Decizia Nr.92 din 07.02.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 lit. w) şi ale anexei nr. I lit. B. din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Tania Olteanu în Dosarul nr. 1.132/90/2011 al Tribunalului Vâlcea - Secţia comercială şi de contencios administrativ fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 481D/2011.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că drepturile salariale neîncasate pe perioada suspendării raportului de serviciu vor fi plătite în cazul în care persoana trimisă în judecată pentru săvârşirea unor infracţiuni va fi achitată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 5 aprilie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 1.132/90/2011, Tribunalul Vâlcea - Secţia comercială şi de contencios administrativ fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 lit. w) şi ale anexei nr. I lit. B. din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Tania Olteanu într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a unui act administrativ prin care a fost dispusă măsura încetării acordării salariului pe perioada suspendării raportului de serviciu ca urmare a faptului că aceasta a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni de natura celor prevăzute la art. 54 lit. h) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât abrogă Legea-cadru nr. 330/2009, fără să mai prevadă acordarea unei indemnizaţii echivalente cu indemnizaţia de încadrare în funcţia publică pe perioada suspendării raportului de serviciu. În absenţa unei atari indemnizaţii, este încălcat dreptul funcţionarului public la ocrotirea sănătăţii, dreptul la un salariu minim şi dreptul la un nivel de trai decent.Tribunalul Vâlcea - Secţia comercială şi de contencios administrativ fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate formulată este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale contestate sunt constituţionale şi că, de fapt, criticile de neconstituţionalitate formulate au în vedere o omisiune legislativă, iar Curtea Constituţională nu are competenţa de a modifica sau completa prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 39 lit. w) şi ale anexei nr. I lit. B din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. În realitate, Curtea constată că obiectul excepţiei se referă la prevederile art. 39 lit. w) şi ale anexei nr. I „Familia ocupaţională de funcţii bugetare «Administraţie»“ cap. I lit. B. „Reglementări specifice funcţionarilor publici“ din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010. Textul de lege criticat punctual are următorul cuprins:La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: [...] w)Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, cu modificările ulterioare Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 34 alin. (1) privind dreptul la ocrotirea sănătăţii, art. 41 alin. (2) cu privire la instituirea unui salariu minim brut pe ţară şi art. 47 privind nivelul de trai.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorul acesteia critică doar în mod formal art. 39 lit. w) şi anexa nr. I „Familia ocupaţională de funcţii bugetare «Administraţie»“ cap. I lit. B. „Reglementări specifice funcţionarilor publici“ din Legea-cadru nr. 284/2010, fără a fi nemulţumit de ceea ce aceste texte prevăd, ci de ceea ce nu prevăd. O atare situaţie echivalează cu contestarea constituţionalităţii unei eventuale omisiuni legislative, omisiune care, în cauza de faţă, nu are relevanţă constituţională – dreptul salarial eliminat prin noua reglementare nefiind de esenţa dreptului la muncă sau de salariu, privit ca un corolar al dreptului la muncă, ci fiind mai degrabă o opţiune a legiuitorului. Mai mult, chiar dacă autorul excepţiei nu beneficiază de o indemnizaţie echivalentă cu indemnizaţia de încadrare în funcţia publică pe perioada suspendării raportului de serviciu, potrivit art. 86 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, dacă instanţa judecătorească dispune achitarea sau încetarea procesului penal, suspendarea din funcţia publică încetează, iar funcţionarul public respectiv îşi va relua activitatea în funcţia publică deţinută anterior şi îi vor fi achitate drepturile salariale aferente perioadei de suspendare.Aşadar, Curtea reţine că politica legiuitorului în domeniul salarial nu poate fi cenzurată de instanţa constituţională sub aspectul reînvierii unor forme de drepturi salariale ce nu au relevanţă constituţională, deci care nu ţin indisolubil de dreptul la muncă sau la salariu. Acest lucru ar transforma Curtea Constituţională într-un legiuitor pozitiv, iar prin decizia sa ar completa drepturile salariale deja existente, contrar dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 (ad similis, a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.605 din 9 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 26 ianuarie 2011, sau Decizia nr. 232 din 15 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 31 martie 2011).Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 lit. w) şi ale anexei nr. I „Familia ocupaţională de funcţii bugetare «Administraţie»“ cap. I lit. B. „Reglementări specifice funcţionarilor publici“ din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Tania Olteanu în Dosarul nr. 1.132/90/2011 al Tribunalului Vâlcea - Secţia comercială şi de contencios administrativ fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 februarie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent-şef,Benke Károly