CONVENTIE Nr.
0 din 15 februarie 2006
pentru protectia animalelor
vertebrate utilizate in experimente si alte scopuri stiintifice, adoptata la
Strasbourg la 18 martie 1986*)
ACT EMIS DE:
ACT INTERNATIONAL
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 685 din 10 august 2006
PREAMBUL
Reamintind că scopul Consiliului Europei este de a
realiza o mai bună unitate între membrii săi şi că statele membre ale
Consiliului Europei, care au semnat prezenta convenţie, doresc să coopereze cu
celelalte state în ceea ce priveşte protecţia animalelor vii utilizate în
experimente sau în alte scopuri ştiinţifice,
recunoscând că omul are obligaţia morală de a respecta
toate animalele şi de a lua în consideraţie capacitatea acestora de suferinţă
şi memoria lor,
acceptând în egală măsură că omul are nevoie, în
căutările sale pentru dobândirea de cunoştinţe în domeniul sănătăţii şi
siguranţei, să folosească animale, în cazul în care acest lucru se face în
condiţii rezonabile, având ca rezultat o extindere a cunoştinţelor sau orice
alte beneficii pentru om ori animale, chiar în condiţiile în care omul
foloseşte aceste animale pentru hrană, îmbrăcăminte şi ca animale de povară,
încercând să limiteze folosirea animalelor în scopuri
experimentale sau în alte scopuri ştiinţifice, să caute înlocuirea acestor
utilizări practice cu măsuri alternative şi să încurajeze folosirea acestor
măsuri alternative,
dorind să adopte prevederi comune în scopul de a
proteja animalele folosite în astfel de proceduri care pot cauza durere,
suferinţă, disconfort sau răniri de durată şi de a asigura, în situaţia în care
acestea sunt inevitabile, o reducere la minimum,
s-au convenit următoarele:
PARTEA I
Principii generale
ARTICOLUL 1
1. Prezenta convenţie se aplică în cazul oricăror
animale folosite sau care se intenţionează a fi folosite în orice procedură
experimentală ştiinţifică, în situaţia în care acea procedură poate cauza durere,
suferinţă, disconfort sau răniri de durată.
2. In textul prezentei convenţii:
a) animal, dacă nu
poate fi altfel calificat, reprezintă orice vertebrat viu, excluzând omul,
inclusiv formele larvare sau formele reproducătoare care pot trăi liber, dar
excluzând din această categorie alte forme fetale ori embrionare;
b) intenţionat a fi folosit
înseamnă crescut sau păstrat în scopul de a fi
vândut, înstrăinat ori folosit în orice proceduri experimentale sau
ştiinţifice;
*) Traducere
c) procedură reprezintă orice folosire în scopuri experimentale sau ştiinţifice
a unui animal, căruia îi poate cauza durere, suferinţă, disconfort sau răniri
de durată, inclusiv orice desfăşurare a unei acţiuni intenţionate sau
susceptibile să aibă ca rezultat naşterea unui animal în oricare asemenea
condiţii, dar excluzând cele mai puţin dureroase metode acceptate în practica
modernă (acestea fiind metodele „umane") de omorâre sau de marcare a unui
animal.
O procedură începe atunci când un animal este mai întâi
pregătit pentru utilizarea lui şi se încheie când nu se mai efectuează
observaţii ulterioare (în scopul efectuării acelei proceduri); eliminarea
durerii, suferinţei, disconfortului sau rănirilor de durată prin folosirea cu
succes a anesteziei ori analgeziei sau a altor metode care nu plasează animalul
folosit în afara scopului acestei definiţii;
d) persoană competentă înseamnă orice persoană care este considerată de o parte semnatară
a convenţiei a fi competentă pe teritoriul său pentru a desfăşura funcţia
descrisă în prezenta convenţie;
e) autoritate responsabilă
reprezintă, pe teritoriul unei părţi, orice
autoritate, organism sau persoană desemnată pentru scopurile prezentei
convenţii;
f) amplasament reprezintă
orice facilitate mobilă sau fixă, orice clădire, grup de clădiri sau orice alte
incinte, inclusiv locurile care nu sunt în întregime împrejmuite ori acoperite;
g) amplasament pentru reproducere reprezintă orice amplasament unde animalele sunt reproduse în
scopul de a fi folosite în diferite proceduri;
h) amplasament de stocare reprezintă orice amplasament, altul decât cel de reproducere, în
care animalele sunt ţinute în scopul de a fi folosite în diverse proceduri;
i) amplasament de folosinţă reprezintă orice amplasament unde animalele sunt folosite în proceduri;
j) metodă umană de
sacrificare reprezintă sacrificarea unui animal cu
un minim de suferinţă fizică şi mentală, corespunzătoare speciei.
ARTICOLUL 2
O procedură poate fi realizată în unul sau mai multe
dintre următoarele scopuri:
a) (i) evitarea sau prevenirea bolilor, îmbolnăvirilor
ori
altor anomalii sau a efectelor lor la om, animale
vertebrate sau nevertebrate şi plante, inclusiv producerea unor medicamente de
calitate, eficiente şi testate în condiţii de siguranţă, sau a altor substanţe ori
produse; (ii) diagnosticarea sau tratamentul bolilor, îmbolnăvirilor ori al
altor anomalii sau al efectelor acestora la om, animale vertebrate şi
nevertebrate sau plante;
b) detectarea, evaluarea, reglarea sau modificarea
condiţiilor fiziologice la om, animale vertebrate şi nevertebrate ori plante;
c) protecţia mediului;
d) cercetarea ştiinţifică;
e) educaţia şi instruirea;
f) anchetele medico-legale.
ARTICOLUL 3
Fiecare parte încearcă să urmeze toţi paşii necesari
pentru punerea în aplicare a prevederilor prezentei convenţii şi să se asigure
de existenţa unui sistem efectiv de control şi supraveghere, cât mai rapid cu
putinţă şi în toate
situaţiile, într-o perioadă de 5 ani de la data intrării în vigoare a
acesteia.
ARTICOLUL 4
Nicio prevedere a prezentei
convenţii nu afectează libertatea părţilor de a adopta măsuri stricte de
protecţie a animalelor folosite în diverse proceduri sau măsuri de control şi
restricţie a utilizării animalelor în diverse proceduri.
PARTEA a II-a
Ingrijirea generală
şi acomodarea
ARTICOLUL 5
1. Oricărui animal care este folosit sau se
intenţionează a fi folosit într-o procedură trebuie să îi fie asigurate
acomodarea la condiţiile de mediu, cel puţin un grad minim de libertate şi
mişcare, hrană, apă şi îngrijire, potrivite pentru sănătatea şi bunăstarea sa.
Orice restricţie faţă de măsurile prin care un animal poate să îşi satisfacă
propriile necesităţi fiziologice şi de comportament trebuie să fie limitată cât
mai rapid posibil. In implementarea acestor prevederi, atenţia trebuie să fie
îndreptată asupra ghidului care conţine reguli pentru acomodarea şi îngrijirea
animalelor, descris în anexa A la convenţie.
2. Condiţiile de mediu în care fiecare animal este
crescut, menţinut sau folosit trebuie să fie verificate
zilnic.
3. Bunăstarea şi starea de sănătate a animalelor
trebuie să fie observate îndeaproape şi periodic pentru a preveni durerea sau
suferinţa care poate fi evitată, disconfortul ori rănirea de durată.
4. Fiecare parte trebuie să stabilească toate
măsurile pentru a se asigura că orice defect sau suferinţă descoperită este
corectată cât mai curând posibil.
PARTEA a III-a
Modul de desfăşurare a procedurii
ARTICOLUL 6
1. O procedură nu trebuie să vizeze unul dintre
scopurile prezentate în art. 2 dacă există o altă metodă ştiinţifică
satisfăcătoare, care să fie rezonabilă şi disponibilă a fi folosită şi care
nu necesită utilizarea animalului.
2. Fiecare parte trebuie să încurajeze cercetarea
ştiinţifică în sensul dezvoltării metodelor care pot furniza aceleaşi
informaţii ca şi cele obţinute prin proceduri.
ARTICOLUL 7
Când se execută o procedură trebuie să fie aleasă cu
grijă specia, iar acolo unde este necesar trebuie să fie exemplificată
autorităţii responsabile; trebuie să fie aleasă procedura astfel încât să fie
selectată aceea care foloseşte un număr minim de animale, cauzându-le cât mai
puţină durere, suferinţă, disconfort sau răniri de durată şi care este cea mai
în măsură să furnizeze rezultate satisfăcătoare.
ARTICOLUL 8
O procedură trebuie să se
execute sub anestezie locală sau analgezie ori prin alte metode desemnate să
elimine cât mai rapid posibil durerea, suferinţa, disconfortul sau rănirile de
durată, în situaţiile în care:
a) durerea cauzată prin procedură este mai mică decât
efectele negative asupra animalelor pe care le-ar avea folosirea anesteziei ori
analgeziei; sau
b) folosirea anesteziei sau analgeziei este
incompatibilă cu scopul procedurii. In astfel de situaţii trebuie să fie luate
măsuri legislative şi/sau administrative pentru a se asigura că asemenea
proceduri sunt absolut necesare.
ARTICOLUL 9
1. In cazul în care este planificat ca o procedură să
aibă drept subiect un animal şi în această situaţie va avea sau va putea avea
loc un experiment în care animalul va suferi o durere severă, procedura trebuie
să fie declarată în mod specific şi justificată sau special autorizată de
autoritatea responsabilă.
2. Măsurile legislative şi/sau administrative
potrivite trebuie să fie luate asigurându-se că procedura este absolut
necesară. Aceste măsuri trebuie să includă:
- o autorizaţie specială a autorităţii responsabile;
sau
- o declaraţie specială privind asemenea proceduri
către autoritatea responsabilă şi acţiuni juridice şi administrative ale acestei
autorităţi, dacă respectiva autoritate nu este satisfăcută, în măsura în care
procedura are o importanţă suficientă pentru atingerea unor nevoi esenţiale ale
omului sau ale animalului, cuprinzând soluţia problemelor ştiinţifice.
ARTICOLUL 10
Animalul folosit în timpul
procedurii trebuie să fie manipulat astfel încât să se respecte prevederile
art. 5, cu excepţia cazurilor în care aceste prevederi sunt incompatibile cu
obiectivele procedurii.
ARTICOLUL 11
1. La sfârşitul procedurii trebuie să se decidă dacă
animalul trebuie să fie menţinut în viaţă sau omorât prin metode „umane".
Un animal nu trebuie să fie păstrat în viaţă dacă nu poate reveni la starea
normală de sănătate sau continuă să resimtă durere ori disconfort.
2. Decizia menţionată la paragraful 1 trebuie să fie
luată de o persoană competentă, în particular de un medic veterinar, sau de o
altă persoană care, în acord cu prevederile art. 13, este responsabilă pentru
sau îndeplineşte procedura.
3. Când la sfârşitul unei proceduri:
a) un animal este menţinut în
viaţă, el trebuie să primească îngrijire corespunzătoare stării sale de
sănătate, să fie pus sub observaţia unui medic veterinar sau a altei persoane
competente şi să fie păstrat în condiţii corespunzătoare cerinţelor prevăzute
la art. 5. Se poate renunţa la condiţiile prevăzute în prezentul subparagraf
dacă, în opinia unui medic veterinar, animalul nu suferă;
b) un animal nu este ţinut în viaţă sau nu poate
beneficia de prevederile art. 5 pentru buna sa stare de sănătate va fi omorât
printr-o metodă „umană" cât mai rapid posibil.
4. Un animal care a fost folosit într-o procedură ce
a avut drept consecinţă o durere sau suferinţă severă, fără a ţine seama dacă
anestezia sau analgezia a fost utilizată, trebuie să fie folosit într-o
procedură viitoare doar dacă şi-a revenit la o stare bună de sănătate şi la o
stare generală bună, în oricare dintre următoarele două situaţii:
a) procedura viitoare este una în care animalul este
subiectul unei anestezii generale care se menţine până când animalul este omorât; sau
b) procedura viitoare va implica doar intervenţii
minore.
ARTICOLUL 12
In ciuda prevederilor prezentei convenţii, acolo unde
este necesar pentru proceduri efectuate în scopuri legitime, autoritatea
responsabilă poate permite ca animalul în cauză să fie eliberat, asigurându-se
de faptul că s-au luat măsuri privind acordarea unei atenţii maxime pentru
siguranţa şi bunăstarea acestuia. Procedurile care implică eliberarea
animalului nu vor fi permise decât în scopuri educaţionale şi de instruire.
PARTEA a IV-a
Autorizarea
ARTICOLUL 13
O procedură utilizată pentru unul dintre scopurile
menţionate la art. 2 poate fi realizată de către o persoană autorizată sau
poate să intre sub directa responsabilitate a unei persoane autorizate ori dacă
are în vedere un experiment sau alt proiect ştiinţific care este autorizat în
concordanţă cu prevederile legislaţiei naţionale. Autorizaţia va fi acordată
doar persoanelor considerate competente de către autoritatea responsabilă.
PARTEA a V-a
Amplasamentele pentru
reproducere şi stocare
ARTICOLUL 14
Amplasamentele pentru reproducere şi stocare trebuie să
fie înregistrate cu acordul autorităţii responsabile, cu excepţiile prevăzute la
art. 21 şi 22. Aceste amplasamente înregistrate trebuie să se supună cerinţelor
de la art. 5.
ARTICOLUL 15
Inregistrările prevăzute la art. 14 trebuie să
specifice persoana considerată competentă să administreze sau să planifice,
pentru o îngrijire corespunzătoare a animalelor, speciile crescute ori
menţinute în amplasament.
ARTICOLUL 16
1. Inregistrările ce vor fi făcute la amplasamentele
de reproducere vor specifica animalele corespunzătoare care se reproduc acolo,
numărul şi speciile unor astfel de animale care sunt expediate, datele când
pleacă, precum şi numele şi adresa celui care primeşte aceste animale.
2. Inregistrările ce vor fi făcute la amplasamentele
de menţinere vor specifica numărul şi speciile acelor animale care intră şi
pleacă, datele acestor transferuri, locul de unde au fost achiziţionate
animalele în cauză, precum şi numele şi adresa celui care primeşte aceste
animale.
3. Autoritatea responsabilă prescrie înregistrările
care vor fi făcute şi vor fi puse la dispoziţie de persoana însărcinată din
cadrul amplasamentelor menţionate la paragrafele 1 şi 2. Aceste înregistrări
vor fi păstrate minimum 3 ani de la data ultimei înregistrări.
ARTICOLUL 17
1. Fiecare câine şi fiecare pisică dintr-un
amplasament vor fi marcaţi individual şi permanent, în cea mai puţin dureroasă
manieră posibilă, înainte de a fi înţărcaţi (separaţi de mamă).
2. In cazul în care un câine sau o pisică nemarcată
este adusă într-un amplasament pentru prima dată după ce a fost separată de
mamă (înţărcată), aceasta va fi marcată cât mai rapid posibil.
3. In cazul în care un câine
sau o pisică este transferată de la un amplasament la altul înainte de a fi
înţărcată (separată de mamă) şi nu este practic să fie marcată înainte, o
înregistrare complet documentată, cu referire în special la mamă, va fi
păstrată până când va fi marcată.
4. Particularităţile identităţii şi originii fiecărui
câine sau fiecărei pisici vor fi introduse în înregistrările amplasamentului.
PARTEA a VI-a
Amplasamentele de folosinţă
ARTICOLUL 18
Amplasamentele de folosinţă vor fi înregistrate sau
altfel aprobate de autoritatea responsabilă şi vor satisface condiţiile
menţionate la art. 5.
ARTICOLUL 19
Achiziţiile vor fi făcute la amplasamentele de
folosinţă pentru instalaţiile şi echipamentele potrivite speciilor de animale
folosite şi nivelului de performanţă al procedurilor. Proiectarea, construcţia
şi funcţionarea unor astfel de instalaţii şi echipamente se vor face astfel
încât să se asigure faptul că procedurile sunt urmate cu cât mai mare
exactitate, cu scopul de a obţine rezultate efective cu un număr minim de
animale şi cu un grad minim de durere, suferinţă, disconfort şi răniri de
durată.
ARTICOLUL 20
In amplasamentele de folosinţă:
a) se va/vor identifica persoana sau persoanele care
este/sunt responsabilă/responsabile administrativ cu îngrijirea animalelor şi
cu funcţionarea echipamentelor;
b) se va asigura personal suficient instruit;
c) îngrijirea se va face cu consultarea, aportul şi
tratamentul unui medic veterinar;
d) un medic veterinar sau o altă persoană competentă
va fi însărcinată cu supravegherea, în scopul asigurării bunăstării animalelor.
ARTICOLUL 21
1. Animalele din speciile enumerate mai jos, destinate
procedurilor, vor fi achiziţionate direct sau vor fi obţinute de la
amplasamentele de reproducere. Pot exista excepţii generale sau speciale
obţinute cu acordul părţilor:
- şoarece (Mus musculus)
- şobolan (Rattus norvegicus)
- cobai (Cavia
porcellus)
- hamster auriu (Mesocricetus
auratus)
- iepure (Oryctolagus
cuniculus)
- câine (Caniş familiaris)
- pisică (Felis catus)
- prepeliţă (Coturnixcoturnix)
2. Fiecare parte îşi asumă extinderea prevederilor
paragrafului 1 la alte specii, în particular la ordinul primatelor, imediat ce
apare o cercetare justificabilă privind furnizarea suficientă de animale
crescute în scopul reproducerii din speciile în discuţie.
3. Animalele fără stăpân aparţinând unor specii
domesticite nu vor fi folosite în proceduri. O excepţie generală făcută în
condiţiile paragrafului 1 se referă la pisicile şi câinii fără stăpân.
ARTICOLUL 22
In amplasamentele de folosinţă vor fi utilizate numai
animalele procurate din amplasamentele de reproducere şi din cele de menţinere,
cu excepţia cazului în care există diverse înţelegeri între părţi.
ARTICOLUL 23
Procedurile vor fi, în cazul în care sunt autorizate de autoritatea responsabilă, aplicate în afara
amplasamentului de folosinţă.
ARTICOLUL 24
Amenajările vor fi făcute la amplasamentul de
folosinţă, pentru a menţine înregistrări spre a fi puse la dispoziţie după cum
sunt solicitate de autoritatea responsabilă. In particular, aceste înregistrări
vor fi la un nivel suficient care să satisfacă cerinţele art. 27 şi
suplimentar, vor preciza numărul şi speciile tuturor animalelor achiziţionate,
locul de unde au fost achiziţionate şi data sosirii.
PARTEA a VII-a
Invăţământ şi instruire
ARTICOLUL 25
1. Procedurile desfăşurate în scop educativ, de
instruire sau de perfecţionare ori altele cu caracter ocupaţional, inclusiv
îngrijirea animalelor folosite sau care vor fi folosite în proceduri, trebuie
comunicate autorităţii responsabile şi vor fi efectuate de către sau sub
supravegherea unei persoane competente, care va fi responsabilă de asigurarea
faptului că procedurile sunt în conformitate cu legislaţia naţională şi în
termenii prezentei convenţii.
2. Procedurile ce includ un scop educaţional, de
instruire sau de perfecţionare, altele decât cele menţionate la paragraful 1,
nu vor fi permise.
3. Procedurile menţionate la paragraful 1 vor fi
limitate la cele absolut necesare scopului educaţional sau de instruire în
discuţie şi vor fi permise numai dacă obiectivul lor nu poate fi atins prin
metode audio-vizuale efective comparabile sau prin orice altă metodă potrivită.
ARTICOLUL 26
Persoanele care duc la îndeplinire procedurile sau iau
parte la acestea ori care îngrijesc animalele folosite
în proceduri, incluzând şi supravegherea, vor trebui să aibă pregătire sau
instruire adecvată.
PARTEA a VIII-a
Informaţii statistice
ARTICOLUL 27
1. Fiecare parte va culege informaţii statistice
despre utilizarea animalelor în proceduri şi această informaţie va fi făcută
publică, în cazurile în care legea prevede astfel.
2. Informaţia va fi colectată, respectându-se:
a) efectivele şi tipurile de animale folosite în
proceduri;
b) efectivele de animale din
categoriile selectate, folosite în proceduri, direct implicate în medicină,
precum şi în educaţie şi instruire;
c) efectivele animalelor din categoriile selectate,
folosite în proceduri având ca scop protecţia omului şi a mediului;
d) efectivele animalelor din categoriile selectate,
folosite în proceduri specificate de lege.
ARTICOLUL 28
1. Ca obiect al cerinţelor legislaţiei naţionale
legate de secret şi confidenţialitate, fiecare parte va comunica anual
secretarului general al Consiliului Europei informaţiile referitoare la cele
menţionate în paragraful 2 al art. 27, prezentate în forma prevăzută în anexa B
la prezenta convenţie.
2. Secretarul general al Consiliului Europei va
publica informaţia statistică primită de la părţi, respectând cele menţionate
în paragraful 2 al art. 27.
3. Fiecare parte este invitată să comunice
secretarului general al Consiliului Europei adresa propriei autorităţi
naţionale, la care informaţiile vor fi obţinute la cerere. Aceste adrese vor fi
cuprinse în publicaţiile statistice făcute de secretarul general al Consiliului
Europei.
PARTEA a IX-a
Recunoaşterea procedurilor efectuate pe teritoriul
altor părţi
ARTICOLUL 29
1. In situaţia în care nu este necesar, pentru
evitarea repetării procedurilor cerute de lege referitor la sănătate şi
securitate, fiecare parte, acolo unde este aplicabil, va recunoaşte rezultatele
procedurilor efectuate pe teritoriul altei părţi.
2. In acest scop, în situaţia în care este practicabil
şi legiferat, părţile îşi acordă asistenţă mutuală, în particular prin
furnizarea informaţiilor legate de propria legislaţie şi de practicile
administrative referitoare la cerinţele procedurilor ce urmează să fie
efectuate, sprijinind înregistrarea rezultatelor, precum şi a informaţiilor
practice legate de aceste proceduri pe propriile teritorii şi de autorizare sau
de orice altă măsură administrativă specială ce are legătură cu aceste
proceduri.
PARTEA a X-a
Consultări multilaterale
ARTICOLUL 30
In termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentei convenţii şi la fiecare 5 ani după această dată sau mai
frecvent, dacă o majoritate a părţilor o cere, părţile susţin consultări
multilaterale în cadrul Consiliului Europei pentru a examina aplicarea
prezentei convenţii şi solicitarea revizuirii ei sau extinderii procedurilor.
Aceste consultări au loc în cadrul întâlnirilor convenite de secretarul general
al Consiliului Europei. Părţile comunică secretarului general al Consiliului
Europei numele reprezentanţilor cu cel puţin două luni înaintea întâlnirilor.
PARTEA a XI-a
Prevederi finale
ARTICOLUL 31
Prezenta convenţie este deschisă pentru semnare de
către statele membre ale Consiliului Europei şi de către Comunitatea Europeană.
Ea face obiectul ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare se depun la secretarul
general al Consiliului Europei.
ARTICOLUL 32
1. Prezenta convenţie intră în vigoare în prima zi a
lunii următoare expirării perioadei de 6 luni după data la care 4 state membre
ale Consiliului Europei şi-au exprimat consimţământul de a fi legate prin
această convenţie, potrivit prevederilor art. 31.
2. In acord cu un semnatar care ulterior îşi exprimă
consimţământul de a fi legat prin prezenta convenţie, aceasta va intra în
vigoare în prima zi a lunii următoare expirării celor 6 luni de la data
depunerii instrumentului de ratificare, acceptare sau aprobare.
ARTICOLUL 33
1. După intrarea în vigoare a prezentei convenţii,
Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei poate invita orice stat care nu
este membru al Consiliului să adere la prezenta convenţie, printr-o decizie
luată de majoritatea prevăzută la art. 20.d din Statutul Consiliului Europei şi
prin votul unanim al reprezentanţilor statelor contractante cu drept de a fi
reprezentate în Comitet.
2. Pentru orice stat care va adera la prezenta
convenţie aceasta va intra în vigoare în prima zi a lunii următoare expirării
perioadei de 6 luni de la data depunerii instrumentului de aderare la
secretarul general al Consiliului Europei.
ARTICOLUL 34
1. Oricare semnatar, la momentul semnării sau la
depunerea instrumentului de ratificare, acceptare, aprobare ori aderare, poate
face una sau mai multe rezerve. Nu poate fi făcută nicio rezervă la art. 1-14
sau 18-20.
2. Oricare parte care a făcut o rezervă în virtutea
paragrafului anterior va putea să o retragă parţial sau integral, prin
intermediul unei notificări adresate secretarului general al Consiliului
Europei. Retragerea va produce efecte la data primirii unei astfel de
notificări de către secretarul general.
3. O parte care a făcut o rezervă faţă de prevederile
prezentei convenţii nu poate solicita aplicarea prevederii de către orice altă
parte; în orice caz, dacă această rezervă este parţială sau condiţională,
respectiva parte poate solicita aplicarea acelei prevederi atât timp cât ea
însăşi a acceptat-o.
ARTICOLUL 35
1. Oricare semnatar, la data semnării sau la depunerea
propriului instrument de ratificare, acceptare, aprobare ori aderare, va
specifica teritoriul sau teritoriile unde prezenta convenţie se aplică.
2. Oricare parte poate, la orice dată ulterioară, să
extindă aplicarea prezentei convenţii la orice alt teritoriu specificat în
declaraţie, printr-o declaraţie adresată secretarului general al Consiliului
Europei. Pentru orice asemenea teritoriu, convenţia va intra în vigoare din
prima zi a lunii următoare expirării perioadei de 6 luni de la data primirii
unei asemenea declaraţii de către secretarul general.
3. Orice declaraţie făcută conform celor două
paragrafe anterioare, pentru orice teritoriu specificat într-o asemenea
declaraţie, poate fi retrasă printr-o notificare adresată secretarului general.
Retragerea va produce efecte din prima zi a lunii următoare expirării unei
perioade de 6 luni de la data primirii unei asemenea notificări de către
secretarul general.
ARTICOLUL 36
1. Oricare parte poate oricând să denunţe prezenta
convenţie prin intermediul unei notificări adresate secretarului general al
Consiliului Europei.
2. O asemenea denunţare va produce efecte din prima zi
a lunii următoare expirării perioadei de 6 luni de la data primirii unei
asemenea notificări de către secretarul general.
ARTICOLUL 37
Secretarul general al Consiliului Europei va notifica
statele membre ale Consiliului Europei, Comunităţile Europene şi orice stat
care a aderat, în ceea ce priveşte:
a) orice semnare;
b) depunerea oricărui instrument de ratificare,
acceptare, aprobare sau aderare;
c) orice dată a intrării în vigoare a prezentei
convenţii, în acord cu art. 32, 33 şi 35;
d) orice alt act, notificare
sau comunicare referitoare la prezenta convenţie.
Semnatarii, fiind împuterniciţi în mod corespunzător,
au semnat prezenta convenţie.
Intocmită la Strasbourg la 18 martie 1986, în limbile
engleză şi franceză, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur
exemplar, care va fi depozitat în arhivele Consiliului Europei. Secretarul
general al Consiliului Europei va trimite copii certificate fiecărui stat
membru al Consiliului Europei, Comunităţilor Europene şi oricărui stat invitat
să adere.
ANEXA A
REGULI PENTRU ACOMODAREA ŞI ÎNGRIJIREA
ANIMALELOR
(art. 5 din Convenţie)
Introducere
1. Statele membre ale Consiliului Europei au decis că
este important să protejeze animalele vii utilizate pentru experimente şi alte
scopuri ştiinţifice şi să se asigure că orice posibilă durere, suferinţă,
disconfort sau rănire de durată asupra acestora, ca o consecinţă a procedurilor
efectuate asupra lor, trebuie menţinută la minimum.
2. Este foarte adevărat că anumite proceduri sunt
efectuate în teren, în condiţiile de viaţă ale animalelor sălbatice care
trăiesc liber şi se autoîntreţin, dar asemenea proceduri sunt relativ puţine la
număr. Marea majoritate a animalelor utilizate în proceduri trebuie, pentru
motive practice, să fie păstrate sub un anumit control fizic în ceea ce
priveşte condiţiile din afara împrejmuirilor cuştilor pentru animalele mici din
căsuţele pentru animale de laborator. Aceasta este o situaţie în care se pot
întâlni grave conflicte de interese. Pe de o parte, acestor animale nu trebuie
să le fie reduse condiţiile de mişcare, relaţiile sociale şi alte manifestări,
pe de altă parte experimentatorii şi asistenţii acestora trebuie să aibă
controlul complet asupra animalelor şi asupra condiţiilor de mediu. In această
confruntare de interese animalele pot uneori să fie luate în considerare în mod
secundar.
3. Pentru aceasta, Convenţia europeană pentru
protecţia animalelor vertebrate utilizate în experimente şi alte scopuri
ştiinţifice (Convenţia) prevede la art. 5 că: „Oricărui animal care se
foloseşte sau se intenţionează a fi folosit într-o procedură trebuie să îi fie
asigurate acomodarea la condiţiile de mediu, cel puţin un grad minim de
libertate şi mişcare, hrană, apă şi îngrijire, potrivite pentru sănătatea şi
bunăstarea sa. Orice restricţie faţă de măsurile prin care un animal poate să
îşi satisfacă propriile necesităţi fiziologice şi de comportament trebuie să
fie limitată cât mai rapid posibil."
4. Prezenta anexă schiţează un ghid de bază
cuprinzând cunoştinţe şi practici prezente pentru menţinerea şi îngrijirea
animalelor. Acesta explică şi suplimentează prevederile de bază ale art. 5.
Obiectul acestuia este de a ajuta autorităţile, instituţiile şi persoanele
individuale în urmărirea scopurilor Consiliului Europei în această
problemă.
5. Ingrijirea este un termen
care, când este folosit în legătură cu animalele care se intenţionează a fi
folosite sau care sunt folosite în proceduri, acoperă toate aspectele
relaţiilor dintre om şi animale. Aceasta reprezintă suma resurselor materiale
şi nemateriale mobilizate de om în sensul de a obţine şi menţine un animal
într-un stadiu fizic şi mental în care acesta să sufere cât mai puţin şi să se
comporte cât mai bine în proceduri. Aceasta începe în momentul în care animalul
este destinat utilizării în proceduri şi continuă până la uciderea prin metode
„umane" sau prin altă modalitate de eliminare din amplasament, în
concordanţă cu art. 11 din Convenţie, după închiderea procedurilor.
6. Prezenta anexă are scopul de a furniza recomandări
în legătură cu proiectarea corespunzătoare a locuinţelor pentru animale. Există
totuşi câteva metode de reproducere şi păstrare a animalelor de laborator, mai
ales în sensul controlului microbiologic al condiţiilor de mediu. Personalul de
îngrijire va trebui câteodată să decidă caracterul şi condiţiile pentru
animalele pentru care standardele de spaţiu recomandate nu sunt suficiente, în
special pentru animalele agresive. In aplicarea ghidului descris în prezenta
anexă trebuie să fie luate în considerare cerinţele pentru fiecare dintre
aceste situaţii. Mai mult decât atât, este necesar să fie foarte clar statutul
acestui ghid. Spre deosebire de prevederile Convenţiei înseşi, prevederile
acestui ghid nu sunt obligatorii; acestea sunt recomandări ce vor fi folosite
cu discreţie, proiectate ca un ghid de practici şi standarde pe care toţi cei
interesaţi trebuie să se străduiască să le îndeplinească. Pentru acest motiv
termenul „ar trebui" este de preferat termenului „trebuie". De
exemplu, este mai mult decât evident că hrana şi apa trebuie să fie furnizate
(vezi pct. 3.7.2 şi 3.8).
7. In final, pentru motive practice şi financiare,
echipamentele existente ale locuinţelor animalelor nu este necesar să fie
înlocuite înainte de a se uza sau înainte de a deveni nefolosibile.
Reamplasările nedotate cu echipamente în conformitate cu prezentul ghid trebuie
să fie completate şi ajustate
cât mai rapid posibil, corespunzător numărului şi mărimii animalelor plasate în
cuşti şi ţarcuri.
Definiţii
In prezenta anexă, în acelaşi
sens cu definiţiile conţinute în paragraful 2 al art. 1 din Convenţie:
a) camere de păstrare înseamnă camerele în care animalele sunt în mod normal ţinute, atât
pentru reproducere, cât şi pentru păstrare sau în timpul desfăşurării procedurii;
b) cuşcă reprezintă un container fixat permanent sau mobil, care este închis
prin pereţi solizi şi, cel puţin pe o latură, prezintă gratii sau plasă de
sârmă ori, acolo unde este potrivit, plasă şi în care unul sau mai multe
animale sunt păstrate sau transportate; în funcţie de densitatea stocului şi de
mărimea containerului, libertatea de mişcare a animalelor este relativ
restricţionată;
c) ţarc reprezintă o suprafaţă închisă, de exemplu cu pereţi, gratii sau
plase de sârmă, în care unul sau mai multe animale sunt păstrate; în funcţie de
mărimea spaţiului închis şi de densitatea stocului, libertatea de mişcare a
animalelor este în mod obişnuit mai puţin restricţionată decât într-o cuşcă;
d) staul reprezintă o
suprafaţă închisă, de exemplu cu gard din lemn, pereţi, grilaje sau plase din
sârmă şi situată în mod obişnuit în exteriorul clădirilor fixe permanente în
care animalele păstrate în cuşti sau ţarcuri pot să se deplaseze liber în
timpul anumitor perioade, în acord cu nevoile lor comportamentale şi
fiziologice, cum ar fi exerciţiile;
e) grajd reprezintă un
spaţiu închis, relativ mic, cu 3 pereţi, în mod obişnuit cu iesle pentru
mâncare şi separări laterale, în care unul sau două animale pot fi păstrate
legate.
1. Facilităţile fizice
1.1. Funcţiile şi proiectarea generală
1.1.1. Orice facilitate trebuie să fie astfel
construită încât să ofere condiţii de mediu propice pentru speciile păstrate.
Ele trebuie, de asemenea, să fie proiectate astfel încât să prevină accesul
persoanelor neautorizate.
Facilităţile sunt parte a unui complex de clădiri mari
care trebuie să fie protejat prin măsuri specifice clădirilor şi planuri care
să limiteze numărul celor care intră, prevenindu-se trecerea persoanelor
neautorizate.
1.1.2. Este recomandat să
existe un program de întreţinere a acestor facilităţi în scopul de a preveni
orice defecţiune a echipamentelor.
1.2. Camerele de păstrare
1.2.1. Trebuie să fie luate toate măsurile necesare
pentru a asigura curăţarea regulată şi eficientă a camerelor şi întreţinerea
unor standarde de igienă satisfăcătoare. Plafoanele şi pereţii trebuie să fie
rezistenţi, cu o suprafaţă netedă, impenetrabilă şi uşor de spălat. O atenţie
specială trebuie să fie acordată joncţiunii cu uşile, canalizările, ţevile şi
cablurile. Uşile şi ferestrele trebuie să fie construite sau protejate astfel
încât să păstreze în exterior animalele nedorite. Unde este posibil, trebuie să
fie prevăzută pe uşă o fereastră de observare. Podelele trebuie să fie netede,
impenetrabile şi să aibă o suprafaţă nealunecoasă, uşor de spălat, care să
poată menţine greutatea rafturilor sau a altor echipamente grele fără a produce
pagube. Canalele de scurgere
trebuie să fie acoperite adecvat şi prevăzute cu o barieră care să prevină
accesul animalelor.
1.2.2. Camerele în care
animalelor le este permis să se mişte liber vor avea pereţii şi podelele
dintr-un material cu suprafaţă deosebit de rezistentă la uzura provocată de
animale sau din cauza procesului de curăţare. Materialele nu trebuie să
afecteze starea de sănătate a animalelor ori să le rănească. Canalele de
scurgere, de preferat, trebuie să fie în aceeaşi cameră. Protecţia suplimentară
trebuie să privească orice echipament sau accesoriu fix, astfel încât acesta să
nu fie distrus de animale sau să rănească animalele. In suprafeţele exterioare
pentru exerciţii trebuie să fie luate măsuri speciale pentru a preveni accesul
publicului şi al animalelor.
1.2.3. Camerele folosite pentru păstrarea animalelor
de fermă (bovine, oi, capre, porci, cai, păsări domestice etc.) trebuie să fie
cel puţin conforme cu standardele impuse de Convenţia europeană pentru
protecţia animalelor păstrate în condiţii de fermă şi de autoritatea veterinară
naţională sau de alte autorităţi.
1.2.4. Majoritatea camerelor de păstrare sunt în mod
obişnuit proiectate ca adăposturi pentru rozătoare. In mod frecvent asemenea
camere pot fi, de asemenea, folosite ca adăposturi pentru speciile mai mari. Ar
trebui să se acorde o atenţie specială ca să nu fie ţinute împreună specii care
sunt incompatibile.
1.2.5. Camerele de păstrare trebuie să fie prevăzute
cu facilităţi pentru îngrijire şi să îndeplinească condiţiile minime pentru
realizarea procedurilor şi manipulare, acolo unde este necesar.
1.3. Laboratoarele şi camerele pentru proceduri
generale şi speciale
1.3.1. Amplasamentele pentru reproducere şi menţinere
trebuie să aibă disponibile facilităţi pentru expedierea animalelor.
1.3.2. Toate amplasamentele trebuie să aibă, de
asemenea, disponibil un minim de facilităţi de laborator pentru realizarea unor
teste simple de diagnostic de laborator, examinări post-mortem şi/sau
colectarea de probe pentru realizarea unor investigaţii extinse de laborator.
1.3.3. Prevederea trebuie să fie făcută pentru
primirea animalelor, astfel încât animalele sosite să nu constituie un factor
de risc pentru animalele deja existente în facilităţi, de exemplu prin
carantină. Camerele pentru proceduri în scopuri generale şi speciale trebuie să
fie disponibile pentru situaţiile în care nu este recomandat să fie realizate
procedurile sau observaţiile în camerele de păstrare.
1.3.4. Trebuie să se realizeze o acomodare potrivită
pentru a permite animalelor care sunt bolnave sau cu probleme să fie păstrate
separat.
1.3.5. Acolo unde este necesar, trebuie să existe una
sau mai multe camere separate, echipate corespunzător pentru performanţa procedurilor
chirurgicale în condiţii aseptice. Acolo unde se justifică, trebuie să existe
şi facilităţi postoperatorii.
1.4. Camerele de întreţinere
1.4.1. Camerele de depozitare
a hranei trebuie să fie reci şi uscate, impenetrabile pentru paraziţi şi insecte.
Alte materiale care pot fi contaminate sau pot prezenta risc trebuie să fie
stocate separat.
1.4.2. Trebuie să existe disponibile camere de
depozitare pentru cuşti, instrumente şi alte echipamente.
1.4.3. Camerele pentru curăţare şi spălare trebuie să
fie suficient de mari pentru păstrarea instalaţiilor necesare decontaminării şi
echipamentelor de curăţare folosite. Procesul de curăţare trebuie să fie
desfăşurat astfel încât să separe fluxul de apă curată de cel de apă murdară şi
să prevină contaminarea. Pereţii şi podelele trebuie să fie acoperite cu o
suprafaţă rezistentă, construită dintr-un material potrivit, şi să existe un
sistem de ventilaţie cu o capacitate mare de a îndepărta excesul de umiditate.
1.4.4. Prevederile trebuie să se refere şi la
stocarea în condiţii igienice şi la eliminarea carcaselor şi a deşeurilor
rezultate de la animale. Dacă incinerarea la locul respectiv nu este posibilă
sau de dorit, ar trebui realizate anumite aranjamente pentru eliminarea în
condiţii de siguranţă a unor asemenea materiale, avându-se în vedere
reglementările locale şi cele legale. Trebuie luate precauţii speciale în ceea
ce priveşte deseurile cu un înalt potenţial toxic sau
radioactive.
1.4.5. Proiectarea şi construirea sistemelor de
circulaţie a aerului trebuie să corespundă standardelor din camerele de
păstrare. Coridoarele trebuie să fie suficient de largi pentru a permite
circulaţia cu uşurinţă a echipamentelor portabile.
2. Condiţiile de mediu în camerele de păstrare şi
controlul acestora
2.1. Ventilaţia
2.1.1. Camerele de păstrare trebuie să fie prevăzute
cu un sistem de ventilaţie adecvat, care să satisfacă cerinţele speciilor care
se găsesc aici. Scopul sistemului de ventilaţie este de a furniza aer curat şi
de a menţine un nivel scăzut al mirosurilor, gazelor toxice, pulberilor şi
agenţilor infecţioşi de orice tip. De asemenea, ajută la îndepărtarea căldurii
şi umidităţii în exces.
2.1.2. Aerul în cameră trebuie să fie reînnoit cu o
anumită frecvenţă. O rată de ventilaţie de 15-20 pe oră este considerată
normală. In anumite circumstanţe, când densitatea stocului este scăzută, o rată
de ventilaţie de 8-10 pe oră poate fi suficientă sau ventilaţia mecanică poate
să nu fie necesară deloc. Alte circumstanţe pot necesita o rată mai mare de
circulaţie a aerului. Trebuie să fie posibilă şi recircularea aerului netratat.
In orice caz, este important de subliniat că nici chiar cel mai eficient sistem
de ventilaţie nu poate compensa o procedură proastă de curăţare sau neglijenţa.
2.1.3. Sistemul de ventilaţie trebuie să fie astfel
proiectat încât să evite curenţii periculoşi.
2.1.4. Fumatul în camerele în care se găsesc animalele
trebuie să fie interzis.
2.2. Temperatura
2.2.1. Tabelul 1*) cuprinde intervalul de temperatură
care este recomandat să fie menţinut. Trebuie, de asemenea, să se menţioneze că
figurile (graficele) se aplică doar în cazul animalelor adulte, normale.
Animalele nou-născute şi cele tinere vor avea cel mai adesea nevoie de un nivel
al temperaturii mult mai ridicat. Temperatura în incinte trebuie să poată fi
reglată în acord cu posibilele schimbări în termoreglarea animalelor, care pot
să determine condiţii fiziologice speciale sau efecte în proceduri.
2.2.2. In condiţii climatice ca cele din Europa poate
fi necesar să existe un sistem de ventilaţie care să aibă capacitatea să
furnizeze atât aer cald, cât şi aer rece.
2.2.3. In amplasamentele de folosinţă este necesar un
control exact al temperaturii în camerele de păstrare,
deoarece temperatura mediului este un factor fizic care are un efect
semnificativ asupra metabolismului tuturor animalelor.
2.3. Umiditatea
Variaţiile extreme ale umidităţii relative (RH) au un efect advers asupra
sănătăţii şi bunăstării animalelor. Este, de asemenea, recomandat ca nivelul RH
în camerele de păstrare să fie potrivit pentru specia avută în vedere şi, în
mod obişnuit, să fie menţinut la valori de 55% +/-10%. Valorile mai mici de 40%
şi mai mari de 70% ale RH pentru o perioadă prelungită trebuie să fie evitate.
2.4. Lumina
In camerele fără ferestre este necesar să fie controlat
gradul de iluminare atât pentru a satisface cerinţele biologice ale animalelor,
cât şi pentru a furniza un mediu satisfăcător pentru muncă. Este, de asemenea,
necesar să existe un control asupra intensităţii luminii şi asupra ciclului de
lumină-întuneric. Când sunt păstrate animale albinoase, trebuie luată în
considerare sensibilitatea acestora faţă de lumină (vezi, de asemenea, pct.
2.6).
2.5. Zgomotul
Zgomotul poate fi un factor perturbator important
pentru animale. Camerele de păstrare şi camerele pentru proceduri trebuie să
fie izolate împotriva surselor de zgomote puternice din domeniul perceptibil şi
a celor cu frecvenţă înaltă, în scopul de a evita dereglări în comportamentul
animalelor şi în manifestările fiziologice ale acestora. Zgomotele bruşte pot
determina schimbări considerabile în funcţionarea organelor, dar acestea sunt
adesea inevitabile; este uneori recomandat să fie întreţinut în camerele de
păstrare şi cele de proceduri un sunet continuu, de intensitate moderată, ca o
muzică relaxantă.
2.6. Sistemele de alarmă
O facilitate care păstrează un număr mare de animale
este vulnerabilă. Este în aceeaşi măsură recomandat ca facilităţile să fie în
mod corespunzător protejate prin instalarea unor sisteme de detectare a focului
şi a pătrunderii persoanelor neautorizate. Defecţiunile tehnice sau defectarea
sistemelor de ventilaţie constituie un alt risc care poate cauza disconfort şi
chiar moartea animalelor, prin asfixiere sau supraîncălzire ori, în cazuri mai
puţin grave, pot avea anumite efecte negative asupra procedurilor, astfel că
acestea dau rezultate eronate şi trebuie să fie repetate. Monitorizarea
adecvată a dispozitivelor se realizează în conexiune cu planurile de încălzire
şi ventilaţie, astfel încât să permită personalului să supravegheze toate
operaţiunile. Dacă se justifică, trebuie să existe un generator care să asigure
condiţii pentru menţinerea sistemelor-suport pentru viaţa animalelor şi energia
electrică pentru iluminat în cazul în care sunt defecţiuni la sistem sau este
retrasă furnizarea. Trebuie să existe instrucţiuni clare pentru proceduri în
caz de urgenţă. Alarmele pentru rezervoarele cu peşti sunt recomandate în cazul
unor întreruperi în furnizarea de apă. O atenţie deosebită trebuie să fie
acordată situaţiilor în care un sistem de alarmă cauzează dereglări asupra
animalelor.
3. Ingrijirea
3.1. Sănătatea
3.1.1. Persoanele cu responsabilităţi în amplasamente
trebuie să asigure inspectarea cu regularitate a animalelor şi supravegherea
acomodării şi îngrijirii de către medicul veterinar şi alte persoane
competente.
3.1.2. In acord cu evaluarea riscului potenţial asupra
animalelor trebuie să se acorde o atenţie corespunzătoare igienei şi sănătăţii
personalului.
3.2. Capturarea
Animalele sălbatice şi nedomesticite trebuie să fie
capturate doar prin metode „umane" şi de către persoane experimentate,
care au suficiente cunoştinţe despre speciile şi habitatele animalelor care
urmează să fie capturate. Dacă în operaţiunile de capturare sunt folosite
anestezice sau orice alte medicamente, acestea trebuie administrate de către un
medic veterinar sau de altă persoană competentă. Orice animal care este grav
rănit trebuie să fie adus cât mai curând posibil pentru tratament la medicul
veterinar. Dacă animalul, în opinia unui medic veterinar, nu se poate întoarce
în mediu din cauza suferinţelor profunde sau durerii, acesta trebuie să fie
omorât prin metode „umane". In lipsa unui medic veterinar orice animal
care a fost grav rănit trebuie să fie cel puţin omorât printr-o metodă
„umană".
3.3. Condiţiile de ambalare şi transport
Toate operaţiunile de transport sunt indiscutabil,
pentru animale, experienţe stresante, care trebuie diminuate cât mai curând
posibil. Animalele trebuie să fie într-o stare bună de sănătate pentru a fi
transportate şi este de datoria celor care le trimit să se asigure de acest
lucru. Animalele care sunt bolnave sau se află în altă situaţie decât starea
normală nu trebuie să facă niciodată subiectul unui transport, în afara
cazurilor în care este necesar din motive terapeutice sau de diagnostic. O
atenţie specială trebuie acordată femelelor care se alfa într-un stadiu avansat
al gestaţiei. Femelele care prezintă simptome de naştere în timpul
transportului sau care pot naşte în următoarele 48 de ore vor fi excluse de la
transport. Fiecare precauţie trebuie să fie luată de cel care le trimite şi
supraveghează împachetarea, evitând în timpul depozitării şi tranzitului
suferinţa inutilă datorată unei ventilaţii inadecvate, expunerii la temperaturi
extreme, lipsa hranei şi apei, întârzierilor prelungite etc. Cei care primesc
animalele trebuie să fie corect informaţi în legătură cu detaliile
transportului şi cu documentaţia specifică pentru a asigura manipularea şi
recepţia rapidă la locurile de sosire. Chiar în cazul în care statele membre nu
sunt părţi la Convenţia europeană privind protecţia animalelor în timpul
transportului internaţional, este recomandată o observaţie strictă în ceea ce
priveşte prevederile acestei convenţii. Este recomandată urmărirea strictă a
legilor şi reglementărilor naţionale în egală măsură cu reglementările privind
animalele vii ale Asociaţiei de Transport Aerian Internaţional şi ale
Asociaţiei de Transport Aerian al Animalelor.
3.4. Recepţia şi dezambalarea
Animalele expediate trebuie să fie primite şi
dezambalate evitându-se orice întârziere. După inspecţie animalele trebuie să
fie transferate în cuşti curate sau în ţarcuri şi să fie alimentate corespunzător
cu hrană şi apă. Animalele care sunt bolnave sau a căror stare nu este normală
trebuie să fie păstrate sub observaţie atentă şi separate de alte animale.
Acestea sunt examinate de către un medic veterinar sau de către altă persoană
competentă cât mai rapid posibil şi, în cazul în care este necesar, vor fi
tratate. Animalele care nu au nicio şansă de a fi recuperate trebuie să fie
ucise cel puţin printr-o metodă „umană". In final, toate animalele primite trebuie să fie
înregistrate şi marcate în acord cu prevederile art. 16, 17 şi 24 din
Convenţie. Boxele de transport trebuie să fie distruse imediat dacă nu poate fi
posibilă o decontaminare corespunzătoare.
3.5. Carantina, izolarea şi aclimatizarea
3.5.1. Scopurile carantinei sunt:
a) de a proteja celelalte animale din amplasament;
b) de a proteja omul împotriva infecţiilor zoonotice;
c) de a sprijini bunele practici ştiinţifice.
In afara cazurilor în care starea de sănătate a
animalelor introduse este satisfăcătoare, este necesar ca animalele să treacă
printr-o stare de carantină. In anumite situaţii, de exemplu în cazul turbării,
perioada poate fi stabilită prin reglementările naţionale ale părţilor. In alte
situaţii, aceasta poate varia şi va fi stabilită de către o persoană competentă,
în funcţie de circumstanţe, în mod obişnuit de către medicul veterinar al
amplasamentului [vezi, de asemenea, tabelul 2*].
3.5.2. Este recomandat ca facilităţile să fie scoase
din funcţiune în cazul în care animalele izolate prezintă semne sau sunt
suspecte de îmbolnăviri şi pot prezenta risc pentru om sau alte animale.
3.5.3. Chiar şi atunci când animalele par a fi într-o
stare bună de sănătate sunt necesare astfel de măsuri pentru perioada următoare
de aclimatizare, înainte de a fi folosite într-o procedură. Timpul necesar
depinde de câţiva factori, cum ar fi stresul pe care animalele l-au suportat,
care la rândul lui depinde de factori cum ar fi durata transportului şi vârsta
animalului. Această perioadă va fi decisă de către o persoană competentă.
3.6. Inchiderea în cuşti
3.6.1. Este posibil să fie făcută o distincţie între
cele două sisteme principale de păstrare a animalelor.
In primul rând, există un sistem întâlnit în
amplasamentele de reproducere, menţinere şi în cele pentru folosinţă în
domeniul biomedical, proiectat pentru acomodarea animalelor, cum sunt
rozătoarele, iepurii, carnivorele, păsările şi primatele, altele decât oamenii,
uneori chiar şi rumegătoare, porci şi cai. Regulile sugerate pentru cuşti,
ţarcuri, staule şi grajduri, potrivite pentru asemenea facilităţi, sunt
prezentate în tabelele 3 - 13*). Regulile suplimentare referitoare la suprafaţa
minimă a cuştii se găsesc în figurile 1-7*). Mai mult decât atât, o ghidare
corespunzătoare pentru aprecierea densităţii stocului în cuşti este prezentată
în figurile 8-12*).
In al doilea rând, există un sistem frecvent întâlnit
în amplasamentele pentru conducerea procedurilor doar pentru animalele de fermă
sau alte animale similare, de dimensiuni mari. Facilităţile în asemenea amplasamente
nu trebuie să fie reduse în comparaţie cu necesităţile determinate de
standardele veterinare curente.
3.6.2. Cuştile şi ţarcurile nu trebuie să fie
confecţionate din materiale care să afecteze sănătatea animalelor, iar
proiectarea acestora trebuie să se realizeze astfel încât să nu genereze
probleme animalelor şi să fie confecţionate din materiale rezistente, adaptate
pentru curăţare şi decontaminare tehnică. In mod special, trebuie acordată
atenţie specială proiectării podelelor cuştilor şi ţarcurilor, care trebuie să
varieze în funcţie de specia şi vârsta animalelor şi să fie proiectată astfel
încât să faciliteze îndepărtarea excrementelor.
*) Tabelele 1-13 şi figurile 1-12 sunt reproduse în
facsimil.
3.6.3. Ţarcurile trebuie să fie astfel proiectate încât
să asigure bunăstarea speciilor. Acestea vor permite satisfacerea anumitor
nevoi de comportament (de exemplu nevoia de căţărare, ascundere sau refugiu
temporar) şi vor fi proiectate pentru a permite o curăţare eficientă şi
libertatea de a avea contact cu alte animale.
3.7. Hrănirea
3.7.1. In selectarea, producerea şi prepararea hranei
trebuie luate anumite precauţii pentru a evita contaminarea chimică, fizică şi
microbiologică. Hrana trebuie împachetată în pungi închise etanş, ştampilate cu
data producerii. Impachetarea, transportul şi stocarea trebuie să se realizeze
astfel încât să se evite contaminarea, deteriorarea sau distrugerea. Camerele
de depozitare trebuie să fie reci, întunecoase, uscate şi impenetrabile pentru
paraziţi şi insecte. Hrana uşor perisabilă, cum sunt verdeţurile, legumele,
fructele, carnea, peştele etc, trebuie să fie depozitată în camere reci,
refrigerate sau congelate.
Toate magaziile pentru hrană, recipientele din care
mănâncă animalele, precum şi celelalte ustensile folosite pentru hrănire
trebuie să fie curăţate în mod regulat şi, dacă este necesar, sterilizate. Dacă
este folosită hrană umedă sau hrana este uşor contaminată cu apă, urină etc,
este necesară o curăţare zilnică.
3.7.2. Procesul de distribuire a hranei trebuie să varieze în funcţie de specie, dar va fi necesar să satisfacă
nevoile fiziologice ale animalului. Aprovizionarea trebuie să se facă astfel
încât fiecare animal să aibă acces la hrană.
3.8. Apa
3.8.1. Apa decontaminată pentru băut trebuie să fie
întotdeauna disponibilă pentru toate animalele. In timpul transportului este
acceptabil să fie furnizată apă, ca parte a unei diete umede. Apa fiind un
vehicul pentru microorganisme, este important ca aprovizionarea cu apă să fie
astfel făcută încât să implice un risc minim. Sunt folosite în mod obişnuit
două metode: îmbutelierea şi sistemele automate.
3.8.2. Sticlele sunt adesea folosite pentru animalele
mici, cum sunt rozătoarele şi iepurii. Când sunt folosite sticle, acestea
trebuie să fie confecţionate din materiale transparente, cu scopul de a
monitoriza conţinutul acestora. Trebuie să fie astfel proiectate încât să aibă
orificiul mare, ca să poată fi uşor şi eficient curăţate, şi, dacă sunt din
material plastic, nu trebuie să fie refolosite. Capacele, dopurile şi tuburile
trebuie să fie sterilizate şi uşor de curăţat. Toate sticlele şi accesoriile
trebuie să fie curăţate şi sterilizate corespunzător şi la intervale regulate
de timp. Este recomandat ca sticlele să fie recuperate prin curăţare şi sterilizare înainte de a fi reumplute.
3.8.3. Sistemele automate pentru apa de băut trebuie
să fie periodic verificate, întreţinute şi umplute, pentru a se evita
accidentele şi răspândirea unor infecţii. Dacă sunt folosite cuşti cu fundul
solid, trebuie avută o grijă specială faţă de riscul de a fi inundate. Testarea
bacteriologică periodică a sistemului este, de asemenea, necesară, în scopul de
a monitoriza calitatea apei.
3.8.4. Apa primită din reţelele publice de alimentare
conţine unele microorganisme care în mod obişnuit sunt considerate a fi
inofensive, în afară de cazul în care microorganismele pot avea efecte
specifice asupra animalelor. In aceste situaţii apa trebuie să fie tratată. Apa
furnizată prin reţelele publice de alimentare este în mod obişnuit clorinată
pentru a reduce creşterea numărului de microorganisme. Această clorinare nu
este întotdeauna suficientă
pentru a reduce creşterea numărului anumitor agenţi potenţial patogeni, ca de
exemplu Pseudomonas. Ca
o măsură suplimentară, nivelul clorului în apă poate fi crescut sau apa poate
fi acidifiată pentru a se evita efectele nedorite.
3.8.5. In cazul peştilor, amfibienilor şi reptilelor,
toleranţa faţă de aciditate, clor şi alte substanţe chimice diferă foarte mult
de la o specie la alta. In orice caz, trebuie avută o grijă deosebită la
adaptarea alimentării cu apă pentru acvarii şi tancuri de apă, în funcţie de
nevoile şi de limitele de toleranţă ale fiecărei specii.
3.9. Culcuşul
Culcuşul trebuie să fie uscat, absorbant, fără praf,
netoxic şi liber de agenţi infecţioşi ori patogeni sau de orice alte forme de
contaminare. O atenţie specială trebuie acordată evitării utilizării
rumeguşului sau materialelor pentru culcuş derivate din lemn care a fost tratat
chimic. Pot fi folosite anumite produse rezultate din industrie sau deşeuri,
cum ar fi hârtia fărâmiţată.
3.10. Exerciţiile şi dresarea
3.10.1. Este permis să fie folosită orice
oportunitate pentru a lăsa animalele să facă exerciţii.
3.10.2. Performanţa unui animal în timpul
procedurilor depinde foarte mult de încrederea acestuia în om, care uneori
trebuie să fie cultivată. Animalele din sălbăticie sau nedomesticite nu vor
putea niciodată să devină animale ideale pentru experimente. Aceasta spre
deosebire de animalele domestice născute şi crescute în contact cu omul.
Increderea odată dobândită trebuie să fie menţinută. Este, de asemenea,
recomandat să fie menţinut un contact frecvent, astfel încât animalul să se
familiarizeze cu prezenţa umană şi cu activităţile. La momentul potrivit, animalelor
trebuie să li se vorbească, să fie atinse sau ţesălate. Personalul trebuie să
fie înţelegător, blând şi ferm în contactul cu animalele.
3.11. Curăţenia
3.11.1. Standardul unei facilităţi depinde foarte
mult de o bună igienă. Trebuie stabilite instrucţiuni clare în ceea ce priveşte
schimbarea culcuşurilor în cuşti şi ţarcuri.
3.11.2. Trebuie să fie stabilită o rutină pentru
curăţare, spălare, decontaminare şi, când este necesar, sterilizarea cuştilor
şi accesoriilor, a sticlelor şi altor echipamente. Un standard ridicat de
curăţenie trebuie să fie menţinut, de asemenea, în camerele de păstrare,
spălare şi stocare.
3.11.3. Trebuie să existe o procedură de curăţare
periodică şi, când este necesar, reînnoirea materialelor care formează
suprafaţa terenului în exteriorul ţarcurilor şi cuştilor, pentru a se evita ca
acestea să devină surse de infecţii şi infestări cu paraziţi.
3.12. Uciderea prin metode „umane" a animalelor
3.12.1. Toate metodele „umane" de ucidere a
animalelor necesită cunoştinţe specifice care pot fi atinse doar printr-o
perfecţionare corespunzătoare.
3.12.2. Un animal aflat într-o stare profundă de
inconştienţă poate fi exsangvinat, dar medicamentele care produc paralizia
musculară înainte de a se produce starea de pierdere a cunoştinţei, cele cu
efect curarizant şi electrocutarea fără a trece curentul electric prin creier
nu trebuie folosite fără o antestezie prealabilă.
Eliminarea carcaselor nu trebuie să fie permisă înainte
de a se instala starea de rigor mortis.
TABELUL 1
Reguli pentru
temperatura camerei (păstrarea animalelor în cuşti, ţarcuri sau ferme
interioare)
|
Speciile sau grupurile de specii
|
Intervalul optim în°C
|
|
Primatele antropoide din Lumea Nouă
|
20-28
|
|
Şoarece
Şobolan
Hamster sirian
Şoarece săritor de deşert
Cobai
Primatele altele decât antropoidele din
Lumea Veche
Prepeliţă
|
20-24
20-24
20-24
20-24
20-24
20-24
20-24
|
|
Iepure
Pisică
Câine
Nevăstuică
Păsări domestice
Porumbel
|
15-21
15-21
15-21
15-21
15-21
15-21
|
|
Porc
Capră
Oaie
Vite cornute
Cal
|
10-24
10-24
10-24
10-24
10-24
|
Notă: In cazuri speciale, de exemplu când e vorba de animale foarte mici sau
cu păr puţin, poate fi necesară o temperatură mai mare decât cea indicată.
TABELUL 2
Reguli pentru perioadele de carantină locală
Notă introductivă: Pentru
animalele importate, toate perioadele de carantină
trebuie să reprezinte subiectul reglementărilor naţionale ale Părţilor. In
legătură cu perioadele de carantină locală, perioada va fi determinată de o
persoană competentă în acord cu circumstanţele, în mod obişnuit un medic veterinar desemnat de amplasament.
|
Speciile
|
Numărul de zile
|
|
Şoarece
|
5-15
|
|
Şobolan
|
5-15
|
|
Şoarece săritor de deşert
|
5-15
|
|
Cobai
|
5-15
|
|
Hamster sirian
|
5-15
|
|
Iepure
|
20-30
|
|
Pisica
|
20-30
|
|
Câine
|
20-30
|
|
Primatele altele decât antropoidele
(neumane)
|
40-60
|
TABELUL 3
Reguli pentru cuştile rozătoarelor mici şi iepurilor
(în stoc şi în timpul procedurilor)
|
| Specia
|
Suprafaţa minimă
a podelei cuştii
|
Inălţimea
minimă a cuştii
|
|
cm2
|
cm
|
|
Şoarece
|
180
|
12
|
|
Şobolan
|
350
|
14
|
|
Hamster sirian
|
180
|
12
|
|
Cobai
|
600
|
18
|
|
Iepure
1 kg
|
1400
|
30
|
|
2kg
|
2 000
|
30
|
|
3 kg
|
2 500
|
35
|
|
4kg
|
3 000
|
40
|
|
5 kg
|
3 600
|
40
|
Notă: "Inălţimea cuştii" înseamnă distanţa pe verticală dintre
podeaua cuştii şi porţiunea superioară orizontală a capacului sau
cuştii.
Când este proiectată o
procedură trebuie să fie luat în considerare potenţialul de creştere al
animalelor asigurând o încăpere adecvată corespunzător acestui tabel în toate
fazele procedurii.
Vezi de asemenea Figura de la 1 la 5 şi de la 8 la 12.
TABELUL 4
Reguli pentru
păstrarea în cuşti a rozătoarelor mici în condiţii de reproducere
|
Specia
|
Suprafaţa minimă a podelei
cuştii pentru mamă şi puii
nou născuţi
cm2
|
Inălţimea minimă a cuştii
cm
|
|
Şoarece
Şobolan
Hamster sirian
Cobai
|
200
800
650
1200
|
12
14
12
18
|
|
Cobai în harem
|
1000 pe adult
|
18
|
Notă. Pentru
definirea "înălţimii cuştii vezi nota de la Tabelul 3.
TABELUL 5
Reguli pentru cuştile de reproducere la iepuri
|
Greutatea
iepuroaicei
kg
|
Suprafaţa minimă a podelei
cuştii pentru iepuroaică şi puii
nou născuţi
cm2
|
înălţimea minimă a cuştii
cm
|
Suprafaţa minimă a podelei boxei
pentru cuib m2
|
|
1
|
0,30
|
30
|
0,10
|
|
2
|
0,35
|
30
|
0,10
|
|
3
|
0,40
|
35
|
0,12
|
|
4
|
0,45
|
40
|
0,12
|
|
5
|
0,50
|
40
|
0,14
|
Notă: Pentru
definirea "înălţimii cuştii" vezi nota de la Tabelul 3.
Suprafaţa minimă a podelei cuştii pentru iepuroaică şi
puii nou născuţi include suprafaţa podelei boxei pentru cuib.
Vezi de asemenea figura Figura 6.
TABELUL 6
Reguli pentru cuştile pisicilor (în timpul
procedurilor şi reproducerii)
|
Greutatea
pisicii
kg
|
Suprafaţa
minimă a podelei
cuştii pentru
pisică
m2
|
Inălţimea minimă a cuştii
cm
|
Suprafaţa minimă a podelei
cuştii pentru
mamă şi puii nou
născuţi
cm2
|
Suprafaţa minimă a podelei
ţarcului pentru mamă şi puii nou
născuţi m2
|
|
0,5-1
|
0,2
|
50
|
-
|
-
|
|
1-3
|
0,3
|
50
|
0,58
|
2
|
|
3-4
|
0,4
|
50
|
0,58
|
2
|
|
4-5
|
0,6
|
50
|
0,58
|
2
|
Notă: Căsuţele pentru
pisici în cuşti trebuie să fie strict limitate. Pisicile păstrate în acest mod
pot ieşi afară pentru exerciţii cel puţin o dată pe zi, când aceasta nu
interferează cu procedura. Ţarcul pisicii trebuie să fie echipat cu tăviţă
pentru dejecţii, o poliţă suficient de mare pentru odihnă şi obiecte
corespunzătoare pentru căţărare şi joacă.
"Inălţimea cuştii" înseamnă distanţa
verticală dintre cel mai înalt punct al podelei şi cel mai de jos punct al
plafonului cuştii.
In scopul calculării suprafeţei minime a podelei poate
fi inclusă şi suprafaţa poliţei de odihnă. Suprafaţa minimă a podelei cuştii
pentru mamă si puii nou născuţi de pisică include suprafaţa de 0,18 m2 a boxei pentru pisoiaşi.
Vezi de asemenea Figura 7.
TABELUL 7
Reguli cuştile câinilor (în timpul procedurilor)
|
Inălţimea câinelui până la umăr cm
|
Suprafaţa minimă a podelei
cuştii pentru câine
m2
|
Inălţimea minimă a cuştii
cm
|
|
30
40
70
|
0,75
1,00
1,75
|
60
80
140
|
Notă: Câinii nu trebuie
să fie păstraţi în cuşti un timp mai mare decât este absolut necesar pentru
scopurile procedurii. Câinii închişi în cuşti vor fi lăsaţi liberi pentru
exerciţii cel puţin o dată pe zi, în afara cazului în care acest lucru este
incompatibil cu scopurile procedurii. Va fi selectat un timp limită cât un
câine trebuie să stea închis fără să-şi efectueze exerciţiile zilnice.
Suprafeţele pentru exerciţii vor fi suficient de mari încât să permită
libertate de mişcare câinilor. Grătarul pentru podele nu va fi folosit în
cuştile pentru câini decât atunci când procedurile o necesită.
Având în vedere mare diferenţă de înălţime şi
interdependenţa limitată care există între înălţime şi greutate a diferitelor
rase de câini, înălţimea cuştilor va fi bazată pe înălţimea corpului până la
umăr a fiecărui animal. Ca o regulă generală înălţimea minimă a cuştii va fi
egală cu dublul înălţimii până la umăr.
Pentru definirea termenului "înălţimea cuştii"
vezi nota de la Tabelul 6.
TABELUL 8
Reguli pentru ţarcurile câinilor (în stoc şi în
timpul procedurilor şi reproducerii)
|
Greutatea câinelui kg
|
Suprafaţa minimă a
podelei ţarcului pe
câine
m2
|
Suprafaţa minimă adiacentă pentru
exerciţii pe câine
|
|
mai puţin de 3 câini m2
|
mai mult de 3 câini m2
|
|
<6
6-10
10-20
20-30
>30
|
0,5
0,7
1,2
1,7
2,0
|
0,5 (1,0)
1,4 (2,1)
1,6 (2,8)
1,9 (3,6)
2,0 (4,0)
|
0,5 (1,0)
1,2 (2,9)
1,4 (2,6)
1,6 (3,3)
1,8 (3,8)
|
Notă: In paranteză sunt
prezentate suprafeţele totale per câine; suprafaţa podelei ţarcului plus
suprafaţa adiacentă pentru exerciţii. Câinii păstraţi permanent în aer liber
trebuie să aibă acces într-un loc de refugiu pentru a căpăta protecţie
împotriva vremii nefavorabile. Acolo unde câinii sunt adăpostiţi pe podele cu
grătar trebuie să existe o suprafaţa solidă prevăzută pentru somn. Podelele cu
grătar nu trebuie sa fie utilizate, excepţie făcând situaţiile în care
procedura o cere. Despărţiturile dintre ţarcuri vor fi realizate astfel încât
să prevină rănirea câinilor între ei.
Toate ţarcurile vor avea drenaj adecvat.
TABELUL 9
Reguli pentru
păstrarea în cuşti a primatelor altele decât cele antropoide (ne-umane) (în
stoc sau în timpul procedurilor şi reproducerii)
Notă introductivă: Din
cauza variaţiei largi a dimensiunilor şi caracteristicilor primatelor este în
mod special important să fie stabilite dimensiunile cuştilor în funcţie de
nevoile lor particulare. Volumul total al cuştilor este la fel de important
pentru primate ca şi suprafaţa podelei. Ca un principiu general, înălţimea unei
cuşti, cel puţin pentru maimuţe şi alţi simieni, trebuie să. aibă dimensiuni
mari. Cuştile trebuie să fie suficient de înalte cât să permită animalelor să
stea în poziţie bipedă. Inălţimea minimă a cuştii pentru brachiators trebuie să
fie suficientă cât să permită legănarea acestora în extensie completă din tavan
fără ca picioarele să atingă podeaua cuştii. Când sunt necesare, porţiunile
superioare ale barelor de cocoţare trebuie să fie astfel potrivite încât să
permită utilizarea părţii superioare a cuştii.
Primatele care sunt compatibile pot fi menţinute câte două într-o cuşcă. Când acestea nu pot fi păstrate în
perechi, cuştile lor trebuie să fie plasate astfel încât acestea să se poată
vedea între ele, dar ar
trebui de asemenea, să fie posibilă împiedicarea acestui lucru atunci când
este necesar.
Următorul tabel constituie o regulă generală pentru
păstrarea în cuşti a grupurilor de specii cel mai des utilizate (superfamiliile
Ceboidea şi Cercopithecoidea).
|
Greutatea primatului
kg
|
Suprafaţa minimă a podelei
cuştii pentru una sau două
animale
m2
|
înălţimea minimă a cuştii
cm
|
|
<1
|
0,25
|
60
|
|
1-3
|
0,35
|
75
|
|
3-5
|
0,50
|
80
|
|
5-7
|
0,70
|
85
|
|
7-9
|
0,90
|
90
|
|
9-15
|
1,10
|
125
|
|
15-25
|
1,50
|
125
|
Notă: Pentru
definirea termenului "înălţimea cuştii", vezi nota de la Tabelul 6.
TABELUL 10
Reguli pentru păstrarea în cuşti a porcilor (în stoc
şi în timpul procedurilor)
|
Greutatea porcului
kg
|
Suprafaţa minimă a podelei cuştii
per porc
m2
|
A
înălţimea minimă a cuştii cm
|
|
5-15
15-25
25-40
|
0,35
0,55
0,80
|
50
60
80
|
Notă: Tabelul va fi
aplicat şi la exemplarele tinere de porci. Porcii nu trebuie păstraţi în cuşti
decât în cazul în care este absolut necesar pentru scopul procedurii şi atunci
doar pentru o perioadă minimă de timp.
Pentru definirea termenului 'înălţimea cuştii",
vezi nota de la Tabelul 6.
TABELUL 11
Reguli pentru acomodarea
animalelor de fermă în ţarcuri (în stoc şi în timpul procedurii în
amplasamentele pentru folosinţă)
|
Speciile
si greutăţile
|
Suprafaţa
minimă a
podelei
ţarcului
m2
|
Lungimea
minimă a
ţarcului
m
|
Inălţimea
minima a
compartimentel
or ţarcului
m
|
Suprafaţa
minimă a
podelei ţarcului
pentru grupuri
m2/animal
|
Lungimea
minimă a
suportului
pentru hrănire
pe cap de
animal
m
|
|
Porci
10-30
30-50
50-100
100-150
>150
|
2
2
3
5
5
|
1,6
1,8
2,1
2,5
2,5
|
0,8
1,0
1,2
1,4
1,4
|
0,2
0,3
0,8
1,2
2,5
|
0,20
0,25
0,30
0,35
0,40
|
|
Oi <70
|
1,4
|
1,8
|
1,2
|
0,7
|
0,35
|
|
Capre <70
|
1,6
|
1,8
|
2,0
|
0,8
|
0,35
|
|
Bovine
<60
60-100
100-150
150-200
200-400
>400
|
2,0
2,2
2,4
2,5
2,6
2,8
|
1,1
1,8
1,8
2,0
2,2
2,2
|
1,0
1,0
1,0
1,2
1,4
1,4
|
0,8
1,0
1,2
1,4
1,6
1,8
|
0,30
0,30
0,35
0,40
0,55
0,65
|
|
Cai adulţi
|
13,5
|
4,5
|
1,8
|
-
|
-
|
TABELUL 12
Reguli pentru acomodarea animalelor de fermă în
grajduri (în stoc şi în timpul procedurii în amplasamentele pentru folosinţă)
|
Speciile şi greutatea kg
|
Suprafaţa minimă a grajdului
m2
|
Lungimea minimă a grajdului
m
|
Compartimentul minim al grajdului
m
|
|
Porci
100-150
> 150
|
1,2
2,5
|
2,0
2,5
|
0,9
1,4
|
|
Oi
< 70
|
0,7
|
1,0
|
0,9
|
|
Capre
< 70
|
0,8
|
1,0
|
0,9
|
|
Bovine
60-100
100-150
150-200
200-350
350-500
>500
|
0,6
0,9
1,2
1,8
2,1
2,6
|
1,0
1,4
1,6
1,8
1,9
2,2
|
0,9
0,9
1,4
1,4
1,4
1,4
|
|
Cai adulţi
|
4,0
|
2,5
|
1,6
|
Notă: Grajdurile trebuie să fie suficient de mari
cât să permită animalelor să se întindă confortabil.
TABELUL 13
Reguli pentru păstrarea în cuşti a păsărilor (în
stoc şi în timpul procedurilor în amplasamentele pentru folosinţă)
|
Speciile şi
greutăţile
|
Suprafaţa
minimă
pentru o pasăre
|
Suprafaţa
minimă
pentru 2 păsări
|
Suprafaţa
minima
pentru 3 păsări
|
Inălţimea
minima a cuştii
|
Lungimea
minima a
tăvilor pentru hrănire per pasăre
|
|
g
|
cm2
|
cm2/pasăre
|
cm2/pasăre
|
Cm
|
cm
|
|
Găini
100-300
|
250
|
200
|
150
|
25
|
3
|
|
300-600
|
500
|
400
|
300
|
35
|
7
|
|
600-1 200
|
1000
|
600
|
450
|
45
|
10
|
|
1 200-1 800
|
1200
|
700
|
550
|
45
|
12
|
|
1 800-2 400
|
1400
|
850
|
650
|
45
|
12
|
|
(Masculi adulţi)
|
1800
|
1200
|
1000
|
60
|
15
|
|
>2 400
|
|
|
|
|
|
|
Prepeliţe
120-140
|
350
|
250
|
200
|
15
|
4
|
Notă: "Suprafaţa" reprezintă produsul dintre lungimea cuştii şi lăţimea
acesteia măsurate intern şi orizontal, NU produsul dintre lungimea podelei şi
lăţimea acesteia.
Pentru definirea termenului "înălţimea
cuştii", vezi nota de la Tabelul 6.
Mărimea ochiurilor grătarului podelei nu trebuie să fie
mai mare de 10 x 10 mm pentru puii de găină şi 25 x 25 mm pentru puicuţe şi
adulţi. Grosimea sârmei trebuie să fie de cel puţin 2 mm. Gradientul de
umiditate nu trebuie să depăşească 14 % (8°). Recipientul pentru apă trebuie să
aibă aceeaşi lungime ca şi cel pentru mâncare. Dacă sunt necesare recipiente
sau ceşti, fiecare pasăre va avea acces la două. Cuştile trebuie să fie
prevăzute cu loc de cocoţat şi să permită păsărilor dintr-o singură cuşcă să se
vadă între ele.
FIGURA I
Şoarecii (în stoc sau în timpul procedurilor) Suprafaţa minimă a podelei cuştii
La o greutate dată a şoarecelui se va trasa pe grafic
linia EU-EU, care va da aria minimă ce trebuie sa fie alocată.
Suprafaţa podelei cuştii (cm2)
FIGURA 2
Şobolani (în stoc sau
în timpul procedurilor) Suprafaţa minimă a podelei
cuştii La o greutate dată a şobolanului se va trasa pe grafic linia EU-EU, care
va da aria minimă ce trebuie să fie alocată.
Suprafaţa podelei cuştii (cm2)
FIGURA 3
Hamsteri sirieni (in stoc sau în timpul procedurilor)
Suprafaţa minimă a podelei cuştii
La o greutate dată a hamsterului sirian se va trasa pe
grafic linia EU-EU, care va da aria minimă ce trebuie să fie alocată.
Suprafaţa podelei cuştii (cm2)
FIGURA 4
Cobai (în stoc şi în
timpul procedurilor) Suprafaţa minimă a podelei
cuştii La o greutate dată a cobaiului se va trasa pe grafic linia EU-EU, care
va da aria minimă ce trebuie să fie alocată.
Suprafaţa podelei cuştii (cm2)
FIGURA 5
Iepuri (în stoc şi în timpul procedurilor) Suprafaţa minimă a podelei cuştii
La o greutate data a iepurelui se va trasa pe grafic linia EU-EU, care va da
aria minimă ce trebuie să fie alocată.
Suprafaţa podelei cuştii (m2)
FIGURA 6
Iepuri (pentru reproducere) Suprafaţa minimă a podelei cuştii pentru iepuroaică şi puii
neînţărcaţi La o greutate dată a iepuroaicei se va trasa pe grafic linia EU-EU,
care va da aria minimă ce trebuie să fie alocată.
Suprafaţa podelei cuştii (m2)
FIGURA 7
Pisici (în stoc sau în timpul procedurilor) Suprafaţa minimă a podelei cuştii La o
greutate dată a pisicii se va trasa pe grafic linia EU-EU, care va da aria
minimă ce trebuie să fie alocată.
Suprafaţa podelei cuştii (m2)
FIGURA 8
Reguli referitoare la relaţia dintre numărul de
şoareci per cuşcă şi suprafaţa podelei cuştii (în stoc şi în timpul procedurii)
Liniile reprezintă greutatea medie şi corespunde liniei
EU-EU din Figura 1
Numărul de şoareci
Inălţimea minimă a
cuştii de şoareci: 12 cm
FIGURA 9
Reguli referitoare la relaţia dintre numărul de
şobolani per cuşcă şi suprafaţa podelei cuştii (în stoc şi în timpul procedurilor)
Liniile reprezintă greutatea medie şi corespund cu
linia EU-EU din Figura 2
Numărul de şobolani
Inălţimea minimă a
cuştii de şobolani: 14 cm
FIGURA 10
Reguli referitoare la
relaţia dintre numărul de hamsteri per cuşcă şi suprafaţa podelei cuştii (în stoc şi în timpul
procedurilor)
Liniile reprezintă greutatea medie şi corespund cu
linia EU-EU din Figura 3
Numărul de hamsten
Inălţimea minimă a cuştii de hamsteri: 12 cm
FIGURA 11
Reguli referitoare la relaţia dintre numărul de
cobai per cuşcă şi suprafaţa podelei cuştii (în
stoc şi în timpul procedurilor)
Liniile reprezintă greutatea medie şi corespund cu
linia EU-EU din Figura 4
Numărul de cobai
Inălţimea minimă a cuştilor cobai: 18 cm
FIGURA 12
Reguli referitoare la relaţia dintre numărul de
iepuri per cuşcă şi suprafaţa podelei cuştii (în stoc şi în timpul procedurilor)
Liniile reprezintă greutatea medie şi corespund cu
linia EU-EU din Figura 5
Numărul de iepuri
Inălţimea minimă a cuştilor de iepuri: vezi Tabelul
3
ANEXA B
TABELELE STATISTICE
şi notele explicative pentru completarea acestora în
îndeplinirea cerinţelor art. 27 şi 28 din Convenţie
Introducere
Conform art. 27 şi 28 din Convenţie, fiecare parte va
colecta informaţiile statistice referitoare la anumite aspecte procedurale
derivate din Convenţie şi va comunica aceste informaţii secretarului general al
Consiliului Europei, care va publica informaţiile primite.
Metoda folosită în colectarea informaţiilor este decisă
de fiecare parte şi, bineînţeles, orice informaţii statistice suplimentare pot
fi colectate pentru a satisface cerinţele la nivel naţional. In scopul de a
facilita activitatea secretarului general, informaţiile furnizate acestuia
trebuie să fie comparabile şi în acord cu tabelele ataşate mai jos. Datele vor
fi colectate pe an calendaristic.
Generalităţi
Animalele care vor fi înregistrate sunt cele care vor
fi folosite şi cărora este posibil să le fie cauzate durere, suferinţă,
disconfort sau răni de durată (vezi art. 1.2.c din Convenţie). Inregistrarea
trebuie să se realizeze când animalele sunt selectate pentru a fi folosite în
proceduri. Fiecare animal trebuie să fie înregistrat o singură dată în acelaşi
tabel. Animalele care nu fac obiectul procedurilor, astfel cum sunt definite în
art. 1.2.c, nu vor fi înregistrate în scopul de a se colecta informaţii
statistice în contextul prezentei Convenţii.
In cercetarea biologică este inevitabilă apariţia
situaţiei în care este dificil de a decide în care dintre coloanele tabelului
trebuie să fie trecut un animal care va fi folosit în procedură. Nu există o
metodă corectă sau greşită de a rezolva această problemă, care este o alegere
individuală. Autoritatea competentă poate acorda cercetătorilor dreptul de a decide
unde să fie înregistrate animalele.
Este esenţial să se asigure că un animal nu este
înregistrat de două ori în acelaşi tabel.
Tabelul 1*)
Numărul şi tipul animalelor folosite în proceduri
In acest tabel trebuie să fie trecut numărul total al
animalelor folosite în proceduri, acest total fiind împărţit pe clase sau
tipuri de animale.
Tabelul 2*)
Numărul de animale folosite în proceduri pentru
scopurile selectate
Acest tabel are ca scop evidenţierea numărului de
animale folosit în domeniile principale ale cercetării fundamentale,
dezvoltării unor noi produse, evaluarea securităţii, diagnosticul unor boli,
educaţie şi instruire. In coloana 1 termenul „medical" se referă la
medicina veterinară.
Tabelul 3*)
Numărul animalelor folosite în proceduri în
scopurile selectate pentru protecţia omului, animalelor şi mediului, prin
evaluări toxicologice sau alte evaluări legate de securitate
Acest tabel intenţionează să dea mai multe detalii
despre procedurile legate de protecţia omului, a animalelor şi a mediului,
excluzând scopurile medicale. Coloana 6 include radiaţiile periculoase.
Tabelul 4*)
Numărul animalelor folosite în proceduri referitoare
la boli şi alte tulburări
Acest tabel încearcă să ilustreze numărul animalelor
folosite pentru scopuri medicale, incluzând medicina veterinară, cu referire
specială la 3 domenii ale bolilor umane care au o însemnătate publică specială.
Tabelul 5*)
Numărul animalelor folosite în proceduri solicitate
prin lege
O intrare în coloana „Numai
părţile" va fi făcută când procedura este solicitată prin legi ale
părţilor, în care aceste proceduri se desfăşoară incluzând obligaţiile
internaţionale pe care părţile trebuie să le respecte (de exemplu, ca parte a
Convenţiei asupra elaborării Farmacopeei Europene sau ca stat membru al
Comunităţii Europene).
O intrare în coloana „Numai alte părţi" va fi
făcută când scopul procedurii este specific cerinţelor întâlnite, inclusiv
cerinţelor comerciale, în ţări, altele decât părţile, incluzând, de asemenea,
cerinţele convenţiilor la care acestea nu sunt încă parte.
Rubrica „Ambele" va fi folosită când procedurile
privesc cerinţele ambelor grupuri; în acest caz nu vor fi făcute intrări în
niciuna dintre cele două coloane.
*) Tabelele 1 -5 sunt reproduse în facsimil.
TABELUL 1
Numărul şi tipul de animale folosite în proceduri în
(anul) în (Partea)
|
Şoarece (Mus musculus)
|
|
|
Şobolan (Rattus norvegicus)
|
|
|
Cobai (Cavia porcellus)
|
|
|
Alte rozătoare (alte Rodentia)
|
|
|
Iepure (Oryctolagus cuniculus)
|
|
|
Maimuţe (Hominoidea)
|
|
|
Alţi simieni (Cercopithecoidea &
Ceboidea)
|
|
|
Prosimieni (Prosimia)
|
|
|
Câini (Canis familiaris)
|
|
|
Pisici (Felis catus)
|
|
|
Alte carnivore (alte Carnivora)
|
|
|
Cai, măgari şi asini (Equidae)
|
|
|
Porci (Sus)
|
|
|
Capre şi oi (Capra & Ovis)
|
|
|
Vite cornute (Bos)
|
|
|
Alte mamifere (alte Mammalia)
|
|
|
Păsări (Aves)
|
|
|
Reptile (Reptilia)
|
|
|
Amfibieni (Amphibia)
|
|
|
Peşti (Pisces)
|
|
|
Total
|
|
TABELUL 2
Numărul animalelor folosite în proceduri pentru
scopurile selectate în (anul) în (Partea)
|
|
Toate speciile
|
Speciile selectate
|
|
Rozătoare şi iepuri
|
Câini şi pisici
|
Primate
|
|
1 Studii biologice fundamentale (inclusiv cele medicale)
|
|
|
|
|
|
2 Descoperirea, dezvoltarea şi controlul calităţii (inclusiv
evaluarea siguranţei) produselor sau aplicaţiilor pentru medicina umană şi
veterinară
|
|
|
-
|
|
|
3 Diagnosticul bolilor
|
|
|
|
|
|
4 Protecţia omului, animalelor şi mediului prin evaluări
toxicologice şi alte evaluări legate de siguranţă
|
|
|
|
|
|
5 Educaţie şi formare
|
|
|
|
|
TABELUL 3
Numărul animalelor folosite în proceduri pentru
scopurile selectate în ceea ce priveşte protecţia omului, animalelor şi
mediului prin evaluări toxicologice şi alte evaluări legate de siguranţă în (anul) în (Partea)
|
Clasificarea suplimentară a
punctului 4 din Tabelul 2
|
Toate speciile
|
Speciile selectate
|
|
Rozătoare şi iepuri
|
Câini şi pisici
|
Primate
|
|
1 Substanţe folosite sau care se
intenţionează a fi folosite în special în agricultură
|
|
|
|
|
|
2 Substanţe folosite sau care se
intenţionează a fi folosite în special în industrie
|
|
|
|
|
|
3 Substanţe folosite sau care se
intenţionează a fi folosite în special în gospodării
|
|
|
|
|
|
4 Substanţe folosite sau care se
intenţionează a fi folosite în special ca şi cosmetice sau
obiecte de toaletă
|
|
|
|
|
|
5 Substanţe folosite sau care se
intenţionează a fi folosite în special ca
aditivi alimentari în consumul uman
|
|
|
|
|
|
6 Riscul potenţial sau actual al
contaminării în mediul înconjurător general
|
|
|
|
|
TABELUL 4
Numărul animalelor folosite în proceduri legate de
boli şi alte tulburări
în (anul) în (Partea)
|
|
|
Toate speciile
|
Speciile selectate
|
|
Rozătoare şi iepuri
|
Câini şi pisici
|
Primate
|
|
1
|
Cancer (excluzând evaluarea riscurilor carcinogenice)
|
|
|
|
|
|
2
|
Bolile cardiovasculare
|
|
|
|
|
|
3
|
Tulburările nervoase şi mentale
|
|
|
|
|
|
4
|
Alte boli la oameni şi animale
|
|
|
|
|
Notă: Când o
procedură acoperă cancerele pentru oricare din punctele de la 2 la 4, trebuie
să fie făcută o clasificare a cancerelor.
TABELUL 5
Numărul animalelor folosite în proceduri necesitate
de lege în (anul) în (Partea)
|
|
Toate speciile
|
Speciile selectate
|
|
|
Rozătoare şi iepuri
|
Câini şi
pisici
|
Primate
|
|
Numai Părţile
|
|
|
|
|
|
Numai alte Părţi
|
|
|
|
|
|
Ambele
|
|
|
|
|