Decizia Nr.834 din 12.12.2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 lit. a) teza finală, art. 10 alin. (2) teza finală, art. 11 alin. (1), (3) şi (4), art. 19 şi ale art. 38 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) lit. e) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Carmen Amalia Ilie în Dosarul nr. 7.842/105/2017 al Tribunalului Prahova - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 288D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 468D/2018, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia a fost ridicată de Laviniu Gabriel Buculea în Dosarul nr. 5.142/95/2017 al Tribunalului Gorj - Secţia contencios administrativ şi fiscal.4. La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei. Lipseşte partea primarul comunei Albeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.5. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 680D/2018, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 lit. a) teza finală, art. 10 alin. (2) teza finală, art. 11 alin. (1), (3) şi (4), art. 19 şi ale art. 38 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) lit. e) din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia a fost ridicată de Eugenia Titei în Dosarul nr. 6.811/109/2017 al Tribunalului Argeş - Secţia civilă.6. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.7. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.702D/2018, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1), (3) şi (4) şi ale art. 38 alin. (2) lit. b), alin. (3) lit. e) şi alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia a fost ridicată de Marian Tănase în Dosarul nr. 597/114/2018 al Tribunalului Buzău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.8. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 9. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Autorul prezent, Laviniu Gabriel Buculea, şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 468D/2018, nr. 680D/2018 şi nr. 1.702D/2018 la Dosarul nr. 288D/2018, care este primul înregistrat.10. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul lui Laviniu Gabriel Buculea, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 794 din 15 decembrie 2016, prin care s-a reţinut că personalul care beneficiază de aceleaşi condiţii trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul aceleiaşi categorii profesionale şi familii ocupaţionale, indiferent de instituţie sau autoritate publică. Or, dispoziţiile de lege criticate dau posibilitatea consiliilor locale să stabilească salariile funcţionarilor publici plafonat la nivelul indemnizaţiei lunare a funcţiei de viceprimar, ajungându-se astfel la discriminări salariale între funcţionarii din diferite instituţii. De asemenea, arată că dispoziţiile de lege criticate nu constituie nicio garanţie a cuantumului salariului. 11. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:12. Prin Încheierea din 21 februarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 7.842/105/2017, Tribunalul Prahova - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 lit. a) teza finală, art. 10 alin. (2) teza finală, art. 11 alin. (1), (3) şi (4), art. 19 şi ale art. 38 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) lit. e) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Carmen Amalia Ilie cu prilejul soluţionării contestaţiei formulate împotriva Dispoziţiei Primarului oraşului Azuga nr. 289 din 31 iulie 2017 privind reîncadrarea şi stabilirea drepturilor salariale.13. Prin Încheierea din 31 ianuarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 5.142/95/2017, Tribunalul Gorj - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia a fost ridicată de Laviniu Gabriel Buculea în cadrul unui litigiu privind funcţionarii publici. 14. Prin Sentinţa civilă nr. 2.087 din 20 decembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 6.811/109/2017, Tribunalul Argeş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 lit. a) teza finală, art. 10 alin. (2) teza finală, art. 11 alin. (1), (3) şi (4), art. 19 şi ale art. 38 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) lit. e) din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia a fost ridicată de Eugenia Titei cu prilejul soluţionării unei cauze în care a solicitat anularea Dispoziţiei Primarului comunei Valea Danului nr. 217 din 21 august 2017 de stabilire a drepturilor salariale. 15. Prin Încheierea din 25 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 597/114/2018, Tribunalul Buzău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1), (3) şi (4) şi ale art. 38 alin. (2) lit. b), alin. (3) lit. e) şi alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia a fost ridicată de Marian Tănase cu prilejul soluţionării unei acţiuni în care a solicitat anularea Dispoziţiei Primarului Municipiului Buzău nr. 916 din 1 august 2017 privind reîncadrarea şi stabilirea drepturilor salariale. 16. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia arată, în esenţă, că, prin textele de lege criticate, legiuitorul a lăsat la aprecierea autorităţilor publice locale modul de stabilire a salariilor de bază din familia ocupaţională „Administraţie" din aparatul propriu al consiliilor judeţene, primării şi consilii locale şi serviciile publice din subordinea acestora, singura condiţie fiind aceea de încadrare între limitele minime şi maxime prevăzute de lege, pe când, pentru funcţionarii publici şi contractuali din administraţia publică şi centrală şi din unităţile teritoriale din cadrul aceleiaşi familii ocupaţionale „Administraţie", a stabilit cu claritate care este nivelul salariului de bază pentru anul 2022, precum şi coeficienţii în raport cu care se determină salariul de bază, a stabilit care este creşterea salarială care se aplică începând cu 1 ianuarie 2018 şi, mai mult, le-a permis să-şi menţină cuantumul brut al veniturilor salariale aflate în plată. Astfel se creează o discriminare între funcţionarii publici şi contractuali din administraţia publică locală şi ceilalţi bugetari, neexistând nicio motivare obiectivă şi rezonabilă pentru care salarizarea personalului din administraţia publică locală a fost lăsată la latitudinea consiliilor locale sau judeţene şi a ordonatorilor de credite şi nu a fost stabilită prin lege. 17. Totodată, autorii excepţiei susţin că dispoziţiile de lege supuse analizei de constituţionalitate creează o discriminare între funcţionarii publici şi contractuali din administraţia locală aflaţi în situaţii profesionale identice, respectiv care ocupă aceeaşi funcţie, au aceeaşi vechime în funcţie şi în specialitate, au acelaşi grad profesional, însă fac parte din aparatul propriu al consiliilor judeţene, primării ori consilii locale din localităţi diferite. 18. De asemenea, arată că, prin stabilirea unei limite superioare a veniturilor ce pot fi acordate la nivelul indemnizaţiei lunare a funcţiei de viceprimar, sunt reduse anumite drepturi salariale stabilite potrivit reglementărilor anterioare ori în temeiul unor hotărâri judecătoreşti. Această limitare nu are un scop legitim şi nu îndeplineşte cumulativ exigenţele prevăzute de art. 53 din Constituţie, atât timp cât această măsură afectează doar funcţionarii publici şi contractuali ale căror venituri salariale erau mai mari la data de 1 iulie 2018 decât indemnizaţia viceprimarului. Sunt încălcate astfel prevederile art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) şi alin. (2), art. 44 alin. (1), (2) şi (3), art. 47 alin. (1) şi ale art. 53 din Constituţie. 19. În opinia autorilor excepţiei, dispoziţiile de lege criticate nu îndeplinesc nici cerinţele de claritate, precizie şi previzibilitate de care trebuie să se bucure orice lege, procesul de stabilire a drepturilor salariale fiind lipsit de transparenţă. 20. În sfârşit, susţin că art. 10 alin. (2) teza finală şi art. 19 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 încalcă principiul prevăzut de art. 16 din Constituţie, întrucât creează o vădită discriminare între personalul bugetar care ocupă funcţii de conducere şi personalul de execuţie căruia, potrivit dispoziţiilor art. 10 din Legea-cadru nr. 153/2017, i se adaugă gradaţia de vechime la salariul de bază cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-au împlinit condiţiile de acordare, prin majorarea salariului de bază cu cota procentuală. 21. Tribunalul Prahova - Secţia I civilă şi Tribunalul Buzău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu contravin textelor din Constituţie invocate de autorii excepţiei.22. Tribunalul Argeş - Secţia civilă şi Tribunalul Gorj - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată din perspectiva criticilor vizând caracterul discriminatoriu al dispoziţiilor de lege criticate. De asemenea, consideră că dispoziţiile de lege criticate nu îndeplinesc cerinţele de claritate, precizie şi previzibilitate de care trebuie să se bucure legea. 23. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.24. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.CURTEA,examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:25. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.26. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 6 lit. a) teza finală, art. 10 alin. (2) teza finală, art. 11 alin. (1), (3) şi (4), art. 19 şi ale art. 38 alin. (2) lit. b), alin. (3) lit. e) şi alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Curtea observă că, deşi prin Încheierea din 31 ianuarie 2018 pronunţată în Dosarul nr. 5.142/95/2017 Tribunalul Gorj - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017, în realitate, critica de neconstituţionalitate priveşte doar dispoziţiile alin. (1) şi alin. (4) ale acestui articol de lege. Dispoziţiile de lege criticate au următorul conţinut:– Art. 6 lit. a): „(1) Sistemul de salarizare reglementat prin prezenta lege are la bază următoarele principii: a) principiul legalităţii, în sensul că drepturile de natură salarială se stabilesc prin norme juridice de forţa legii, cu excepţia hotărârilor prevăzute la art. 11 alin. (1), conform principiilor enunţate de art. 120 din Constituţia României, republicată, dar cu încadrare între limitele minime şi maxime prevăzute prin prezenta lege."; – Art. 10 alin. (2): „(2) Fiecărei funcţii, fiecărui grad/treaptă profesională îi corespund 5 gradaţii, corespunzătoare tranşelor de vechime în muncă, cu excepţia funcţiilor de demnitate publică şi funcţiilor de conducere pentru care gradaţia este inclusă în indemnizaţia lunară/salariul de bază prevăzut pentru aceste funcţii în anexele nr. I-IX, precum şi a personalului militar, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare."; – Art. 11 alin. (1), (3) şi (4): „(1) Pentru funcţionarii publici şi personalul contractual din cadrul familiei ocupaţionale «Administraţie» din aparatul propriu al consiliilor judeţene, primării şi consilii locale, din instituţiile şi serviciile publice de interes local şi judeţean din subordinea acestora, salariile de bază se stabilesc prin hotărâre a consiliului local, a consiliului judeţean sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz, în urma consultării organizaţiei sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor. [...]
(3) Stabilirea salariilor lunare potrivit alin. (1) se realizează de către ordonatorul de credite, cu respectarea prevederilor art. 25.
(4) Nivelul veniturilor salariale se stabileşte, în condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (3), fără a depăşi nivelul indemnizaţiei lunare a funcţiei de viceprimar sau, după caz, a indemnizaţiei lunare a vicepreşedintelui consiliului judeţean, sau, după caz, a viceprimarului municipiului Bucureşti, corespunzător nivelului de organizare: comună, oraş, municipiu, sectoarele municipiului Bucureşti, primăria generală a municipiului Bucureşti, exclusiv majorările prevăzute la art. 16 alin. (2), cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în bugetele de venituri şi cheltuieli."; – Art. 19: „(1) Salariul de bază pentru funcţiile de conducere se stabileşte de către conducătorul instituţiei publice, în raport cu responsabilitatea, complexitatea şi impactul deciziilor impuse de atribuţiile corespunzătoare activităţii desfăşurate.
(2) În salariul de bază pentru funcţiile de conducere atât la gradul I, cât şi la gradul II, este inclusă gradaţia aferentă tranşei de vechime în muncă, la nivel maxim.";– Art. 38 alin. (2) lit. b), alin. (3) lit. e) şi alin. (4): „(2) Începând cu data de 1 iulie 2017: [...] b)prin excepţie de la lit. a), salariile lunare ale personalului prevăzut la art. 11 se stabilesc în conformitate cu prevederile acestui articol; [...]
(3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creşteri salariale: [...]e)prin excepţie de la lit. a), salariile lunare ale personalului prevăzut la art. 11 se stabilesc în conformitate cu prevederile acestui articol; [...]
(4) În perioada 2019-2022 se va acorda anual o creştere a salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, fiecare creştere reprezentând 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 şi cel/cea din luna decembrie 2018. Creşterea respectivă şi data de aplicare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat cu respectarea prevederilor art. 6 lit. h)." 27. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate consideră că aceste texte de lege contravin următoarelor prevederi din Constituţie: art. 1 privind statul român, art. 11 referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 referitor la universalitate, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 41 privind dreptul la muncă, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 47 referitor la nivelul de trai, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 61 privind rolul şi structura Parlamentului, art. 135 lit. f) privind economia, art. 137 privind sistemul financiar, art. 138 privind bugetul public naţional şi art. 148 alin. (2) referitor la integrarea în Uniunea Europeană. 28. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 310 din 7 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 9 august 2019, a mai analizat dispoziţiile Legii-cadru nr. 153/2017 prin prisma unor critici similare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, Curtea a reţinut, în esenţă, că soluţia legislativă care deleagă competenţa legiuitorului de stabilire a salariului de bază al funcţionarilor publici şi personalului contractual din cadrul familiei ocupaţionale „Administraţie" din aparatul propriu al consiliilor judeţene, primării, consilii locale, din instituţiile şi serviciile publice de interes local şi judeţean din subordinea acestora către consiliul local, consiliul judeţean sau Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, respectiv către ordonatorul de credite, pentru stabilirea salariului lunar, reprezintă o excepţie de la principiul legalităţii sistemului de salarizare. Opţiunea legiuitorului pentru adoptarea acestei soluţii legislative este însă justificată prin invocarea în cuprinsul art. 6 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 a dispoziţiilor art. 120 din Constituţie privind principiile de bază ale administraţiei publice din unităţile administrativ-teritoriale. Curtea a mai arătat că marja de apreciere a autorităţilor administraţiei publice locale nu este nelimitată, ci aceasta se exercită cu încadrarea între limitele minime şi maxime prevăzute prin lege pentru drepturile salariale. De asemenea, a observat că Legea-cadru nr. 153/2017 consacră criterii clare pentru stabilirea salariului de bază şi a salariului lunar al personalului din aparatul propriu al autorităţilor administraţiei publice locale, criterii care sunt obligatorii pentru autorităţile administraţiei publice locale. 29. Referitor la critica de neconstituţionalitate formulată în raport cu art. 16 din Constituţie, prin prisma unei pretinse discriminări salariale existente între funcţionarii publici care îşi desfăşoară raporturile de serviciu în aparatul propriu al diferitelor autorităţi ale administraţiei publice locale la nivel naţional, precum şi între această categorie de personal bugetar şi celelalte categorii de personal reglementate de Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea a reţinut, în esenţă, că atribuţiile, competenţele, sarcinile specifice, responsabilităţile şi importanţa activităţii desfăşurate sunt diferite chiar şi pentru personalul care este încadrat pe funcţii similare, în aparatul propriu al unor autorităţi ale administraţiei publice diferite, ceea ce permite, în raport cu criterii obiective, realizarea unor diferenţieri în stabilirea salariului de bază/salariului lunar al personalului bugetar din aparatul propriu al consiliilor judeţene, primării, consilii locale, din instituţiile şi serviciile publice de interes local şi judeţean din subordinea acestora, fără ca aceasta să fie contrară dispoziţiilor constituţionale privind egalitatea în drepturi. Pe de altă parte, Curtea a arătat că reglementarea modului de stabilire a veniturilor lunare pentru personalul plătit din fonduri publice din aparatul propriu al autorităţilor administraţiei publice locale, prin hotărâre a consiliului local, a consiliului judeţean sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, în limitele prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 (limita minimă - salariul minim brut pe ţară şi limita maximă - indemnizaţia lunară corespunzătoare funcţiei de viceprimar/vicepreşedinte al consiliului judeţean), este opţiunea liberă a legiuitorului, ţinând seama de responsabilitatea, complexitatea şi riscurile funcţiilor specifice în cadrul acestei categorii de personal, diferită de alte categorii de personal plătit din fonduri publice. 30. Totodată, Curtea a apreciat că instituirea unor reguli diferite aplicabile diferitelor categorii de personal bugetar nu are semnificaţia unei discriminări contrare art. 16 din Constituţie. 31. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia Deciziei nr. 310 din 7 mai 2019 îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 32. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Carmen Amalia Ilie în Dosarul nr. 7.842/105/2017 al Tribunalului Prahova - Secţia I civilă, de Laviniu Gabriel Buculea în Dosarul nr. 5.142/95/2017 al Tribunalului Gorj - Secţia contencios administrativ şi fiscal, de Eugenia Titei în Dosarul nr. 6.811/109/2017 al Tribunalului Argeş - Secţia civilă şi de Marian Tănase în Dosarul nr. 597/114/2018 al Tribunalului Buzău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 6 lit. a) teza finală, art. 10 alin. (2) teza finală, art. 11 alin. (1), (3) şi (4), art. 19 şi ale art. 38 alin. (2) lit. b), alin. (3) lit. e) şi alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Prahova - Secţia I civilă, Tribunalului Gorj - Secţia contencios administrativ şi fiscal, Tribunalului Argeş - Secţia civilă şi Tribunalului Buzău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 12 decembrie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea