DECIZIE   Nr. 1030 din 9 octombrie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 36 din Legea nr. 115/1996 pentru declararea si controlul averii demnitarilor, magistratilor, a unor persoane cu functii de conducere si de control si a functionarilor publici, precum si ale art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 749 din 6 noiembrie 2008

Ioan Vida                                    - preşedinte

Nicolae Cochinescu                    -judecător

Aspazia Cojocaru                       -judecător

Acsinte Gaspar                           -judecător

Petre Lăzăroiu                            -judecător

Ion Predescu                              -judecător

Puskas Valentin Zoltan               -judecător

Tudorel Toader                           -judecător

Augustin Zegrean                       -judecător

Marinela Mincă                           - procuror

Marieta Safta                              - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 115/1996 pentru declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, a unor persoane cu funcţii de conducere şi de control şi a funcţionarilor publici, precum şi ale art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Constantin Conţac, Liviu-Constantin Conţac şi Ioan Andrici în Dosarul nr. 2.824/40/2007 al Tribunalului Braşov - Secţia penală.

La apelul nominal răspunde reprezentantul autorilor excepţiei, domnul avocat Constantin Florea din cadrul Baroului Bucureşti.

Având cuvântul, acesta solicită admiterea excepţiei astfel cum a fost formulată, expunând pe larg motivele de neconstituţionalitate invocate în faţa instanţei de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată în ceea ce priveşte art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 şi ca inadmisibilă în ceea ce priveşte art. 36 din Legea nr. 115/1996, acest din urmă text legal fiind abrogat prin Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 13 martie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 2.824/40/2007, Tribunalul Braşov - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 115/1996 pentru declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, a unor persoane cu funcţii de conducere şi de control şi a funcţionarilor publici, precum şi ale art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Constantin Conţac, Liviu-Constantin Conţac şi Ioan Andrici.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată mai întâi că se doreşte a se supune cercetării procesul legislativ de adoptare a actelor normative din care fac parte textele de lege criticate, pentru a se vedea dacă sunt îndeplinite cerinţele constituţionale pentru adoptarea legilor organice. Referitor la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, se mai arată că „nu individualizează în mod concret, în spiritul unei reglementări legislative a unei infracţiuni, elementele constitutive ale infracţiunii, pedeapsa şi regimul juridic al acesteia" şi, ca urmare, nu îndeplineşte condiţiile privind caracterul previzibil şi accesibil al legii. In plus, acelaşi text de lege realizează o dublă incriminare „prin raportare la o incriminare despre care se spune că există deja în Legea nr. 656/2000", ceea ce, în opinia autorilor excepţiei, „conduce la ideea inegalităţii de tratament juridic faţă de diferiţii ipotetici subiecţi ai acestor infracţiuni, încălcându-se astfel prevederile art. 16 alin. (1)şi (2) din Constituţie". In sfârşit, cu privire la art. 36 din Legea nr. 115/1996, se mai arată că încalcă dispoziţiile art. 16 din Constituţie prin aceea că reiterează infracţiunea de fals în declaraţii, care are o existenţă de sine stătătoare în Codul penal.

Tribunalul Braşov - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că „reglementările ce fac obiectul excepţiei nu realizează o dublă incriminare, ci vin să analizeze infracţiunile prevăzute în norma generală - în cazul infracţiunii prevăzute de art. 292 din Codul penal - ori într-o altă lege specială-pentru infracţiunea prevăzută de Legea nr. 656/2000 -, să le explice şi să le aplice referitor la situaţia subiectului activ calificat".

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă în ceea ce priveşte art. 36 din Legea nr. 115/1996, text abrogat la data ridicării excepţiei, şi neîntemeiată în ceea ce priveşte art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000. Cu privire la aceste din urmă dispoziţii legale, se arată că nu încalcă niciuna dintre prevederile constituţionale invocate de autorii excepţiei.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorilor excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 115/1996 pentru declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, a unor persoane cu funcţii de conducere şi de control şi a funcţionarilor publici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 28 octombrie 1996, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 36 din Legea nr. 115/1996 [abrogat la data ridicării excepţiei de neconstituţionalitate prin cap. VIII, art. 60 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 25 mai 2007] avea următorul cuprins: „Fapta persoanelor prevăzute la art. 2, de a face declaraţii de avere care nu corespund adevărului, constituie infracţiunea de fals în declaraţii şi se pedepseşte potrivit Codului penal."

Art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 are următorul cuprins: „In înţelesul prezentei legi, următoarele infracţiuni sunt în legătură directă cu infracţiunile de corupţie, cu infracţiunile asimilate acestora sau cu infracţiunile împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene: [...] e) infracţiunile de spălare a banilor, prevăzute în Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, atunci când banii, bunurile sau alte valori provin din săvârşirea unei infracţiuni prevăzute în secţiunile a 2-a şi a 3-a."

Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 23 alin. (12) privind legalitatea pedepsei, ale art. 73 alin. (3) lit. h) privind reglementarea prin lege organică a infracţiunilor, pedepselor şi regimului executării acestora şi ale art. 76 alin. (1) referitoare la adoptarea legilor organice şi a hotărârilor privind regulamentele Camerelor. Se invocă totodată dispoziţiile art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale - Nicio pedeapsă fără lege, coroborate cu art. 11 şi art. 20 din Constituţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea reţine următoarele:

I. In ceea ce priveşte art. 36 din Legea nr. 115/1996 pentru declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, a unor persoane cu funcţii de conducere şi de control şi a funcţionarilor publici, se constată că acesta era abrogat la data ridicării excepţiei de neconstituţionalitate prin cap. VIII, art. 60 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate a acestui text de lege urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia".

II. In ceea ce priveşte art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, se constată că acesta defineşte, în acord cu raţiuni evidente de politică penală, una din categoriile de infracţiuni în legătură directă cu cele de corupţie ori cu cele asimilate acestora, şi anume infracţiunea de spălare a banilor săvârşită în anumite circumstanţe. Critica autorului excepţiei este fundamentată între altele pe încălcarea principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii. Or, dispoziţiile legale criticate nu conţin nicio dispoziţie de natură a afecta acest drept, ele aplicându-se fără discriminări tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei contestate. De asemenea, textul de lege criticat stabileşte toate elementele constitutive ale infracţiunii pe care o reglementează, astfel că nu poate reţine contrarietatea lui faţă de dispoziţiile art. 23 alin. (12) din Constituţie, potrivit căruia „Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii", şi de cele ale art. 7 din Convenţie - Nicio pedeapsă fără lege, coroborat cu art. 11 şi 20 din Constituţie. Astfel, în cauza Wingrove contra Marii Britanii din 25 noiembrie 1996, Curtea de la Strasbourg a decis că legea internă pertinentă, care înglobează atât dreptul scris, cât şi pe cel nescris, trebuie să fie formulată cu o precizie suficientă pentru a permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, circumstanţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Or, nu se poate susţine că dispoziţiile legale criticate sunt lipsite de o astfel de cerinţă, deoarece acestea nu fac altceva decât să incrimineze infracţiunile de spălare a banilor, prevăzute în Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, atunci când banii, bunurile sau alte valori provin din săvârşirea unor infracţiuni de corupţie, a unor infracţiuni asimilate acestora sau cu infracţiunile împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene. Aşa fiind, se constată că dispoziţiile criticate conţin suficiente repere pentru a se putea considera că acestea sunt „previzibile" şi suficient de clare în definirea faptei şi a scopului ilicit al acesteia. In consecinţă, şi sub acest aspect excepţia urmează a fi respinsă.

Cât priveşte aspectele de neconstituţionalitate extrinsecă invocate, se constată că în jurisprudenţa sa Curtea Constituţională a respins excepţii de neconstituţionalitate ale Legii nr. 78/2000, criticată în raport de prevederile art. 73 alin. (3) lit. h) din Legea fundamentală. In acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 253 din 6 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 28 martie 2008, sau Decizia nr. 315 din 13 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 7 aprilie 2008, ale căror considerente de principiu sunt valabile şi în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

1.  Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 115/1996 pentru declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, a unor persoane cu funcţii de conducere şi de control şi a funcţionarilor publici, excepţie invocată de Constantin Conţac, Liviu-Constantin Conţacşi Ioan Andrici în Dosarul nr. 2.824/40/2007 al Tribunalului Braşov - Secţia penală.

2.  Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 octombrie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta