Decizia Nr.20 din 17.01.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniela Maftei.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (2) şi (3) şi art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Geprocon“ - S.A. din Iaşi, Giani Canschi şi Gabriela Canschi în Dosarul nr. 1.255/99/2011 al Tribunalului Iaşi - Secţia comercială şi contencios administrativ, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 345D/2011.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, se invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi anume, Cauza James şi alţii împotriva Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei din 1986, prin care s-a reţinut că legiuitorul poate aprecia, în funcţie de nevoia reală a comunităţii, măsurile de limitare a exerciţiului dreptului de proprietate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Sentinţa nr. 318/ca din 23 februarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 1.255/99/2011, Tribunalul Iaşi - Secţia comercială şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (2) şi (3) şi art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Geprocon“ - S.A. din Iaşi, Giani Canschi şi Gabriela Canschi într-o cauză având ca obiect suspendare executare act administrativ.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile de lege criticate încalcă în mod flagrant dreptul de proprietate privată al cetăţenilor, nesocotind dreptul acestora de a se opune, prin mijloace legale, unui eventual transfer ilegal de proprietate, dar şi de a decide, de comun acord şi anterior transferului dreptului de proprietate către expropriator, asupra cuantumului rezonabil şi proporţional al despăgubirilor.Tribunalul Iaşi - Secţia comercială şi contencios administrativ consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că art. 9 alin. (2) şi (3) şi art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 conţin dispoziţii care asigură cadrul legal privind procedura de expropriere şi stabilire a despăgubirilor, apărarea dreptului de proprietate şi dreptul de a contesta, pe cale judiciară, cuantumul despăgubirilor, în acord cu normele constituţionale invocate şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 9 alin. (2) şi (3) şi ale art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 sunt constituţionale, fiind în concordanţă cu dispoziţiile constituţionale ale art. 44. Mai mult, arată că prevederile de lege criticate constituie norme procedurale a căror stabilire revine exclusiv în competenţa legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 9 alin. (2) şi (3) şi ale art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 20 decembrie 2010.Textele de lege criticate au următorul conţinut:

– Art. 9 alin. (2) şi (3): „(2) Decizia de expropriere constituie titlu executoriu pentru predarea bunului imobil, atât împotriva celor expropriaţi, cât şi împotriva celor care pretind un drept legat de bunul imobil expropriat, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a litigiului legat de proprietatea bunului imobil expropriat. Contestaţia asupra deciziei de expropriere nu suspendă transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile în cauză.
(3) Decizia de expropriere se emite şi îşi produce efectele şi în situaţia în care proprietarii imobilelor cuprinse în listă nu se prezintă în termenele stabilite la art. 8, nu prezintă un titlu valabil sau nu sunt cunoscuţi proprietarii, precum şi în situaţia succesiunilor nedeschise ori a succesorilor necunoscuţi sau în care nu se ajunge la o înţelegere privind valoarea despăgubirii.“;

– Art. 22 alin. (1): „Expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art.19 se poate adresa instanţei judecătoreşti competente în termenul general de prescripţie, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancţiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii şi transferului dreptului de proprietate.“Autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată, coroborate cu dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că Legea nr. 255/2010 conţine dispoziţii care asigură cadrul legal unitar pentru simplificarea procedurilor de expropriere pentru cauză de utilitate publică, proceduri care au ca rezultat exproprierea terenurilor aflate în proprietatea privată a persoanelor fizice şi juridice, după o justă şi prealabilă despăgubire, stabilită pe baza raportului de expertiză realizat de un expert evaluator autorizat. De asemenea, prin reglementările cuprinse se realizează cadrul legal privind transferul dreptului de proprietate de la proprietarii afectaţi de realizarea unor obiective de interes naţional, judeţean şi local şi a unor obiective de importanţă strategică şi securitate naţională, către statul român. Această lege a preluat, în mare parte, o serie de reglementări din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local, lege ce a fost abrogată prin art. 35 lit. c) din Legea nr. 255/2010. Curtea reţine însă că Legea nr. 255/2010 a instituit o procedură diferită faţă de cea reglementată prin Legea nr. 198/2004, în cursul căreia notificarea intenţiei de expropriere a imobilelor se transmite proprietarilor, dându-li-se posibilitatea ca în interval de 30 de zile să se prezinte la sediul expropriatorului, în vederea stabilirii unei juste despăgubiri, iar expropriatorul are obligaţia consemnării sumelor individuale reprezentând plata despăgubirii la dispoziţia proprietarilor de imobile. În plus, în prezent, transferul dreptului de proprietate operează ulterior consemnării sumelor aferente despăgubirii. În acest context, Curtea constată că, raportat la critica de neconstituţionalitate formulată, susţinerile autorilor excepţiei rămân fără obiect, iar excepţia este, astfel, inadmisibilă. Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (2) şi (3) şi art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Geprocon“ - S.A. din Iaşi, Giani Canschi şi Gabriela Canschi în Dosarul nr. 1.255/99/2011 al Tribunalului Iaşi - Secţia comercială şi contencios administrativ. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2012. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora