Decizia Nr.698 din 31.10.2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 111 alin. (1) lit. b) şi alin. (3), precum şi ale art. 113 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Petru Ovidiu Soroaga în Dosarul nr. 9.733/99/2017 al Tribunalului Iaşi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.134D/2018.2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:4. Prin Încheierea din 4 iulie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 9.733/99/2017, Tribunalul Iaşi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 111 alin. (1) lit. b) şi alin. (3), precum şi ale art. 113 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Petru Ovidiu Soroaga într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei împotriva unui act administrativ fiscal şi revocarea măsurii administrative de reţinere a permisului de conducere.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate care instituie măsura suspendării dreptului de a conduce autovehicule până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti încalcă prezumţia de nevinovăţie. În susţinerea criticilor de neconstituţionalitate este invocată Hotărârea din 28 octombrie 1999, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Escoubet împotriva Belgiei. Astfel, autorul excepţiei susţine că, potrivit considerentelor exprimate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, suspendarea permisului de către o autoritate administrativă pe o perioadă mai mare, fără a fi învestită instanţa de judecată pentru a dispune suspendarea dreptului de a conduce, reprezintă o încălcare a prezumţiei de nevinovăţie prevăzută de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.6. Tribunalul Iaşi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal consideră că dispoziţiile art. 111 alin. (1) lit. b), art. 111 alin. (3) şi ale art. 113 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 sunt constituţionale şi nu încalcă prezumţia de nevinovăţie, consacrată de art. 23 alin. (11) din Constituţie, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.262 din 25 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 12 ianuarie 2009.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 111 alin. (1) lit. b) şi alin. (3), precum şi ale art. 113 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările, având următorul cuprins:– Art. 111 alin. (1) lit. b) şi alin. (3): „(1) Permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reţine în următoarele cazuri: (...)b)când titularul acestuia a săvârşit una dintre infracţiunile prevăzute la art. 334, art. 335 alin. (2), art. 336, 337, art. 338 alin. (1) şi la art. 339 alin. (2), (3) şi (4) din Codul penal;"(...) 3) În situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi d), la art. 102 alin. (3) lit. a) şi c) din prezenta ordonanţă de urgenţă, precum şi în cele menţionate la art. 334 alin. (2) şi (4), art. 335 alin. (2), art. 336, 337, art. 338 alin. (1), art. 339 alin. (2), (3) şi (4) din Codul penal, dovada înlocuitoare a permisului de conducere se eliberează fără drept de circulaţie."; – Art. 113 alin. (1) lit. e): „(1) Permisul de conducere se restituie titularului: (...) e)în baza hotărârii judecătoreşti rămase definitive prin care s-a dispus achitarea inculpatului ori procesul-verbal de constatare a contravenţiei a fost anulat;".11. În opinia autorului excepţiei, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 23 alin. (11) privind prezumţia de nevinovăţie. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 111 alin. (1) lit. b) şi alin. (3), precum şi ale art. 113 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, Curtea Constituţională respingând excepţiile de neconstituţionalitate. În acest sens sunt, spre exemplu: Decizia nr. 1.262 din 25 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 12 ianuarie 2009, Decizia nr. 381 din 19 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 20 mai 2009, Decizia nr. 134 din 10 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 373 din 16 mai 2016. Cu acel prilej, Curtea a reţinut, în esenţă, că dreptul de a conduce autovehicule şi dreptul de a deţine un permis de conducere auto în acest scop nu reprezintă drepturi fundamentale. 13. Distinct de acestea, Curtea reţine că suspendarea exercitării dreptului de a conduce şi reţinerea permisului de conducere sunt distincte sub aspectul regimului juridic. Astfel, potrivit art. 96 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, suspendarea exercitării dreptului de a conduce reprezintă o sancţiune contravenţională complementară, care se dispune pe timp limitat, având ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii altor fapte interzise de lege şi care se aplică prin acelaşi proces-verbal prin care se aplică şi sancţiunea principală a amenzii sau avertismentului. 14. Reţinerea permisului de conducere, în accepţiunea dată de art. 97 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, este o măsură tehnico-administrativă dispusă de poliţistul rutier în cazurile expres prevăzute de actul normativ menţionat (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.117 din 23 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 701 din 20 octombrie 2010). Potrivit art. 113 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, măsura reţinerii permisului durează până la rămânerea definitivă a hotărârilor judecătoreşti prin care s-a dispus achitarea inculpatului ori până la anularea procesului-verbal de constatare a contravenţiei, având, deci, caracter temporar. 15. De asemenea, reţinerea permisului de conducere şi eliberarea unei dovezi înlocuitoare fără drept de circulaţie în cazul săvârşirii uneia dintre infracţiunile la care face trimitere art. 111 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 vizează atingerea scopurilor enunţate de dispoziţiile art. 1 alin. (2) din acest act normativ, respectiv „asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective [...]". În acelaşi sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că procedura cu caracter administrativ prin care se retrage imediat şi temporar permisul de conducere reprezintă o măsură menită să înlăture din circulaţia pe drumurile publice pe cel care ar prezenta un pericol public pentru ceilalţi participanţi la trafic (a se vedea Hotărârea din 28 octombrie 1999, pronunţată în Cauza Escoubet împotriva Belgiei, paragraful 33). 16. Reţinerea permisului de conducere apare, aşadar, ca o măsură justificată şi nu poate fi interpretată ca fiind o încălcare a prezumţiei de nevinovăţie, întrucât aceasta nu are semnificaţia stabilirii vinovăţiei unei persoane înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. În acest sens, Curtea reţine că dispoziţiile art. 23 alin. (11) din Constituţie au în vedere considerarea ca nevinovată a persoanei care săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală, până la momentul rămânerii definitive a unei hotărâri judecătoreşti prin care se constată vinovăţia persoanei în cauză. În acelaşi sens, prin Hotărârea din 10 februarie 1995, pronunţată în Cauza Allenet de Ribemont împotriva Franţei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că organele judiciare care instrumentează cauzele au obligaţia de a se abţine de la orice referire care să reflecte în vreun fel o prejudecată cu privire la vinovăţia acuzatului. 17. În raport cu aceste considerente, Curtea constată că prevederile legale criticate nu încalcă prezumţia de nevinovăţie, prevăzută de art. 23 alin. (11) din Constituţie, dat fiind că persoana cu privire la care a fost dispusă sancţiunea suspendării exercitării dreptului de a conduce şi măsura reţinerii permisului de conducere nu este pusă în faţa unui verdict definitiv de vinovăţie şi de răspundere penală, ci doar în faţa unor acte şi măsuri administrative, ale căror efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege, fiind astfel asigurate garanţiile care condiţionează dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Petru Ovidiu Soroaga în Dosarul nr. 9.733/99/2017 al Tribunalului Iaşi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 111 alin. (1) lit. b) şi alin. (3), precum şi ale art. 113 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Iaşi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 31 octombrie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin