Decizia Nr.686 din 31.10.2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (3), (5) şi (6) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Ioan Florin Mocan în Dosarul nr. 1.817/97/2016 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 187D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc autorul excepţiei şi părţile Instituţia Prefectului Judeţului Hunedoara şi Direcţia Generală de Paşapoarte. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, în principal, ca inadmisibilă, întrucât apreciază că, în realitate, sunt criticate aspecte ce vizează modul de interpretare şi aplicare a legii şi, în subsidiar, ca neîntemeiată, dispoziţiile de lege criticate fiind în deplin acord cu prevederile constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 31 ianuarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 1.817/97/2016, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (3), (5) şi (6) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Ioan Florin Mocan cu prilejul soluţionării unei acţiuni în care a solicitat acordarea ultimei gradaţii în funcţie de vechimea în muncă, prin valorificarea perioadei de studii în unitatea de învăţământ militar Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza" din Bucureşti. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 11 alin. (3), (5) şi (6) din Legea-cadru nr. 284/2010, aşa cum au fost interpretate prin Decizia nr. 35 din 15 mai 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în sensul că la stabilirea gradaţiilor pentru un poliţist nu se ia în calcul perioada cât acesta a urmat cursurile de formare, contravin art. 15 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie, precum şi art. 1 alin.1 şi 2 din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 6. Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, considerentele enunţate de autorul acesteia privind, în fapt, aspecte ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii în raport cu dezlegarea dată de instanţa supremă referitor la dispoziţiile art. 11 alin. (3), (5) şi (6) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010.7. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.8. Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. Astfel, arată că textele de lege criticate reprezintă norme generale aplicabile bugetarilor, iar prevederile supuse interpretării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sunt norme speciale, aplicabile categoriei respective. Caracterul special al celor din urmă reglementări conduce la concluzia că acestea se aplică potrivit principiului specialia generalibus derogant. Astfel cum s-a reţinut în paragraful 39 al Deciziei nr. 35 din 15 mai 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, „atunci când legiuitorul a intenţionat să ia în calcul perioada studiilor la stabilirea gradaţiilor a prevăzut în mod expres acest lucru - în alin. (1) al art. 11 din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 arătându-se, pentru prima dată, că intervalul de timp cuprins între data acordării gradului militar şi data absolvirii instituţiei militare de învăţământ se ia în calcul la stabilirea de gradaţii." Cât priveşte pretinsul caracter retroactiv al dispoziţiilor de lege criticate, Avocatul Poporului arată că retroactivitatea legii priveşte modificarea unei situaţii pentru trecut, iar nu reglementarea diferită a unei situaţii juridice pentru viitor. Referitor la criticile de neconstituţionalitate raportate la art. 16 din Constituţie şi art. 1 alin. 1 şi 2 din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, arată că normele supuse controlului de constituţionalitate se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. Principiul egalităţii nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune un tratament juridic identic numai în situaţii egale, iar în situaţiile în mod obiectiv diferite justifică un tratament juridic diferit. Totodată, Avocatul Poporului precizează că dreptul la gradaţie corespunzător vechimii nu este un drept fundamental. În sfârşit, Avocatul Poporului arată că, în realitate, criticile formulate de autorul excepţiei vizează modul de aplicare a dispoziţiilor Legii-cadru nr. 284/2010, aspect ce revine competenţei instanţei de judecată, şi nu celei de contencios constituţional. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 11 alin. (3), (5) şi (6) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010. Examinând motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată însă că autorul excepţiei are în vedere, în realitate, dispoziţiile art. 11 alin. (3), (5) şi (6) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, în interpretarea dată acestora prin Decizia nr. 35 din 15 mai 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 22 septembrie 2017. Totodată, Curtea constată că Legea-cadru nr. 284/2010 a fost abrogată prin dispoziţiile art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Având în vedere însă cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, potrivit cărora „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare", precum şi faptul că dispoziţiile de lege criticate au fost invocate în cauza în care s-a ridicat prezenta excepţiei de neconstituţionalitate în legătură cu pretenţiile formulate de autorul acesteia, Curtea urmează să analizeze excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege cu care a fost sesizată, care au următorul cuprins: – Art. 11 alin. (3), (5) şi (6) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010: „(3) Persoanele chemate sau rechemate în activitate, precum şi rezerviştii concentraţi beneficiază de gradaţii în raport cu vechimea în serviciu avută/stagiul de cotizare realizat, legal stabilit, după cum urmează:– 3-6 ani gradaţia I;– 6-10 ani gradaţia a II-a;– 10-15 ani gradaţia a III-a;– 15-20 de ani gradaţia a IV-a;– 20-25 de ani gradaţia a V-a; – peste 25 de ani gradaţia a VI-a. [...]
(5) Prevederile alin. (3) şi (4) se aplică şi absolvenţilor instituţiilor militare de învăţământ pentru vechimea în serviciu avută/stagiul de cotizare realizat până la data intrării în aceste instituţii şi, după caz, soldaţilor şi gradaţilor voluntari trecuţi în corpul cadrelor militare în activitate pentru vechimea în serviciu avută/stagiul de cotizare realizat până la data schimbării poziţiei de activitate.
(6) Prevederile alin. (3)-(5) se aplică în mod corespunzător şi poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare."12. Autorul excepţiei consideră că aceste texte de lege contravin următoarelor prevederi din Constituţie: art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile şi art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor. De asemenea, autorul excepţiei consideră că sunt încălcate prevederile art. 1 alin. 1 şi 2 din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind interzicerea generală a discriminării. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia critică interpretarea pe care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a dat-o dispoziţiilor art. 11 alin. (3), alin. (5) şi alin. (6) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 prin Decizia nr. 35 din 15 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 22 septembrie 2017. Prin decizia mai sus amintită, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis că „în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 11 alin. (3), alin. (5) şi alin. (6) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 3 din Legea nr. 446/2006 privind pregătirea populaţiei pentru apărare, cu modificările şi completările ulterioare, la stabilirea gradaţiilor nu se ia în calcul perioada cât un poliţist a urmat cursurile unei instituţii de învăţământ pentru formarea poliţiştilor." 14. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că această interpretare face ca textele de lege supuse analizei de constituţionalitate să dobândească un caracter retroactiv şi discriminatoriu, fără a-şi dezvolta motivarea. 15. Faţă de aceste critici Curtea reţine că, prin Decizia nr. 35 din 15 mai 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a realizat o interpretare a legislaţiei în vigoare în perioada dedusă judecăţii, respectiv Legea-cadru nr. 284/2010, constatând, totodată, că reglementările anterioare privind aceeaşi materie au fost abrogate. Astfel, prin paragraful 34 al Deciziei nr. 35 din 15 mai 2017, instanţa supremă a arătat: „Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii, cu modificările şi completările ulterioare, au fost abrogate prin Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, care, de asemenea, a fost abrogată prin Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare - astfel cum se şi arată detaliat în actul de sesizare - perioada dedusă judecăţii intrând sub regimul acestei ultime legi, pretenţiile reclamanţilor având ca dată de plecare a drepturilor solicitate 12 martie 2012; Legea nr. 138/1999 este o lege distinctă, cu un alt domeniu, care s-a aflat în vigoare în paralel cu cea specială în domeniul în care activează reclamanţii (Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003), ambele fiind abrogate prin prima lege-cadru de salarizare - Legea-cadru nr. 330/2009; Legea nr. 46/1996 privind pregătirea populaţiei pentru apărare, cu modificările şi completările ulterioare, a fost abrogată prin Legea nr. 446/2006 privind pregătirea populaţiei pentru apărare, cu modificările şi completările ulterioare. În concluzie, văzând susţinerile recurenţilor-reclamanţi în fundamentarea cererilor formulate şi punctul de vedere al instanţei de trimitere, perioada de timp pentru care sunt solicitate drepturile, precum şi prevederile art. 1 din Legea-cadru nr. 284/2010 (unul dintre reclamanţi absolvind, de altfel, studiile după intrarea acesteia în vigoare), se constată că de lămurirea dispoziţiilor relevante ale acestei legi, respectiv ale art. 11 alin. (3) şi alin. (5)-(6) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, alături de cele ale Legii nr. 446/2006, depinde soluţionarea pe fond a cauzei, în sensul art. 519 din Codul de procedură civilă." 16. Prin urmare, aşa cum rezultă din cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, autorul excepţiei este nemulţumit de faptul că instanţa supremă, făcând aplicarea principiului tempus regit actum, a constatat totodată că reglementările anterioare Legii-cadru nr. 284/2010, invocate ca temei al dreptului solicitat, nu mai produc efecte juridice. 17. Analizând critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile constituţionale şi internaţionale privind interzicerea discriminării, Curtea constată că autorul excepţiei nu indică în ce fel şi între ce categorii de persoane se creează discriminarea. Faţă de această critică, realizând o analiză generală a dispoziţiilor de lege criticate, Curtea reţine că acestea sunt aplicabile tuturor persoanelor care se încadrează în ipoteza acestora, fără privilegii ori discriminări, astfel că nu se poate reţine o încălcare a principiului constituţional al egalităţii în drepturi şi nici a prevederilor internaţionale cuprinse în Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 18. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ioan Florin Mocan în Dosarul nr. 1.817/97/2016 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 11 alin. (3), (5) şi (6) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în interpretarea dată prin Decizia nr. 35 din 15 mai 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 31 octombrie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea