DECIZIE   Nr. 102 din 20 ianuarie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 318 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 91 din 16 februarie 2009

Ioan Vida                                        - preşedinte

Nicolae Cochinescu                       -judecător

Aspazia Cojocaru                           -judecător

Acsinte Gaspar                              -judecător

Petre Lăzăroiu                                -judecător

Ion Predescu                                  -judecător

Puskas Valentin Zoltan                  -judecător

Tudorel Toader                               -judecător

Augustin Zegrean                          -judecător

Ion Tiucă                                        - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi     - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Călin Albu, Eugenia Albu şi Sanda Lucia Albu în Dosarul nr. 10.981/1/2007 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială.

La apelul nominal răspunde partea Ioan-Mircea Bîrsan, prin avocat Laura Elena Pop, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează Curtea că părţile Mircea Gheorghe Boitor şi Societatea Comercială „Transilvania Construcţii" - S.A. din Cluj-Napoca au trimis la dosarul cauzei note scrise prin care solicită şi motivează soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii Constituţionale acordă cuvântul părţii prezente. Aceasta susţine că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 317 alin. 2 din Codul de procedură civilă se impune a fi respinsă ca inadmisibilă, deoarece acest text nu are legătură cu soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei de judecată care a sesizat Curtea Constituţională. In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 318 din acelaşi cod, arată că alin. 2 a fost abrogat prin art. I pct. 121 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000, astfel că şi această   excepţie   trebuie   respinsă   ca   inadmisibilă,   iar prevederile alin. 1 ale aceluiaşi articol criticat nu încalcă accesul liber la justiţie, astfel că această excepţie de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Depune note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public solicită, mai întâi, respingerea ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că, prin critica de neconstituţionalitate formulată, autorul excepţiei urmăreşte, de fapt, modificarea legislaţiei, ceea ce excedează competenţei Curţii Constituţionale. In subsidiar, solicită respingerea ca neîntemeiată a excepţiei, deoarece dispoziţiile legale criticate nu contravin normelor constituţionale şi convenţionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 19 septembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 10.981/1/2007, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 din Codul de procedură civilă.

Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Călin Albu, Eugenia Albu şi Sanda Lucia Albu într-un dosar având ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că prevederile „art. 317 alin. 2 şi ale art. 318 din Codul de procedură civilă" se află „în mod evident" în neconcordanţă faţă de dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 şi 53 din Constituţie şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece condiţionează admisibilitatea contestaţiei în anulare de aprecierea subiectivă a judecătorului asupra existenţei erorilor materiale sau a omisiunilor din greşeală, noţiuni care cu uşurinţă pot fi luate în considerare ca şi greşeli de judecată. Prin urmare, pentru luarea unei decizii de către instanţa judecătorească, în sensul admisibilităţii contestaţiei în anulare, este necesară „stabilirea unei distincţii clare legislative" care să prevadă „limita clară şi certă dintre noţiunile de erori materiale sau a omisiunii din greşeală şi, dimpotrivă, a erorilor, omisiunilor sau greşelilor de judecată".

Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială apreciază că dispoziţiile art. 318 din Codul de procedură civilă nu contravin textelor constituţionale invocate. Accesul la justiţie şi folosirea căilor de atac se exercită în formele şi în condiţiile procedurale instituite de legiuitor, ceea ce nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 318 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl constituie prevederile art. 318 din Codul de procedură civilă, actualizat. Cât priveşte dispoziţiile alin. 2 al art. 318, reiese din aceeaşi încheiere de sesizare că instanţa de judecată a avut în vedere textul legal în vigoare, deoarece prevederile alin. 2 al art. 318 au fost abrogate prin art. I pct.121 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000. Prin urmare, în prezent, art. 318 cuprinde doar dispoziţiile alin. 1, în vigoare, acestea având următorul conţinut: „Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare."

In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, art. 21 alin. (2) referitoare la interzicerea îngrădirii prin lege a exercitării accesului liber la justiţie, coroborate cu ale art. 53, care reglementează condiţiile privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 par.1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată, mai întâi, că, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 317 alin. 2 din Codul de procedură civilă, acestea nu constituie obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece nu au fost cuprinse în încheierea de sesizare a Curţii. In cuprinsul aceleiaşi încheieri, instanţa de judecată a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 alin. 2 din Codul de procedură civilă, întrucât nu au legătură cu soluţionarea cauzei deduse judecăţii.

Cât priveşte prevederile art. 318 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că, în practica sa, a analizat în repetate rânduri conformitatea textului de lege criticat faţă de aceleaşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale invocate şi în prezenta cauză şi cu aceeaşi motivare. De exemplu, prin Decizia nr. 122 din 19 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 16 aprilie 2008, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate, stabilind, pentru argumentele acolo reţinute, că dispoziţiile art. 318 din Codul de procedură civilă satisfac exigenţele constituţionale.

Deoarece în cauza de faţă nu sunt relevate aspecte noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei în materie a Curţii, atât soluţia pronunţată prin decizia menţionată, cât şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea si în acest dosar.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Călin Albu, Eugenia Albu şi Sanda Lucia Albu în Dosarul nr. 10.981/1/2007 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi