Decizia Nr.689 din 31.10.2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) şi ale art. 39 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Cristian Nicolae Ursulescu în Dosarul nr. 7.514/2/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 245D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, întrucât dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor din Constituţie invocate. De asemenea, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la indemnizaţia acordată pentru titlul de doctor. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Sentinţa civilă nr. 259 din 26 ianuarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 7.514/2/2017, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) şi ale art. 39 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Cristian Nicolae Ursulescu cu prilejul soluţionării unei acţiuni în constatare.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că sintagma „dacă îşi desfăşoară activitatea în domeniul în care deţine titlul", cuprinsă în art. 14 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, precum şi dispoziţiile art. 39 alin. (5) din aceeaşi lege sunt neconstituţionale, întrucât creează o discriminare lipsită de o justificare obiectivă şi rezonabilă între persoane aflate în situaţii identice. În speţă invocă situaţia sa, ca magistrat care deţine titlul ştiinţific de doctor în istorie şi care nu se poate bucura de indemnizaţia acordată pentru deţinerea acestui titlu, aşa cum se bucură magistraţii care deţin titlul ştiinţific de doctor în drept. Astfel sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi cele ale art. 41 alin. (4) referitoare la egalitatea în drepturi şi dreptul la o remuneraţie egală pentru muncă egală, este înfrânt principiul transparenţei mecanismului de stabilire a drepturilor salariale, sunt negate drepturi câştigate, este nesocotit principiul securităţii juridice şi sunt restrânse drepturi fără respectarea condiţiilor stabilite de art. 53 din Constituţie. 6. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, întrucât situaţia acestuia este asemănătoare, dar nu identică cu cea a celorlalţi magistraţi care primesc indemnizaţia aferentă titlului ştiinţific de doctor, aceştia din urmă fiind titulari ai unui titlu de doctor în drept, spre deosebire de autor, care deţine titlul de doctor în istorie. De asemenea, cu privire la condiţiile acordării indemnizaţiei pentru deţinerea titlului ştiinţific de doctor, invocă cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 693 din 17 octombrie 2006.7. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.8. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, acestea aplicându-se tuturor persoanelor prevăzute în ipoteza normei în mod egal. În acelaşi timp aminteşte cele reţinute în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, potrivit cărora sporurile, premiile şi alte stimulente reprezintă drepturi salariale, nu drepturi fundamentale, consacrate şi garantate de Constituţie, iar legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bază, premii periodice şi alte stimulente, pe care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula. În acest sens invocă deciziile nr. 1.601 din 9 decembrie 2010 şi nr. 1.615 din 20 decembrie 2011.9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 14 alin. (1) şi ale art. 39 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii potrivit cărora:– Art. 14 alin. (1): „Personalul care deţine titlul ştiinţific de doctor beneficiază de o indemnizaţie lunară pentru titlul ştiinţific de doctor în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, dacă îşi desfăşoară activitatea în domeniul pentru care deţine titlul. Cuantumul salarial al acestei indemnizaţii nu se ia în calcul la determinarea limitei sporurilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor prevăzută la art. 25."; – Art. 39 alin. (5): „Sporul pentru titlul ştiinţific de doctor, acordat ca sumă compensatorie sau ca spor la salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare, după caz, de la data aplicării prevederilor prezentei legi nu se mai acordă, personalul care deţine titlul ştiinţific de doctor, indiferent de data obţinerii acestuia, beneficiind de prevederile art. 14." 12. Autorul excepţiei consideră că aceste texte de lege contravin următoarelor prevederi din Constituţie: art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul român şi obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 41 alin. (4), prin care se statuează că „La muncă egală, femeile au salariu egal cu bărbaţii" şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia critică, în esenţă, dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, întrucât stabilesc o condiţie pentru acordarea indemnizaţiei pentru deţinerea titlului ştiinţific de doctor referitoare la domeniul în care îşi desfăşoară activitatea. Astfel, deşi autorul excepţiei deţine titlul de doctor în istorie, nu beneficiază de această indemnizaţie, întrucât are funcţia de procuror şi se consideră discriminat în raport cu colegii magistraţi care deţin titlul de doctor în drept şi care beneficiază de acest drept. 14. Totodată, Curtea constată că, anterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, autorul excepţiei a beneficiat de acordarea sporului pentru titlul ştiinţific de doctor şi consideră că dispoziţiile de lege care stabilesc că acest spor nu se mai acordă aduc atingere unui drept câştigat şi afectează caracterul previzibil al legii. În acelaşi timp, autorul excepţiei consideră că diminuarea drepturilor sale salariale, ca urmare a încetării acordării sporului pentru titlul de doctor, s-a realizat cu încălcarea prevederilor art. 53 din Constituţie. 15. Faţă de aceste critici, Curtea reţine că, prin dispoziţiile art. 14 şi ale art. 39 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017, legiuitorul a înlocuit reglementarea anterioară referitoare la acordarea sporului pentru titlul ştiinţific de doctor cu o nouă reglementare, prin care se prevede acordarea unei indemnizaţii pentru titlul ştiinţific de doctor. Condiţiile acordării acestui drept cer ca beneficiarul să îşi desfăşoare activitatea funcţiei de bază în domeniul pentru care deţine titlul. 16. Referitor la indemnizaţia pentru titlul ştiinţific de doctor, Curtea, în acord cu cele statuate anterior prin Decizia nr. 1.520 din 17 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 896 din 22 decembrie 2009, şi Decizia nr. 329 din 25 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 14 august 2013, arată că aceasta reprezintă un drept salarial suplimentar, care nu aparţine sferei drepturilor şi libertăţilor fundamentale. Prin urmare, acordarea acestui drept depinde în exclusivitate de opţiunea legiuitorului. Mai mult, având în vedere că acest drept se acordă din fonduri publice, legiuitorul, raportându-se la resursele financiare disponibile, stabileşte condiţiile de acordare a indemnizaţiei pentru titlul ştiinţific de doctor, iar atunci când aceleaşi temeiuri o impun poate dispune suspendarea dreptului sau chiar încetarea acordării acestuia. 17. Desigur, libertatea de reglementare a legiuitorului este limitată de prevederile constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, astfel că toţi cetăţenii care îndeplinesc condiţiile acordării indemnizaţiei pentru titlul ştiinţific de doctor trebuie să se bucure în mod egal de acest drept. Deosebirile de tratament juridic nu pot fi justificate decât de existenţa unor situaţii care, în mod obiectiv şi rezonabil, justifică aplicarea unor astfel de diferenţieri între diversele categorii de persoane. 18. În ceea ce priveşte însă cerinţa legală care condiţionează acordarea indemnizaţiei pentru titlul ştiinţific de doctor de desfăşurarea activităţii funcţiei de bază într-un domeniu pentru care înalta calificare profesională dobândită prin obţinerea acestui titlu prezintă relevanţă, Curtea apreciază că aceasta se sprijină pe evidente raţiuni obiective, ce vizează înseşi temeiurile pentru care acest drept este acordat. Astfel, Curtea observă că, prin reglementarea indemnizaţiei pentru titlul ştiinţific de doctor, legiuitorul recunoaşte şi recompensează contribuţia profesională deosebită pe care o persoană care a obţinut titlul de doctor se presupune că o are în domeniul în care îşi desfăşoară activitatea profesională. În concepţia legiuitorului, simpla calificare a unei persoane în diverse domenii de activitate, chiar dacă se face la un nivel superior, nu justifică per se acordarea acestei indemnizaţii dacă nu este valorificată în activitatea profesională de bază. Prin urmare, instituirea unui tratament juridic diferit între persoanele care deţin titlul de doctor în domeniul în care îşi desfăşoară activitatea profesională de bază şi cele care deţin acest titlu în alte domenii, nerelevante pentru această activitate, este justificată în mod obiectiv şi rezonabil. 19. Curtea apreciază că cele reţinute în jurisprudenţa sa referitor la faptul că indemnizaţia pentru titlul ştiinţific de doctor nu reprezintă un drept de sorginte constituţională, legiuitorul având competenţa exclusivă de a stabili condiţiile de acordare a acestui drept, răspund şi criticilor vizând existenţa unui drept anterior câştigat, precum şi cele privind pretinsa încălcare a prevederilor constituţionale referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 20. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cristian Nicolae Ursulescu în Dosarul nr. 7.514/2/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 14 alin. (1) şi ale art. 39 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 31 octombrie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea