DECIZIE Nr. 9 din 18 ianuarie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin.
1 si ale art. 457 alin. 2 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 115 din 4 februarie 2005
Ioan Vida - presedinte
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Aurelia Popa - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 403 alin. 1 si ale art. 457 alin. 2 din Codul de procedura
civila, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Amonil" - S.A. si
Sindicatul Liber "Amonil" in Dosarul nr. 2.181/2004 al Judecatoriei
Sectorului 1 Bucuresti.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este
legal indeplinita.
Cauza se afla in stare de judecata.
Reprezentantul Ministerului Public, invocand jurisprudenta Curtii
Constitutionale, si anume deciziile nr. 563/2004 si nr. 375/2004, pune
concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 7 iunie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 2.181/2004, Judecatoria
Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 si ale art. 457 alin. 2
din Codul de procedura civila. Exceptia a fost ridicata de Societatea
Comerciala "Amonil" - S.A. si Sindicatul Liber "Amonil"
intr-o cauza ce are ca obiect solutionarea unei contestatii la executare.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia sustin ca
dispozitiile legale criticate contravin prevederilor art. 38 din Constitutie.
Astfel, in ceea ce priveste dispozitiile art. 403 alin. 1 din Codul de
procedura civila, arata ca acestea "sunt de natura a afecta sau a ingradi
(fie si intr-o maniera indirecta)" dreptul salariatilor la munca,
respectiv dreptul privind alegerea in mod liber a profesiei, a meseriei, a
ocupatiei ori a locului de munca, prin impunerea, in sarcina angajatorului, a
depunerii unei cautiuni. De asemenea, apreciaza ca, in aceeasi maniera
indirecta, este afectat si "dreptul la negocieri colective in materie de
munca, respectiv caracterul obligatoriu al conventiilor colective de
munca". Afectarea, incalcarea ori ingradirea acestor drepturi ale
salariatilor Societatii Comerciale "Amonil" - S.A. (membri ai
Sindicatului Liber "Amonil") este "mediata" de faptul ca angajatorul
caruia ii incumba sarcina de a depune cautiunea fixata de instanta "nu va
putea sa o faca datorita blocajului total in care acesta se afla", atat
datorita popririi tuturor conturilor sale bancare, cat si ca urmare a
executarii silite mobiliare si imobiliare asupra intregului sau patrimoniu de
catre creditorul urmaritor, in speta Societatea Comerciala "Petrom
Gas" - S.R.L. din Bucuresti. Totodata, arata ca "blocarea (poprirea)
tuturor conturilor bancare ale angajatorului si aplicarea dispozitiilor art.
457 alin. 2 din Codul de procedura civila au ca efect neplata salariilor si a
obligatiilor conexe acestora catre bugete, ceea ce, in fapt, inseamna afectarea
si ingradirea dreptului la munca al salariatilor acelui angajator". In
concluzie, autorii exceptiei considera ca dispozitiile art. 403 alin. 1 si ale
art. 457 alin. 2 din Codul de procedura civila sunt neconstitutionale,
intrucat, prin efectele pe care le produc, nu numai ca ingradesc drepturile
membrilor Sindicatului Liber "Amonil", asa cum sunt ele consfintite
in art. 38 din Constitutie, ci, practic, duc la inlaturarea acestora.
Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata.
Din examinarea incheierii de sesizare si a notelor scrise ale autorilor
exceptiei, se observa ca instanta de judecata si-a extins motivarea
netemeiniciei exceptiei de neconstitutionalitate si in raport cu prevederile
constitutionale ale art. 21. In acest sens, arata ca obligatia de plata a unei
cautiuni, instituita de art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civila, nu
constituie un impediment in promovarea unei contestatii la executare, ci
vizeaza exclusiv solutionarea cererii de suspendare a executarii silite, avand
ca scop asigurarea unei garantii pentru creditor, in ceea ce priveste
acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a intarzierii executarii
silite, prin efectul suspendarii acesteia de catre instanta. Aceasta obligatie
de plata a cautiunii, nefiind o conditie de admisibilitate a contestatiei la executare,
nu ingradeste accesul liber la justitie.
Instanta de judecata apreciaza ca art. 403 alin. 1 din Codul de procedura
civila nu incalca prevederile constitutionale ale art. 38 alin. (1) si (5),
intrucat "obligatia debitorului de a achita cautiunea nu ingradeste
dreptul la munca al angajatilor sai in cazul in care nu este indeplinita si nu
se obtine suspendarea executarii silite".
Referitor la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 457
alin. 2 din Codul de procedura civila, instanta considera ca este neintemeiata.
Astfel, arata ca acest text de lege da "posibilitatea societatii
bancare (in calitate de tert poprit) ca, din momentul indisponibilizarii
sumelor debitorului si pana la achitarea integrala a obligatiilor din titlul executoriu,
sa se efectueze si alte parti sau operatiuni, in conditiile prevazute de
lege". In continuare, apreciaza ca nu se poate retine ca este incalcat
dreptul la munca prin neplata salariilor catre angajatii debitorului ale carui
conturi bancare au fost poprite, deoarece, potrivit art. 156 din Codul muncii,
salariile se platesc inaintea oricaror alte obligatii banesti ale
angajatorilor.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate invocata este
neintemeiata. Astfel, arata ca in speta nu este vorba despre o problema de
constitutionalitate, intrucat sustinerile autorilor exceptiei privesc, in
primul rand, aspecte legate de aplicarea textelor procedurale, in functie de
datele concrete ale cauzei. In acest sens, apreciaza ca, "departe de a
ingradi principiile constitutionale enuntate de semnatarii exceptiei, textele
criticate constituie expresia aplicarii lor, garantand desfasurarea procedurii
de executare silita, cu respectarea legii si a Constitutiei". De asemenea,
considera ca procedura de judecata, in ansamblul ei, inclusiv faza executarii
silite, se intemeiaza pe prevederile constitutionale ale art. 126 alin. (2) si,
din aceasta perspectiva, dispozitiile criticate reprezinta norme privind
executarea silita, "institutie procedurala al carei scop este reprezentat
de realizarea definitiva si practica a unor drepturi recunoscute printr-o
hotarare judecatoreasca sau un alt titlu executoriu".
In final, Guvernul invoca faptul ca, asupra constitutionalitatii dispozitiilor
art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civila, instanta de contencios
constitutional s-a pronuntat in numeroase randuri, prin decizii precum Decizia
nr. 55/2003, Decizia nr. 178/2003, Decizia nr. 227/2004 si Decizia nr. 67/2004.
Avocatul Poporului apreciaza ca textele de lege criticate sunt
constitutionale. In acest sens, arata ca dispozitiile art. 403 alin. 1 din
Codul de procedura civila nu ingradesc sub nici un aspect liberul acces la
justitie si nici nu impiedica partile interesate de a apela la instantele
judecatoresti si de a se prevala de toate garantiile procesuale. In sustinerea
acestui punct de vedere este invocata jurisprudenta Curtii Constitutionale, si
anume Decizia nr. 227/2004. De altfel, arata ca dispozitiile criticate sunt
norme de procedura, reprezentand optiunea legiuitorului, in deplina
conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constitutie, potrivit caruia competenta
instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin
lege. In ceea ce priveste contrarietatea art. 403 alin. 1 si ale art. 457 alin.
2 din Codul de procedura civila fata de prevederile constitutionale ale art. 38
alin. (1) si (5), devenit art. 41 alin. (1) si (5) in Constitutia republicata,
Avocatul Poporului apreciaza ca "dispozitiile legale criticate referitoare
la suspendarea executarii pana la solutionarea contestatiei la executare si a
indisponibilizarii sumelor existente nu contin norme contrare dreptului la
munca si protectiei sociale a muncii". In final, apreciaza ca dispozitiile
art. 21 alin. (4) din Constitutie, referitoare la jurisdictiile speciale
administrative, nu au relevanta in cauza de fata.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit in cauza de judecatorul-raportor,
concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la
prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine
urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
403 alin. 1 si ale art. 457 alin. 2 din Codul de procedura civila, care au
urmatorul continut:
- Art. 403 alin. 1: "Pana la solutionarea contestatiei la executare
sau a altei cereri privind executarea silita, instanta competenta poate
suspenda executarea, daca se depune o cautiune in cuantumul fixat de instanta,
in afara de cazul in care legea dispune altfel.";
- Art. 457 alin. 2: "La data sesizarii bancii, sumele existente,
precum si cele provenite din incasarile viitoare sunt indisponibilizate in
masura necesara realizarii creantei. Din momentul indisponibilizarii si pana la
achitarea integrala a obligatiilor prevazute in titlul executoriu tertul poprit
nu va face nici o alta plata sau alta operatiune care ar putea diminua suma
indisponibilizata, daca legea nu prevede altfel."
In sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii legale, autorii
exceptiei invoca incalcarea prevederilor constitutionale ale art. 38, care, in
noua lor redactare si numerotare din Constitutia republicata, a devenit art.
41, cu urmatorul continut:
- Art. 41: "(1) Dreptul la munca nu poate fi ingradit. Alegerea
profesiei, a meseriei sau a ocupatiei, precum si a locului de munca este
libera.
(2) Salariatii au dreptul la masuri de protectie sociala. Acestea privesc
securitatea si sanatatea salariatilor, regimul de munca al femeilor si al
tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe tara, repausul saptamanal,
concediul de odihna platit, prestarea muncii in conditii deosebite sau
speciale, formarea profesionala, precum si alte situatii specifice, stabilite
prin lege.
(3) Durata normala a zilei de lucru este, in medie, de cel mult 8 ore.
(4) La munca egala, femeile au salariu egal cu barbatii.
(5) Dreptul la negocieri colective in materie de munca si caracterul
obligatoriu al conventiilor colective sunt garantate."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca art. 403
alin. 1 din Codul de procedura civila reglementeaza posibilitatea instantei de
a suspenda executarea silita pana la solutionarea contestatiei la executare,
daca se depune o cautiune al carei cuantum este fixat de instanta. Instituirea
obligatiei de plata a cautiunii, ca o conditie a suspendarii executarii, are o
dubla finalitate, si anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garantie
pentru creditor, in ceea ce priveste acoperirea eventualelor daune suferite ca
urmare a intarzierii executarii silite, prin efectul suspendarii acesteia, si,
pe de alta parte, de a preveni si a limita eventualele abuzuri in valorificarea
unui atare drept de catre debitorii rau-platnici. Totodata, din interpretarea
dispozitiilor art. 457 alin. 2 din Codul de procedura civila rezulta ca in
cazul debitorului titular de conturi bancare, la cererea creditorului, poprirea
se infiinteaza asupra sumelor existente si viitoare, acestea fiind
indisponibilizate numai in limita necesara realizarii creantei. Prin aceasta
masura este anihilata reaua-credinta a debitorului care refuza sa execute
voluntar o obligatie certa, lichida si exigibila ce constituie titlu
executoriu.
Intrucat indisponibilizarea opereaza numai in limita creantei, nu poate fi
retinuta critica potrivit careia aceasta procedura paralizeaza intreaga
activitate a agentului economic, iar prin aceasta ar fi afectat dreptul la
munca al salariatilor.
Avand in vedere toate aceste argumente, Curtea apreciaza ca textele de lege
supuse controlului de constitutionalitate nu sunt de natura sa contravina art.
41 din Constitutie, iar prin aceasta sa diminueze nejustificat sansele de
incadrare in munca, sau protectia sociala a salariatilor, asa cum sustin
autorii exceptiei de neconstitutionalitate.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d),
precum si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1
si ale art. 457 alin. 2 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de
Societatea Comerciala "Amonil" - S.A. si Sindicatul Liber
"Amonil" in Dosarul nr. 2.181/2004 al Judecatoriei Sectorului 1
Bucuresti.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 18 ianuarie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Ingrid Alina Tudora