţiilor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord ca
aceste dosare să fie conexate.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune
conexarea Dosarului nr. 595D/2009 la Dosarul nr. 512D/2009, care este primul
înregistrat.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa în materie a
Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 28 ianuarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 2.347/219/2008, Judecătoria Dej a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 37 alin. 2, art. 38
alin. 1, art. 42 alin. 1 şi art. 43 alin. 1 din Codul familiei, excepţie
ridicată de Ovidiu-Vasile Oniga într-un proces de divorţ cu minori.
Prin Incheierea din 10 februarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 2.152/219/2008, Judecătoria Dej a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 37 alin. 2 şi art. 38
alin. 1 din Codul familiei, excepţie ridicată de Alexandru-Voicu Almăşan
într-un proces de divorţ.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că textele de lege criticate
sunt neconstituţionale „datorită caracterului vag de excesivă
generalitate al reglementării, prin folosirea ambiguă a unor termeni sau
expresii cu semnificaţie şi conotaţii deosebit de cuprinzătoare în ordinea
etică şi juridică ca, de exemplu, «motive temeinice», «raporturi de căsătorie
grav vătămate», dând astfel posibilitatea instanţei de judecată de a pronunţa o
hotărâre de desfacere a căsătoriei din vina exclusivă a pârâtului".
Judecătoria Dej consideră
excepţia neîntemeiată, arătând că în temeiul textelor de lege criticate
instanţele de judecată dispun de suficiente instrumente legale pentru a nu
permite desfacerea cu uşurinţă a căsătoriei. Totodată, arată că desfacerea
căsătoriei prin divorţ şi implicit separarea părinţilor duce la modificarea
modului de exercitare a drepturilor şi îndatoririlor părinteşti, astfel că
părinţii divorţaţi se vor afla în situaţii juridice care în mod obiectiv nu
sunt identice.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, prevederile de lege criticate raportate la
dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile art. 37
alin. 2, art. 38 alin. 1, art. 42 alin. 1 şi art. 43 alin. 1 din Codul
familiei, republicat în Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956.
Textele de lege criticate au următorul conţinut:
- Art. 37 alin. 2: „Căsătoria se poate desface prin
divorţ.";
- Art. 38 alin. 1: „Instanţa judecătorească poate
desface căsătoria prin divorţ atunci când, datorită unor motive temeinice,
raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai
este posibilă.";
-Art. 42 alin. 1: „Instanţa judecătorească va
hotărî, odată cu pronunţarea divorţului, căruia dintre părinţi vor fi
încredinţaţi copiii minori. In acest scop, instanţa va asculta părinţii şi
autoritatea tutelară şi, ţinând seama de interesele copiilor, pe care de
asemenea îi va asculta dacă au împlinit vârsta de zece ani, va hotărî pentru
fiecare dintre copii, dacă va fi încredinţat tatălui sau mamei.";
- Art. 43 alin. 1: „Părintele divorţat, căruia i s-a
încredinţat copilul, exercită cu privire la acesta drepturile părinteşti."
Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi,
ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părţilor la un proces echitabil şi
la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ale art. 26 alin. (1) cu
privire la viaţa intimă, familială şi privată şi ale art. 49 alin. (1) relative
la protecţia copiilor şi a tinerilor. Totodată, se consideră că textele de lege
criticate contravin şi dispoziţiilor art. 6 privind dreptul la un proces
echitabil şi ale art. 7 relative la legalitatea incriminării din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate invocată,
Curtea constată că prevederile de lege criticate în cauza de faţă au mai fost
supuse controlului de constituţionalitate într-o cauză cu o motivare similară.
