Hotărârea Nr.34 din 06.04.2016

privind adoptarea opiniei referitoare la comunicarea Comisiei Europene către Parlamentul European, Consiliu, Banca Centrală Europeană, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor „Către finalizarea Uniunii bancare" COM (2015) 587
ACT EMIS DE: Camera Deputatilor
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 274 din 12 aprilie 2016

În temeiul prevederilor art. 67 şi ale art. 148 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 373/2013 privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene şi ale art. 160-185 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat, cu modificările şi completările ulterioare,Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.ARTICOL UNICLuând în considerare Opinia nr. 4 c-19/319, adoptată de Comisia pentru afaceri europene în şedinţa din 23 martie 2016, Camera Deputaţilor: 1. Apreciază obiectivul Comisiei Europene de a contracara riscurile sistemice legate de dimensiune, de complexitate şi de interconexiuni, în paralel cu întărirea încrederii deponenţilor şi cu încurajarea gestionării adecvate a riscurilor cu ajutorul unor norme privind guvernanţa, dar îşi manifestă preocuparea cu privire la corespondenţa dintre acestea şi economia reală, în condiţiile globalizării şi a intrării în vigoare a acordului TTIP. 2. Susţine intenţia Comisiei Europene de a fi reevaluat gradul de adecvare a tratamentului prudenţial al expunerilor băncilor la riscul suveran, inclusiv introducerea unor limite pentru expunerile băncilor către anumite entităţi suverane, şi aşteaptă propunerile pe care Comisia Europeană şi le-a planificat referitoare la tratamentul prudenţial al entităţilor suverane. 3. Reaminteşte că în abordarea macroprudenţială riscul sistemic este generat de incapacitatea colectivă a mai multor instituţii financiare de a avea o reacţie adecvată în condiţii de criză, din cauza unor factori de risc (inclusiv exogeni) la care acestea sunt expuse în comun, ceea ce ar recomanda includerea mai multor bănci într-un sistem preventiv la nivelul UE, nu doar a celor care sunt identificate şi declarate ca având importanţă sistemică; într-o asemenea abordare ar fi relevantă scara la care s-ar produce un eveniment, nu doar dimensiunea individuală a băncilor. 4. Reaminteşte că în condiţiile globalizării, ale progresului tehnologic, ale extinderii comerţului on-line şi ale altor asemenea procese este de luat în considerare legătura dintre sistemul bancar şi restul actorilor financiari nebancari, inclusiv în ceea ce priveşte consolidarea pieţei financiare a Uniunii şi a impactului asupra solidităţii Uniunii bancare. 5. Îşi manifestă preocuparea pentru fezabilitatea şi eficienţa mecanismelor propuse având în vedere că statele membre pot avea interese divergente în cazul entităţilor bancare cu activităţi marcante în mai multe state membre (aşa cum s-a dovedit în cursul crizei), ceea ce ar putea genera dificultăţi majore în funcţionarea Uniunii bancare, în aplicarea mecanismelor comune de rezoluţie şi de garantare a depozitelor, şi recomandă instituirea unui mecanism consolidat de consultare şi cooperare pentru Uniunea bancară, la care să fie reprezentate statele membre, fie prin instituirea de reguli sau prin instituţionalizare, fie prin formarea unui dialog structurat, inclusiv cu statele membre din afara zonei euro. 6. Reaminteşte obiectivul de diversificare a pieţei financiare a UE şi de atragere a resurselor financiare şi a actorilor pe această piaţă, ca fonduri de investiţii, prin securitizări şi alte instrumente şi îşi exprimă preocuparea cu privire la influenţa pe care ar putea să o aibă aceste evoluţii prevăzute asupra măsurilor ce vizează creşterea solidităţii sistemului bancar european. 7. Consideră că măsurile ce vizează funcţionarea eficientă a mecanismului MUR prin punerea în aplicare a cerinţei minime privind fondurile proprii şi pasivele eligibile/capacitatea totală de absorbţie a pierderilor - MREL/TLAC au un caracter de urgenţă, având în vedere necesitatea de a operaţionaliza instrumentul de recapitalizare internă. 8. Subliniază că diferenţele actuale dintre sistemele de garantare a depozitelor naţionale, în special cu privire la discrepanţele în nivelul finanţării acestora, impun ca dispoziţiile de armonizare propuse să ţină cont de particularităţile sistemelor de garantare din fiecare stat membru. 9. Consideră că pentru a asigura eficacitatea instrumentului de recapitalizare internă este esenţial să se dispună de elemente de pasiv corespunzătoare care să poată face obiectul unei recapitalizări interne prin punerea în aplicare corectă a MREL. 10. Recomandă reducerea riscului de aplicare neuniformă a regulilor în materia ajutorului de stat, a ajutorului din partea Fondului unic de rezoluţie (FUR), ca fiind de importanţă ridicată pentru funcţionarea pieţei unice, deoarece are capacitatea de a evita distorsiuni care pot genera o repartizare asimetrică a costurilor. 11. Consideră că înainte de punerea în aplicare a sistemului EDIS este necesar să fie pus în aplicare un mecanism de evaluare a riscului, pentru ca acesta să reflecte realitatea cât mai precis posibil şi să fie aplicat în mod uniform în cadrul tuturor sistemelor bancare naţionale. 12. Recomandă ca măsurile ce au consecinţe semnificative asupra legăturii dintre economie şi sistemul financiar să fie puse în aplicare în baza unei evaluări cantitative şi a unei analize de impact, luând în considerare posibilele efecte de propagare şi efecte de „runda a doua" asupra economiei reale. 13. Recomandă derularea unei analize de impact detaliate pentru a fundamenta o reformă legislativă pentru reglementarea tratamentului expunerilor suverane, deoarece orice opţiune de politică aleasă, alta decât tratamentul prudenţial actual, ar putea schimba radical regulile de pe piaţa financiară. 14. Reaminteşte că o creştere a riscului de ţară poate afecta sectorul financiar (nu doar sectorul bancar), aceasta având potenţiale implicaţii sistemice; prin urmare, analizele riscurilor sistemice potenţiale legate de tratamentul expunerilor suverane ar trebui extinse la toate segmentele sectorului financiar. 15. Recomandă ca politicile europene să ia în considerare şi pieţele mici, situate în afara zonei euro, deoarece acestea au caracteristici diferite, fiind important ca aspectele relevante cu privire la expunerile datoriilor suverane din statele membre UE cu pieţe financiare mai puţin dezvoltate, în special în ţările membre din afara zonei euro, să fie de asemenea discutate şi analizate, cu accent pe: – elementele pro şi contra privind deţinerile mari de expuneri suverane - obligaţiuni guvernamentale naţionale versus obligaţiuni ale altor state;

– canalele şi efectele de propagare posibile pentru economia reală care decurg din riscul suveran;

– riscul de concentrare versus riscul de lichiditate;

– diversificarea portofoliului şi riscuri potenţiale care decurg din deţinerile băncilor denominate în valută (de exemplu, riscul de curs valutar, riscul de lichiditate, riscul de rata dobânzii);

– posibile efecte de „runda a doua" (de exemplu, efectele generate asupra venitului gospodăriilor) şi impactul lor asupra echilibrului economic;

– haircuturi şi limite privind expunerile suverane - o potenţială metodologie, cu abordare distinctă pe paliere de sisteme bancare, paliere calibrate în funcţie de dimensiunea şi adâncimea acestora;

– pieţele financiare într-un mediu în care riscul nu poate fi exclus.16. Subliniază că, luând în considerare măsurile care au fost întreprinse pentru a consolida rezilienţa sistemului bancar şi reducerea riscului care rezultat din conexiunea dintre sistemul bancar şi guvern, utilizarea unui mecanism comun de protecţie fiscală ar trebui să fie limitată, astfel încât aceasta să fie o măsură în cele din urmă; în cazul extrem în care un mecanism comun de protecţie fiscală ar trebui activat şi utilizat, efectele acestuia trebuie să fie neutre pe termen mediu. 17. Subliniază că schema unică de garantare a depozitelor ce se constituie în al III-lea pilon al Uniunii bancare se adresează statelor membre ce au adoptat moneda euro, fiind opţională pentru celelalte state membre UE, printre care şi România, şi insistă asupra menţinerii acestui caracter opţional. Această hotărâre a fost adoptată de către Camera Deputaţilor în şedinţa din 6 aprilie 2016, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR, FLORIN IORDACHE