PROTOCOL Nr. 0
din 26 martie 1999
la Conventia de la Haga din
1954 pentru protectia bunurilor culturale in caz de conflict armat*)
ACT EMIS DE:
ACT INTERNATIONAL
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 621 din 18 iulie 2006
Haga, 26 martie 1999
Părţile,
conştiente de nevoia de a îmbunătăţi protecţia
bunurilor culturale în caz de conflict armat şi de a stabili un sistem de
protecţie extinsă pentru bunuri culturale anume desemnate,
reafirmând importanţa prevederilor Convenţiei pentru
protecţia bunurilor culturale în caz de conflict armat, adoptată la Haga la
data de 14 mai 1954, şi subliniind necesitatea completării acestor prevederi
prin măsuri care să întărească implementarea lor,
dorind să ofere înaltelor părţi contractante la
Convenţie posibilitatea de a participa mai direct la protecţia bunurilor
culturale în caz de conflict armat prin stabilirea de proceduri adecvate,
considerând că regulile care guvernează protecţia
bunurilor culturale în caz de conflict armat vor trebui să reflecte evoluţiile
din dreptul internaţional,
afirmând că regulile dreptului internaţional comun vor
continua să guverneze problemele care nu sunt
reglementate prin prevederile prezentului protocol,
au convenit următoarele:
CAPITOLUL 1
Introducere
ARTICOLUL 1
Definiţii
In sensul prezentului protocol:
a) parte înseamnă un
stat parte la prezentul protocol;
b) bunuri culturale înseamnă bunurile culturale aşa cum sunt definite în art. 1 din
Convenţie;
c) Convenţie înseamnă Convenţia pentru protecţia bunurilor culturale în caz de
conflict armat, adoptată la Haga la 14 mai 1954;
d) înaltă parte
contractantă înseamnă un stat parte la Convenţie;
e) protecţie extinsă înseamnă sistemul de protecţie extinsă stabilit prin art. 10 şi 11;
f) obiectiv militar înseamnă
un obiect care, prin natura sa, prin amplasarea, destinaţia sau utilizarea sa,
contribuie efectiv la acţiunea militară şi a cărui distrugere totală ori
parţială, capturare sau neutralizare reprezintă, în circumstanţele existente la
momentul respectiv, un avantaj militar categoric;
g) ilicit înseamnă
realizat prin constrângere sau într-un alt mod prin care se încalcă normele
aplicabile ale legislaţiei naţionale din teritoriul ocupat sau ale dreptului
internaţional;
h) Listă înseamnă Lista internaţională a bunurilor culturale aflate sub
protecţie extinsă, stabilită în conformitate cu art. 27 paragraful 1 alin. b);
i) director general înseamnă
directorul general al UNESCO;
j) UNESCO înseamnă
Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură;
k) primul Protocol înseamnă
Protocolul pentru protecţia bunurilor culturale în caz de conflict armat,
adoptat la Haga la 14 mai 1954.
ARTICOLUL 2
Relaţia cu Convenţia
Prezentul protocol completează Convenţia în relaţiile
dintre părţi.
ARTICOLUL 3
Domeniul de aplicare
1. In completare la
prevederile care se aplică în timp de pace, prezentul protocol se va aplica în
situaţiile prevăzute în art. 18 paragrafele 1 şi 2 din Convenţie şi în art. 22
paragraful 1.
2. Dacă una dintre părţile la un conflict armat nu
este ţinută de prezentul protocol, părţile la prezentul protocol sunt ţinute de
acesta în relaţiile reciproce dintre ele. In plus, ele sunt ţinute de
prevederile prezentului protocol în relaţiile cu un stat parte la un conflict
care nu este ţinut de prezentul protocol, dacă respectivul stat acceptă
prevederile prezentului protocol şi atât timp cât le aplică.
ARTICOLUL 4
Relaţiile dintre cap. 3 şi alte prevederi din
Convenţie şi din prezentul protocol
Aplicarea prevederilor cap. 3 din prezentul protocol se
va face fără a aduce atingere:
a) aplicării prevederilor cap. I din Convenţie şi ale cap. 2 din prezentul
protocol;
b) aplicării prevederilor cap. II din Convenţie, cu precizarea faptului
că, dacă între părţile la prezentul protocol sau dacă între o parte şi un stat
care acceptă şi aplică prezentul protocol în conformitate cu art. 3 paragraful
2 bunurile culturale beneficiază atât de protecţie specială, cât şi de
protecţie extinsă, se aplică numai prevederile de protecţie extinsă.
CAPITOLUL 2
Prevederi generale privind protecţia
ARTICOLUL 5
Protejarea bunurilor culturale
Măsurile pregătitoare luate în timp de pace pentru
protejarea bunurilor culturale împotriva efectelor previzibile ale unui
conflict armat, conform art. 3 din Convenţie, vor cuprinde, ca fiind adecvate,
întocmirea de inventare, planificarea de măsuri de urgenţă pentru protecţia
bunurilor în caz de incendiu sau de distrugere a structurilor, pregătirea
pentru transferul bunurilor culturale mobile ori pregătirea unei protecţii
adecvate in situ a
bunurilor respective, precum şi desemnarea autorităţilor competente
responsabile cu protejarea bunurilor culturale.
*) Traducere.
ARTICOLUL 6
Respectarea bunurilor culturale
In scopul garantării respectului faţă de bunurile
culturale în conformitate cu art. 4 din Convenţie:
a) derogarea în baza unei necesităţi militare
imperative, conform art. 4 paragraful 2 din Convenţie, se poate invoca pentru a
întreprinde un act de ostilitate împotriva unui bun cultural numai dacă şi
numai atât timp cât:
(i) bunul cultural respectiv a fost transformat, în
virtutea funcţiei sale, într-un obiectiv militar; şi
(ii) nu există nicio altă
soluţie practic posibilă pentru a obţine un avantaj militar similar celui
oferit de întreprinderea unui act de ostilitate împotriva respectivului
obiectiv;
b) derogarea în baza unei necesităţi militare
imperative, conform art. 4 paragraful 2 din Convenţie, se poate invoca pentru a
utiliza un bun cultural în scopuri care sunt susceptibile să îl expună
distrugerii sau daunelor numai dacă şi numai atât timp cât nu este posibilă
alegerea între o astfel de utilizare a bunului cultural şi o altă metodă
practic posibilă pentru a obţine un avantaj militar similar;
c) decizia de a invoca o necesitate militară
imperativă va fi luată numai de către un ofiţer care comandă o forţă egală sau
superioară celei a unui batalion ori o forţă mai mică, atunci când
circumstanţele nu permit altfel;
d) în cazul unui atac în baza deciziei luate în
conformitate cu alin. a), se va da un avertisment în timp util şi cu mijloace
eficace, atunci când circumstanţele permit acest lucru.
ARTICOLUL 7
Precauţii în caz de atac
Fără a aduce atingere celorlalte precauţii impuse de
dreptul internaţional umanitar în desfăşurarea operaţiunilor militare, fiecare
parte aflată în conflict trebuie:
a) să facă tot ceea ce este posibil pentru a verifica
dacă obiectivele ce urmează a fi atacate nu sunt bunuri culturale protejate în
baza art. 4 din Convenţie;
b) să ia toate precauţiile posibile în ceea ce
priveşte alegerea mijloacelor şi a metodelor de atac în scopul evitării şi, în
orice caz, pentru reducerea la minimum a daunelor care pot fi aduse incidental
bunurilor culturale protejate în baza art. 4 din Convenţie;
c) să se abţină în a lansa un atac ce poate fi
susceptibil de a provoca incidental daune bunurilor culturale protejate în baza
art. 4 din Convenţie, daune care ar fi excesive în raport cu avantajul militar
concret şi direct anticipat; şi
d) să anuleze sau să suspende un atac dacă devine
evident că:
(i) obiectivul este un bun cultural protejat în baza
art. 4 din Convenţie;
(ii) atacul poate fi susceptibil de a provoca incidental daune bunurilor culturale protejate în baza art. 4 din
Convenţie, care ar fi excesive în raport cu avantajul militar concret şi direct
anticipat.
ARTICOLUL 8
Precauţii împotriva efectelor atacurilor
Pe cât posibil, părţile în conflict trebuie:
a) să îndepărteze bunurile culturale mobile din
vecinătatea obiectivelor militare sau să ofere o protecţie adecvată in situ;
b) să evite amplasarea obiectivelor militare în
apropierea bunurilor culturale.
ARTICOLUL 9
Protecţia bunurilor culturale în teritoriile ocupate
1. Fără a aduce atingere prevederilor art. 4 şi 5 din
Convenţie, partea care a ocupat, total sau parţial, teritoriul altei părţi va
interzice şi va împiedica, în legătură cu teritoriul ocupat:
a) orice export şi orice transfer de proprietate ilicite ale bunurilor culturale;
b) orice săpătură arheologică, cu excepţia cazului în
care este strict necesară pentru protejarea, înregistrarea sau conservarea
bunurilor culturale;
c) orice transformare sau schimbare a folosinţei
bunurilor culturale, cu scopul de a ascunde sau de a distruge dovezi culturale,
istorice ori ştiinţifice.
2. Orice săpătură arheologică, transformarea sau
schimbarea folosinţei bunurilor culturale din teritoriul ocupat se va efectua,
cu excepţia cazului în care circumstanţele nu permit altfel, în strânsă
colaborare cu autorităţile naţionale competente din teritoriul ocupat.
CAPITOLUL 3
Protecţia extinsă
ARTICOLUL 10
Protecţia extinsă
Un bun cultural poate fi pus sub protecţie extinsă dacă
îndeplineşte următoarele trei condiţii:
a) să reprezinte un patrimoniu cultural de cea mai
mare importanţă pentru umanitate;
b) să fie protejat prin măsuri interne adecvate,
juridice şi administrative, prin care să se recunoască valoarea culturală şi
istorică excepţională şi care să garanteze cel mai înalt nivel de protecţie;
c) să nu fie utilizat în scopuri militare sau pentru
a adăposti poziţii militare, iar partea sub controlul căreia se găseşte să fi
făcut o declaraţie prin care să confirme că nu va fi utilizat în aceste scopuri.
ARTICOLUL 11
Acordarea protecţiei extinse
1. Fiecare parte trebuie să înainteze Comitetului o
listă a bunurilor culturale pentru care intenţionează să solicite acordarea
protecţiei extinse.
2. Partea în jurisdicţia sau sub controlul căreia se
află un bun cultural poate solicita includerea acestuia pe Lista ce urmează să
fie stabilită în conformitate cu art. 27 paragraful 1 alin. b). Această
solicitare va cuprinde toate informaţiile necesare cu privire la criteriile
menţionate în art. 10. Comitetul poate invita o parte să solicite înscrierea
acestui bun cultural pe Listă.
3. Alte părţi, Comitetul Internaţional al Scutului
Albastru, precum şi alte organizaţii neguvernamentale cu experienţă relevantă
pot recomanda Comitetului un anume bun cultural. In astfel de cazuri Comitetul
poate hotărî să invite o parte să solicite înscrierea respectivului bun
cultural pe Listă.
4. Nici solicitarea de înscriere a unui bun cultural
situat într-un teritoriu a cărui suveranitate sau jurisdicţie este revendicată
de mai multe state, nici înscrierea bunului cultural nu vor prejudicia în vreun
fel drepturile părţilor la respectivul conflict.
5. La primirea unei solicitări de includere a unor
bunuri culturale pe Listă, Comitetul va informa toate părţile cu privire la
solicitarea respectivă. Părţile pot depune la Comitet, în termen de 60 de zile, declaraţii privind această
solicitare. Aceste declaraţii se vor face exclusiv în baza criteriilor
menţionate în art. 10. Ele vor fi specifice şi la obiect. Comitetul va lua în
considerare declaraţiile, oferind părţii care solicită includerea oportunitatea
rezonabilă de a răspunde înainte de a lua o hotărâre. Atunci când aceste
declaraţii sunt înaintate Comitetului, hotărârea de înscriere pe Listă se va
lua, contrar prevederilor art. 26, cu o majoritate de patru cincimi din numărul
membrilor Comitetului care sunt prezenţi şi care votează.
6. Pentru a hotărî cu privire la o solicitare,
Comitetul trebuie să ceară avizul organizaţiilor guvernamentale şi
neguvernamentale, precum şi al experţilor independenţi.
7. Hotărârea de a acorda sau nu protecţie extinsă
poate fi luată exclusiv în baza criteriilor menţionate în art. 10.
8. In cazuri excepţionale, când Comitetul a ajuns la
concluzia că partea care solicită înscrierea unui bun cultural pe Listă nu
poate îndeplini criteriile prevăzute la art. 10 alin. b), Comitetul poate
hotărî să acorde protecţie extinsă, cu condiţia ca partea respectivă să depună
o cerere de asistentă internaţională în conformitate cu art. 32.
9. La începerea
ostilităţilor, una dintre părţile aflate în conflict poate solicita, având în
vedere situaţia de urgenţă, protecţie extinsă pentru bunurile culturale aflate
sub jurisdicţia sau sub controlul său, comunicând această cerere Comitetului.
Comitetul va transmite imediat această solicitare tuturor părţilor la conflict.
In aceste cazuri Comitetul va examina în regim de urgenţă declaraţiile părţilor
în cauză. Hotărârea de a acorda protecţie extinsă provizorie va fi luată cât
mai curând posibil şi, contrar prevederilor art. 26, cu o majoritate de patru
cincimi din numărul membrilor Comitetului care sunt prezenţi şi care votează.
Comitetul poate să acorde protecţia extinsă provizorie până la îndeplinirea
procedurii obişnuite de acordare a protecţiei extinse, cu condiţia să fie
îndeplinite prevederile art. 10 alin. a) şi c).
10. Comitetul va acorda protecţie extinsă unui bun
cultural din momentul înscrierii acestuia pe Listă.
11. Directorul general va notifica fără întârziere
secretarului general al Naţiunilor Unite şi părţilor orice hotărâre a
Comitetului privind înscrierea unui bun cultural pe Listă.
ARTICOLUL 12
Imunitatea bunurilor culturale aflate sub protecţie
extinsă
Părţile în conflict garantează imunitatea bunurilor
culturale aflate sub protecţie extinsă, abţinându-se ca acestea să facă
obiectul unui atac şi să utilizeze aceste bunuri sau împrejurimile lor în
scopuri militare.
ARTICOLUL 13
Pierderea protecţiei extinse
1. Bunul cultural
aflat sub protecţie extinsă pierde această protecţie
numai:
a) dacă respectiva protecţie este suspendată sau
anulată în conformitate cu art. 14; sau
b) dacă şi atât timp cât bunul cultural a devenit,
prin utilizare, obiectiv militar.
2. In condiţiile paragrafului 1 alin. b), un astfel de
bun cultural poate fi atacat numai dacă:
a) acest atac reprezintă singura modalitate posibilă
de a înceta utilizarea bunului la care se face referire în paragraful 1 alin.
b);
b) au fost luate toate precauţiile posibile în ceea
ce priveşte alegerea modalităţilor şi metodelor de atac
în vederea încetării utilizării respective şi evitării
sau, în orice caz, pentru reducerea la minimum a daunelor aduse bunului
cultural respectiv;
c) cu excepţia cazului în care circumstanţele nu
permit, din pricina cerinţelor de autoapărare imediată:
(i) atacul este ordonat la cel mai înalt nivel de comandă operativă;
(ii) forţele inamice au primit, prin mijloace
eficiente, un avertisment prin care se cere încetarea utilizării la care se
face referire în paragraful 1 alin. b); şi
(iii) forţelor inamice li se
acordă un termen rezonabil pentru a remedia situaţia.
ARTICOLUL 14
Suspendarea şi anularea protecţiei extinse
1. In cazul în care bunul cultural nu mai îndeplineşte
niciunul dintre criteriile prevăzute în art. 10 din prezentul protocol,
Comitetul poate suspenda sau poate anula protecţia extinsă a respectivului bun
cultural, prin eliminarea acestuia de pe Listă.
2. In cazul unei grave încălcări a art. 12 în legătură
cu un bun cultural aflat sub protecţie extinsă rezultând din utilizarea
acestuia în sprijinul acţiunilor militare, Comitetul poate suspenda statutul de
protecţie extinsă al bunului respectiv. In cazul în care astfel de încălcări
continuă, Comitetul, în mod excepţional, poate anula statutul de protecţie
extinsă eliminând bunul cultural respectiv de pe Listă.
3. Directorul general va notifica fără întârziere
secretarului general al Naţiunilor Unite şi tuturor părţilor la prezentul
protocol orice hotărâre a Comitetului referitoare la suspendarea sau anularea
protecţiei extinse a unui bun culturaj.
4. Inainte de a lua o astfel de hotărâre, Comitetul va
acorda părţilor posibilitatea de a-şi face cunoscute punctele de vedere.
CAPITOLUL 4
Răspundere penală şi jurisdicţie
ARTICOLUL 15
Grave încălcări ale prezentului protocol
1. Comite o infracţiune în sensul prezentului
protocol orice persoană care, în mod intenţionat şi încălcând Convenţia sau
prezentul protocol, săvârşeşte oricare dintre următoarele fapte:
a) face din bunul cultural aflat sub protecţie
extinsă obiect al unui atac;
b) utilizează bunurile culturale aflate sub protecţie
extinsă sau împrejurimile imediate ale acestora pentru a sprijini acţiuni
militare;
c) produce distrugeri semnificative sau îşi însuşeşte
bunuri culturale protejate în baza Convenţiei şi prezentului protocol;
d) face din bunul cultural protejat în baza Convenţiei
şi a prezentului protocol obiect al unui atac;
e) furtul, jaful ori însuşirea de bunuri culturale
protejate în baza Convenţiei sau acte de vandalism asupra acestora.
2. Fiecare parte va adopta
măsurile necesare pentru a incrimina în sistemul de drept naţional
infracţiunile din acest articol şi pentru a stabili sancţiunile aferente
acestora. Făcând aceasta, părţile se vor conforma principiilor generale ale
dreptului şi ale dreptului internaţional, inclusiv normelor privind extinderea
răspunderii penale asupra altor persoane decât cele
care comit fapta în mod direct.
ARTICOLUL 16
Jurisdicţie
1. Fără a aduce
atingere paragrafului 2, fiecare parte va adopta măsurile legislative
necesare pentru a stabili jurisdicţia asupra faptelor enumerate la art. 15,
în următoarele cazuri:
a) când o astfel de faptă este săvârşită pe
teritoriul statului respectiv;
b) când prezumtivul făptuitor este cetăţean al
statului respectiv;
c) în cazul faptelor enumerate la art. 15 paragraful
1 alin. a)-c), când prezumtivul făptuitor este prezent pe teritoriul său.
2. Cu privire la exercitarea jurisdicţiei şi fără a
aduce atingere art. 28 din Convenţie:
a) prezentul protocol nu împiedică
angajarea răspunderii penale individuale sau exercitarea jurisdicţiei în
conformitate cu dreptul naţional şi internaţional aplicabil şi nu poate afecta
exercitarea jurisdicţiei în conformitate cu dreptul comun internaţional;
b) cu excepţia cazului în care un stat care nu este
parte la prezentul protocol acceptă şi aplică prevederile sale în conformitate
cu art. 3 paragraful 2, membrii forţelor armate şi cetăţenii unui stat care nu
este parte la prezentul protocol, cu excepţia acelor cetăţeni care sunt în
serviciul forţelor armate ale unui stat care este parte la prezentul protocol,
nu vor răspunde penal individual în virtutea prezentului protocol, iar
prezentul protocol nu va impune obligaţia de stabilire a jurisdicţiei asupra
respectivelor persoane sau de extrădare a acestora.
ARTICOLUL 17
Urmărire penală
1. Partea pe al cărei teritoriu este constatată
prezenţa prezumtivului autor al uneia dintre faptele prevăzute la art. 15
paragraful 1 alin. a) - c), dacă nu va extrăda persoana respectivă, va înainta
cazul, fără nicio excepţie şi fără nicio întârziere nejustificată,
autorităţilor competente, în scopul urmăririi penale, după o procedură conformă
cu dreptul său naţional sau, dacă sunt aplicabile, cu normele pertinente de
drept internaţional.
2. Fără a aduce atingere,
dacă este cazul, normelor pertinente de drept internaţional, oricărei persoane
împotriva căreia se desfăşoară o procedură în legătură cu Convenţia sau cu
prezentul protocol i se garantează un tratament corect şi un proces echitabil,
în toate etapele procedurii, în conformitate cu dreptul naţional şi dreptul
internaţional, şi în niciun caz nu i se vor acorda garanţii mai puţin
favorabile decât cele prevăzute de dreptul internaţional.
ARTICOLUL 18
Extrădare
1. Infracţiunile
prevăzute la art. 15 paragraful 1 alin. a)-c) se consideră incluse între cele
care pot atrage extrădarea în orice tratat de extrădare încheiat între părţi
înainte de intrarea în vigoare a prezentului protocol. Părţile se obligă să
includă aceste infracţiuni în toate tratatele de extrădare care urmează a fi
încheiate ulterior între ele.
2. Când o parte care condiţionează extrădarea de
existenţa unui tratat primeşte o cerere de extrădare din partea altei părţi cu
care nu a încheiat niciun tratat de extrădare, partea căreia i s-a adresat cererea poate, la alegerea
sa, să considere prezentul protocol drept baza legală pentru extrădare cu
privire la infracţiunile prevăzute la art. 15 paragraful 1 alin. a)-c).
3. Părţile care nu condiţionează extrădarea de
existenţa unui tratat vor recunoaşte infracţiunile prevăzute la art. 15
paragraful 1 alin. a)-c) drept infracţiuni care pot atrage extrădarea între
ele, cu respectarea condiţiilor prevăzute de legislaţia părţii căreia i se
solicită extrădarea.
4. Dacă este necesar, infracţiunile prevăzute la art.
15 paragraful 1 alin. a)-c) vor fi tratate, în scopul extrădării între părţi,
ca şi cum ar fi fost comise nu numai în locul în care s-au petrecut, ci şi pe
teritoriul părţilor a căror jurisdicţie este stabilită conform art. 16 paragraful 1.
ARTICOLUL 19
Asistenţă juridică reciprocă
1. Părţile îşi vor
acorda reciproc cea mai amplă asistenţă juridică posibilă în ceea ce priveşte
investigaţiile, procedurile penale sau de extrădare iniţiate în legătură cu
infracţiunile prevăzute la art. 15, inclusiv asistenţă în obţinerea de probe
aflate la dispoziţia lor pentru proceduri.
2. Părţile îşi vor îndeplini obligaţiile prevăzute la
paragraful 1 în conformitate cu toate tratatele sau înţelegerile de asistenţă
juridică reciprocă care pot exista între ele. In absenţa unor astfel de tratate
sau înţelegeri, părţile îşi vor acorda reciproc asistenţă în conformitate cu
legislaţia lor naţională.
ARTICOLUL 20
Motive de refuz
1. In scopurile extrădării şi asistenţei juridice
reciproce, infracţiunile prevăzute la art. 15 paragraful 1 alin. a)-c) nu vor
fi considerate drept infracţiuni politice, nici drept infracţiuni conexe
infracţiunilor politice şi nici drept infracţiuni inspirate din motive
politice. In consecinţă, cererea de extrădare sau de asistenţă juridică
reciprocă în baza acestor infracţiuni nu poate fi refuzată numai pentru motivul
că priveşte o infracţiune politică, o infracţiune conexă acesteia sau o
infracţiune inspirată din motive politice.
2. Nicio prevedere din prezentul protocol nu va fi interpretată ca impunând obligaţia de extrădare
sau de acordare de asistenţă juridică reciprocă dacă partea căreia i se
adresează cererea are motive întemeiate să considere că cererea de extrădare
pentru infracţiunile prevăzute la art. 15 paragraful 1 alin. a)-c) sau de
asistenţă juridică reciprocă cu privire la infracţiunile prevăzute la art. 15 a
fost făcută în scopul urmăririi penale sau al pedepsirii unei persoane pe
considerente de rasă, religie, naţionalitate, origine etnică sau opinie
politică ori că, dacă ar da curs cererii, ar prejudicia poziţia persoanei
respective pentru oricare dintre aceste motive.
ARTICOLUL 21
Măsuri privind alte încălcări
Fără a aduce atingere art. 28 din Convenţie, fiecare
parte va adopta măsurile legislative, administrative sau disciplinare necesare
pentru a reprima următoarele fapte, atunci când sunt săvârşite cu intenţie:
a) orice utilizare de bunuri culturale cu încălcarea
Convenţiei sau a prezentului protocol;
b) orice export, orice mutare sau transfer de proprietate ilicite ale bunurilor culturale din teritoriul
ocupat, cu încălcarea Convenţiei sau a prezentului protocol.
CAPITOLUL 5
Protecţia bunurilor culturale în caz de conflict
armat care nu are caracter internaţional
ARTICOLUL 22
Conflicte armate care
nu au caracter internaţional
1. Prezentul protocol
se va aplica în cazul unui conflict armat care nu are caracter internaţional şi
care se produce pe teritoriul uneia dintre părţi.
2. Prezentul protocol nu se aplică în cazuri de
tulburări şi tensiuni interne, cum ar fi revolte, acte de violenţă izolate şi
sporadice, precum şi alte acte cu caracter similar.
3. Nicio prevedere din prezentul protocol nu va fi
invocată în scopul afectării suveranităţii unui stat sau a răspunderii
guvernului de a menţine ori de a restabili, prin toate mijloacele legitime,
legea şi ordinea în stat sau de a apăra unitatea naţională şi integritatea teritorială
a statului respectiv.
4. Nicio prevedere din prezentul protocol nu va aduce
atingere prevalentei jurisdicţiei unei părţi pe
teritoriul căreia a survenit un conflict armat care nu are caracter
internaţional în ceea ce priveşte faptele prevăzute la art. 15.
5. Nicio prevedere din prezentul protocol nu va fi
invocată drept justificare pentru intervenţia, directă sau indirectă, din orice
fel de motiv, în conflictul armat ori în afacerile interne sau externe ale
părţii pe teritoriul căreia a survenit conflictul respectiv.
6. Aplicarea prezentului protocol la situaţia la care
se face referire în paragraful 1 nu va produce efecte asupra statutului juridic
al părţilor în conflict.
7. UNESCO îşi poate oferi serviciile părţilor la
conflict.
CAPITOLUL 6
Aspecte instituţionale
ARTICOLUL 23
Intâlnirea părţilor
1. Intâlnirea părţilor se va convoca în acelaşi timp
cu Conferinţa generală a UNESCO şi în coordonare cu Consfătuirea înaltelor
părţi contractante, dacă o astfel de întrunire a fost convocată de directorul
general.
2. Intâlnirea părţilor va adopta propriul regulament
intern.
3. Intâlnirea părţilor va avea următoarele funcţii:
a) alegerea membrilor Comitetului în conformitate cu
art. 24 paragraful 1;
b) aprobarea Principiilor directoare elaborate de
Comitet în conformitate cu art. 27 paragraful 1 alin. a);
c) elaborarea de îndrumări pentru utilizarea şi
pentru supravegherea utilizării Fondului de către Comitet;
d) analizarea raportului depus de Comitet în
conformitate cu art. 27 paragraful 1 alin. d);
e) dezbaterea oricărei probleme referitoare la
aplicarea prezentului protocol şi formularea de recomandări, după caz.
4. La cererea a cel puţin o cincime din părţi,
directorul general va convoca o întâlnire extraordinară a părţilor.
ARTICOLUL 24
Comitetul pentru protecţia bunurilor culturale în
caz de conflict armat
1. Se instituie Comitetul
pentru protecţia bunurilor culturale în caz de conflict armat. Comitetul este
format din 12 părţi alese la Intâlnirea părţilor.
2. Comitetul se întruneşte în sesiune ordinară o dată
pe an şi în sesiuni extraordinare ori de câte ori se consideră necesar.
3. La stabilirea membrilor Comitetului, părţile vor
căuta să asigure o reprezentare echitabilă a diferitelor regiuni şi culturi ale
lumii.
4. Părţile membre ale Comitetului îşi vor alege drept
reprezentanţi persoane calificate în domeniile patrimoniului cultural, apărării
sau dreptului internaţional şi împreună vor depune eforturi ca acest Comitet,
în întregul său, să reunească competenţele adecvate în toate aceste domenii.
ARTICOLUL 25
Mandat
1. Părţile sunt alese în
Comitet pentru un mandat de 4 ani care poate fi reînnoit consecutiv o singură
dată.
2. Fără a ţine seama de prevederile paragrafului 1,
mandatul a jumătate dintre membrii desemnaţi la prima alegere va înceta la
sfârşitul primei sesiuni ordinare a Intâlnirii părţilor care urmează celei în
care au fost aleşi. Aceşti membri vor fi aleşi prin tragere la sorţi de către
preşedintele acestei întâlniri după prima alegere.
ARTICOLUL 26
Regulamentul intern
1. Comitetul îşi va adopta propriul regulament
intern.
2. Cvorumul se constituie din
majoritatea membrilor. Hotărârile Comitetului se iau cu majoritatea a două
treimi din numărul membrilor care votează.
3. Membrii nu vor participa la votarea niciunei
hotărâri privind bunurile culturale afectate de un conflict armat la care
aceştia sunt parte.
ARTICOLUL 27
Atribuţii
1. Comitetul are următoarele atribuţii:
a) elaborarea Principiilor directoare pentru punerea
în practică a prezentului protocol;
b) acordarea, suspendarea sau anularea protecţiei
extinse pentru bunuri culturale şi întocmirea, menţinerea şi promovarea Listei
bunurilor culturale aflate sub protecţie extinsă;
c) monitorizarea şi supervizarea punerii în practică
a prezentului protocol, precum şi promovarea identificării bunurilor culturale
aflate sub protecţie extinsă;
d) analizarea rapoartelor părţilor şi formularea de
observaţii la acestea, solicitarea de clarificări, dacă este necesar, şi
întocmirea propriului raport privind implementarea prezentului protocol pentru
Intâlnirea părţilor;
e) primirea şi analizarea cererilor de asistenţă
internaţională după cum se prevede la art. 32;
f) stabilirea utilizării Fondului;
g) îndeplinirea oricărei alte funcţii care îi poate
fi atribuită de către Intâlnirea părţilor.
2. Funcţiile Comitetului vor fi îndeplinite în colaborare cu directorul general.
3. Comitetul va colabora cu organizaţii
guvernamentale şi neguvernamentale, naţionale şi internaţionale, având obiective similare cu cele ale
Convenţiei, ale primului protocol şi ale prezentului protocol. Pentru a-l
sprijini în exercitarea funcţiilor sale, Comitetul poate invita la întâlnirile
sale, în calitate de consilieri, organizaţii profesionale prestigioase, precum
cele care au relaţii oficiale cu UNESCO, inclusiv Comitetul Internaţional al
Scutului Albastru (ICBS) şi organismele componente ale acestuia. Reprezentanţi
ai Centrului Internaţional pentru Studiul Conservării şi Restaurării Bunurilor
Culturale (Centrul din Roma) (ICCROM) şi ai Comitetului Internaţional al Crucii
Roşii (ICRC) pot fi, de asemenea, invitaţi să participe
la întâlnirile sale, cu titlu consultativ.
ARTICOLUL 28
Secretariat
Comitetul va fi asistat de către Secretariatul UNESCO,
care va întocmi documentaţia Comitetului şi ordinea de zi pentru întâlnirile
acestuia şi va asigura punerea în practică a hotărârilor Comitetului.
ARTICOLUL 29
Fondul pentru protecţia bunurilor culturale în caz
de conflict armat
1. Prin prezentul
protocol se înfiinţează un fond având următoarele scopuri:
a) acordarea de asistenţă financiară sau de altă
natură în sprijinul unor măsuri pregătitoare sau de altă natură ce urmează să
fie luate în timp de pace, în conformitate, inter
alia, cu art. 5, art. 10 alin. b) şi art. 30;
b) acordarea de asistenţă financiară sau de altă
natură în legătură cu măsurile de urgenţă, provizorii sau de altă natură ce
urmează să fie luate în vederea protejării bunurilor culturale în timpul
perioadelor de conflict armat sau de refacere imediată după sfârşitul
ostilităţilor, în conformitate, inter alia, cu art. 8 alin. a).
2. Fondul este constituit ca
fond de depozit, conform dispoziţiilor Regulamentului financiar al UNESCO.
3. Plăţile din Fond vor fi utilizate exclusiv pentru
scopurile hotărâte de către Comitet în conformitate cu Principiile directoare
definite în art. 23 paragraful 3 alin. c). Comitetul poate accepta contribuţii
care să fie utilizate exclusiv pentru un anumit program sau proiect, cu
condiţia să fi hotărât implementarea unui astfel de program sau proiect.
4. Resursele Fondului sunt formate din:
a) contribuţii voluntare ale părţilor;
b) vărsăminte, donaţii sau legate care vor putea fi
făcute de către:
(i) alte state;
(ii) UNESCO sau alte organizaţii din
sistemul Naţiunilor Unite;
(iii) alte organizaţii
interguvernamentale sau neguvernamentale;
(iv) persoane juridice de drept public sau privat ori
persoane fizice;
c) orice dobândă care se acumulează în legătură cu
Fondul;
d) fonduri atrase prin colecte sau încasări de la
manifestările organizate în beneficiul Fondului;
e) toate celelalte resurse autorizate prin directivele
aplicabile Fondului.
CAPITOLUL 7
Diseminarea informaţiilor şi asistenţa
internaţională
ARTICOLUL 30
Diseminare
1. Părţile vor depune eforturi ca, prin mijloace
adecvate şi, în special, prin programe educative şi informative, să întărească
aprecierea şi respectul populaţiei proprii faţă de bunurile culturale.
2. Părţile vor asigura o diseminare cât mai largă a
prezentului protocol atât în timp de pace, cât şi în timpul unui conflict
armat.
3. Orice autorităţi civile sau militare care, în
cursul unui conflict armat, îşi asumă responsabilităţi privind aplicarea
prezentului protocol vor cunoaşte în întregime textul acestuia. In acest scop,
după caz, părţile:
a) vor încorpora în regulamentele lor militare
directive şi instrucţiuni privind protecţia bunurilor culturale;
b) vor elabora şi vor implementa, în colaborare cu
UNESCO şi cu organizaţiile guvernamentale şi neguvernamentale competente,
programe educaţionale şi de instruire în timp de pace;
c) îşi vor comunica între ele, prin intermediul
directorului general, informaţii privind legile, dispoziţiile administrative şi
măsurile adoptate în baza alin. a) şi b);
d) îşi vor comunica între ele, cât mai repede posibil,
prin intermediul directorului general, legile şi măsurile administrative care
trebuie adoptate pentru a asigura aplicarea prezentului protocol.
ARTICOLUL 31
Cooperarea internaţională
In cazuri de încălcare gravă a prezentului protocol,
părţile se obligă să acţioneze, în solidar, prin Comitet, sau individual, în
colaborare cu UNESCO şi Naţiunile Unite şi în conformitate cu Carta Naţiunilor
Unite.
ARTICOLUL 32
Asistenţa internaţională
1. O parte poate solicita Comitetului asistenţă
internaţională pentru bunuri culturale aflate sub protecţie extinsă, precum şi
asistenţă cu privire la întocmirea, elaborarea sau aplicarea legilor,
prevederilor şi măsurilor administrative la care se face referire în art. 10.
2. O parte la conflict care nu este parte la
prezentul protocol, dar care acceptă şi aplică prevederile acestuia în
conformitate cu art. 3 paragraful 2, poate solicita Comitetului asistenţa internaţională
adecvată.
3. Comitetul va adopta norme pentru depunerea
solicitărilor de asistenţă internaţională şi va defini formele pe care le poate
lua asistenţa internaţională.
4. Părţile sunt încurajate să acorde asistenţă tehnică
de toate categoriile, prin intermediul Comitetului, acelor părţi sau părţi în
conflict care au solicitat acest lucru.
ARTICOLUL 33
Asistenţa UNESCO
1. O parte poate solicita UNESCO
să îi acorde asistenţă tehnică în vederea organizării protecţiei bunurilor sale
culturale, ca de exemplu măsuri pregătitoare pentru protejarea bunurilor
culturale, măsuri de prevenire şi organizatorice pentru situaţii de urgenţă şi
pentru întocmirea inventarelor naţionale de bunuri culturale, sau în legătură
cu orice altă problemă ce rezultă din aplicarea prezentului protocol. UNESCO va acorda această asistenţă în
limitele stabilite de programul şi de resursele sale.
2. Părţile sunt încurajate să acorde asistenţă
tehnică la nivel bilateral sau multilateral.
3. UNESCO este autorizată să înainteze părţilor, din
proprie iniţiativă, propuneri cu privire la aceste aspecte.
CAPITOLUL 8
Aplicarea prezentului protocol
ARTICOLUL 34
Puteri protectoare
Prezentul protocol se va aplica în colaborare cu
puterile protectoare responsabile cu salvgardarea intereselor părţilor în
conflict.
ARTICOLUL 35
Procedura de conciliere
1. Puterile
protectoare îşi vor oferi bunele servicii în toate cazurile în care pot
considera că acest lucru este util în interesul bunurilor culturale, în special
dacă există un dezacord între părţile în conflict cu privire la aplicarea sau
interpretarea prevederilor prezentului protocol.
2. In acest scop, fiecare putere protectoare, fie la invitaţia uneia dintre părţi, a directorului general, fie
din proprie iniţiativă, poate propune părţilor în conflict o întâlnire a
reprezentanţilor acestora, în special a autorităţilor responsabile cu protecţia
bunurilor culturale, dacă se consideră că este cazul, eventual pe teritoriul
unui stat care nu este parte la conflict. Părţile în conflict vor fi obligate
să dea curs propunerilor de întâlnire care li se fac. Puterile protectoare vor
propune spre aprobare părţilor în conflict o persoană aparţinând unui stat care
nu este parte la conflict sau o persoană prezentată de directorul general, persoană
care va fi invitată să ia parte la o astfel de întâlnire în calitate de
preşedinte.
ARTICOLUL 36
Concilierea în absenţa puterilor protectoare
1. Intr-un conflict în
care nu este desemnată nicio putere protectoare, directorul general îşi poate
oferi bunele servicii sau poate acţiona prin orice altă formă de conciliere sau
mediere, în vederea rezolvării diferendului.
2. La invitaţia unei părţi sau a directorului
general, preşedintele Comitetului poate propune părţilor în conflict o întâlnire
a reprezentanţilor lor, în special a autorităţilor responsabile cu protecţia
bunurilor culturale, eventual pe teritoriul unui stat care nu este parte la
conflict.
ARTICOLUL 37
Traduceri şi rapoarte
1. Părţile vor traduce prezentul protocol în limbile
lor oficiale şi vor transmite directorului general aceste traduceri oficiale.
2. La fiecare 4 ani, părţile vor înainta Comitetului
un raport cu privire la punerea în practică a prezentului protocol.
ARTICOLUL 38
Răspunderea statelor
Nicio prevedere din prezentul protocol privind
răspunderea penală individuală nu va afecta răspunderea statelor în conformitate cu dreptul
internaţional, inclusiv obligaţia de a acorda reparaţii.
CAPITOLUL 9
Dispoziţii finale
ARTICOLUL 39
Limba
Prezentul protocol este redactat în limbile arabă,
chineză, engleză, franceză, rusă şi spaniolă, cele 6 texte fiind în mod egal
autentice.
ARTICOLUL 40
Semnare
Prezentul protocol va purta
data de 26 martie 1999. Va fi deschis pentru semnare de către toate înaltele
părţi contractante la Haga din data de 17 mai 1999 până la data de 31 decembrie
1999.
ARTICOLUL 41
Ratificare, acceptare sau aprobare
1. Prezentul protocol va fi prezentat spre ratificare, acceptare sau aprobare înaltelor părţi
contractante care au semnat acest protocol, conform procedurilor lor
constituţionale respective.
2. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de
aprobare vor fi depuse la directorul general.
ARTICOLUL 42
Aderarea
1. Prezentul protocol va fi deschis aderării altor
înalte părţi contractante de la data de 1 ianuarie 2000.
2. Aderarea se va realiza prin depunerea unui
instrument de aderare la directorul general.
ARTICOLUL 43
Intrarea în vigoare
1. Prezentul protocol va intra în vigoare după 3 luni
de la data depunerii celui de-al douăzecilea instrument de ratificare, de
acceptare, de aprobare sau de aderare.
2. Ulterior, prezentul protocol va intra în vigoare,
pentru fiecare parte, după 3 luni de la depunerea
instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.
ARTICOLUL 44
Intrarea în vigoare în caz de conflict armat
Situaţiile la care se face referire în art. 18 şi 19
din Convenţie vor face să intre în vigoare imediat ratificările, acceptările,
aprobările sau aderările la prezentul protocol, depuse de către părţile în
conflict înainte sau după începutul ostilităţilor sau ocupaţiei. In aceste
cazuri, directorul general va transmite comunicările la care se face referire în art. 46 prin cele mai rapide mijloace.
ARTICOLUL 45
Denunţarea
1. Fiecare parte poate denunţa prezentul protocol.
2. Denunţarea va fi notificată printr-un instrument
scris, depus la directorul general.
3. Denunţarea va începe să producă efecte la un an
după primirea instrumentului de denunţare. Cu toate acestea, dacă la expirarea
acestei perioade partea care denunţă
este implicată într-un conflict armat, denunţarea nu va produce efecte până la
sfârşitul ostilităţilor sau până la finalizarea operaţiunilor de repatriere a
bunurilor culturale, oricare dintre acestea survine ultima.
ARTICOLUL 46
Notificări
Directorul general va informa toate înaltele părţi
contractante, precum şi Organizaţia Naţiunilor Unite asupra depunerii tuturor
instrumentelor de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare
prevăzute la art. 41 şi 42, precum şi asupra denunţurilor prevăzute la art. 45.
ARTICOLUL 47
Inregistrarea la Naţiunile
Unite
In conformitate cu prevederile art. 102 din Carta
Naţiunilor Unite, prezentul protocol va fi înregistrat la Secretariatul
Naţiunilor Unite, la cererea directorului general al UNESCO.
Drept mărturie a celor de mai sus, subsemnaţii,
reprezentanţi autorizaţi, au semnat prezentul protocol.
Incheiat la Haga, astăzi, 26 martie 1999, într-un
singur exemplar, care se va depune la arhivele UNESCO şi ale cărui copii
autentificate şi certificate se vor preda tuturor înaltelor părţi contractante.
Depozitar: UNESCO.
Deschis pentru semnare: de la 17 mai până la 31
decembrie 1999.
Protocolul a fost semnat de
următoarele state:
Albania 26 martie 1999
Armenia 22 octombrie 1999
Austria 26 martie 1999
Bielorusia 26 martie 1999
Belgia 26 martie 1999
Bulgaria 15 septembrie 1999
Cambodgia 26 martie 1999
Columbia 31 decembrie 1999
Cote d'Ivoire 26 martie 1999
Croaţia 26
martie 1999
Cipru 19 august 1999
Ecuador 29 decembrie 1999
Egipt 9 octombrie 1999
Estonia 26 martie 1999
Finlanda 26 martie 1999
Germania 26 martie 1999
Ghana 26 martie 1999
Grecia 26 martie 1999
Sfântul Scaun 26 martie 1999
Ungaria 26 martie 1999
Indonezia 26 martie 1999
Italia 26 martie 1999
Luxemburg 26 martie 1999
Madagascar 26 martie 1999
Maroc 21 decembrie 1999
Olanda 26 martie 1999
Nigeria 26 martie 1999
Oman 30 iunie 1999
Pakistan 26 martie 1999
Peru 13 iulie 1999
Qatar 26 martie 1999
România 8 noiembrie 1999
Republica Slovacă 22 decembrie 1999
Spania 26 martie 1999
Suedia 26 martie 1999
Elveţia 26
martie 1999
Siria 26 martie 1999
Yemen 26 martie 1999.
Intrare în vigoare: 9 martie 2004, în conformitate cu
art. 43 paragraful 1.
Texte oficiale: textele în limba arabă, chineză,
engleză, franceză, rusă şi spaniolă.
Inregistrarea la Naţiunile Unite: 5 mai 2004, nr. 3511.
State părţi Declaraţii şi rezerve:
Iran
„Aderarea Republicii Islamice Iran la prezentul
protocol nu va însemna recunoaşterea oricărei ţări pe care nu o recunoaşte şi
nici nu va da naştere niciunui angajament în faţa acestor state sau
guverne."
Următoarea declaraţie explicativă a fost anexată la
instrument:
„Luând în considerare importanţa specială a protejării
patrimoniului cultural al naţiunilor de daunele provocate de război, având în vedere faptul că patrimoniul
cultural al naţiunilor este considerat drept parte a patrimoniului cultural al
umanităţii, considerând că
protecţia deplină a patrimoniului cultural împotriva daunelor cauzate de
conflictele armate necesită o protecţie mai amplă decât cea prevăzută în
prezentul protocol,
Republica Islamică Iran consideră necesară încheierea
de acorduri adiţionale bilaterale şi multilaterale la prezentul protocol şi se
declară gata să încheie asemenea acorduri. Aceste acorduri vor implica
acordarea de privilegii şi oferirea mai multor posibilităţi de protecţie a
patrimoniului cultural al naţiunilor şi, de asemenea, vor articula normele
stipulate în protocol, inclusiv normele de drept comun internaţional, într-un
fel care să includă exclusiv normele necontestate de către Guvernul Republicii
Islamice Iran, şi vor explica mai clar modalitatea de implementare a
prevederilor secţiunii 4 din prezentul protocol."