Astfel, prin Decizia nr. 432 din 26 martie 2009,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 8 mai 2009,
Curtea a constatat că dispoziţiile art. 37 din Codul familiei nu fac decât să
enumere cauzele de încetare a căsătoriei, una dintre acestea fiind şi
desfacerea prin divorţ, iar prevederile art. 38 stabilesc condiţiile în care
instanţele judecătoreşti pot pronunţa divorţul, precizând că acesta nu se poate
pronunţa decât în anumite condiţii, şi anume când există motive temeinice şi
numai dacă raporturile dintre soţi sunt grav vătămate, încât continuarea
căsătoriei nu mai este posibilă, condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ, aşa
cum rezultă din text.
Curtea a constatat că, în temeiul textelor de lege
criticate, instanţele de judecată dispun de instrumente legale pentru a nu
permite desfacerea cu uşurinţă a căsătoriei, acţionând astfel în sensul
garanţiei instituite prin art. 26 alin. (1) din Constituţie. Motivele în baza
cărora se poate considera că raporturile dintre soţi sunt grav vătămate, iar
continuarea căsătoriei nu mai este posibilă sunt apreciate, în concret, de
către instanţă, în urma ascultării celor doi soţi şi a administrării
probatoriului în cauză, părţile beneficiind de toate garanţiile procesuale
pentru respectarea dreptului la un proces echitabil.
Cât priveşte protecţia copiilor, consacrată
constituţional în art. 49 din Legea fundamentală, aceasta se realizează prin
încredinţarea lor unuia dintre părinţi, care îşi exercită drepturile
părinteşti, celălalt părinte având dreptul de a avea legături personale cu ei,
precum şi de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea lor
profesională, potrivit prevederilor art. 43 din Codul familiei. Orice hotărâre
judecătorească pronunţată de către instanţă în procedura de desfacere a
căsătoriei prin divorţ va ţine seama de interesul superior al copilului. In acest
sens sunt şi prevederile art. 42 alin. 1 din Codul familiei cu privire la
ascultarea minorului care a împlinit vârsta de 10 ani în vederea pronunţării
unei hotărâri cu privire la încredinţarea acestuia unuia dintre părinţi.
In fine, cât priveşte critica autorului excepţiei
potrivit căreia prevederile art. 38 alin. 1 şi ale art. 37 alin. 2 din Codul
familiei sunt neconstituţionale, întrucât au un caracter vag, de excesivă
generalitate, Curtea a reţinut, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a
Drepturilor Omului, că, datorită caracterului de generalitate al legilor,
redactarea acestora nu poate avea o precizie absolută, una dintre tehnicile de
reglementare constând în recurgerea la categorii generale cu scopul evitării
rigidităţii excesive şi al adaptării la noile situaţii sociale ce se pot ivi.
Interpretarea şi aplicarea unor asemenea dispoziţii depind de practica
instanţelor judecătoreşti, în speţa de faţă, motivele temeinice pentru
desfacerea căsătoriei, prin divorţ, urmând a fi apreciate, în concret, de către
instanţă.
Referitor la art. 42 alin. 1 din Codul familiei, Curtea
a reţinut că acest text de lege nu aduce atingere dispoziţiilor constituţionale
ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi şi ale art. 49
alin. (1) relative la protecţia copiilor şi a tinerilor. Acest text de lege nu
împiedică părţile să-şi formuleze în mod egal apărările pe care le consideră
necesare în cadrul procesului de încredinţare a minorului, dreptul la un proces
echitabil fiind, astfel, garantat.
Cu privire la prevederile art. 43 alin. 1 din Codul
familiei, Curtea a constatat că acestea nu contravin dispoziţiilor
constituţionale invocate, aplicarea lor fiind subsecventă pronunţării de către
instanţa de judecată a încetării căsătoriei prin divorţ.
Soluţia şi considerentele pronunţate în decizia
menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, neexistând temeiuri
care să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 37 alin. 2, art. 38 alin. 1, art. 42 alin. 1 şi art. 43 alin.
1 din Codul familiei, excepţie ridicată de Ovidiu-Vasile Oniga în Dosarul nr.
2.347/219/2008 şi de Alexandru-Voicu Almăşan în Dosarul nr. 2.152/219/2008 ale
Judecătoriei Dej.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 iulie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu