Decizia Nr.646 din 17.10.2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cristina Bunea.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, excepţie ridicată de Palma Erika Podhora şi Grigore Serac în Dosarul nr. 1.441/102/2016/a2 al Tribunalului Mureş - Secţia penală, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.966 D/2017.2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că dosarul este la al doilea termen de judecată şi, în privinţa procedurii de citare învederează că, în dimineaţa zilei de 17 octombrie 2019, a fost trimisă la dosarul cauzei o înştiinţare conform căreia autorul excepţiei de neconstituţionalitate, domnul Grigore Serac, s-a mutat de la adresa la care a fost citat. Menţionează că, pentru termenul din data de 26 septembrie 2019, autorul excepţiei de neconstituţionalitate, domnul Grigore Serac, a fost citat la domiciliul procesual ales, unde a primit citaţia, precum şi la o altă adresă, comunicată de Tribunalul Mureş – Secţia penală, la care citaţia i-a fost înmânată personal. Prin urmare, modificarea adresei invocată a intervenit în intervalul de timp de la termenul de judecată din data de 26 septembrie 2019 şi până la data de 17 octombrie 2019, fără ca autorul excepţiei să comunice Curţii Constituţionale această schimbare. Reprezentantul Ministerului Public apreciază că procedura de citare este legal îndeplinită. Curtea constată că procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Se arată că, din perspectiva criticii potrivit căreia autorul infracţiunii predicat poate fi şi autorul infracţiunii de spălare a banilor, excepţia de neconstituţionalitate a devenit inadmisibilă, ca urmare a pronunţării de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 418 din 19 iunie 2018. Cu privire la lipsa prevederii în textul criticat a cerinţei privind cunoaşterea provenienţei bunurilor de către autorul infracţiunii de spălare a banilor şi, respectiv, stabilirea priorităţii în aplicare a normelor juridice naţionale în raport cu dispoziţiile Convenţiei Consiliului Europei privind spălarea, descoperirea, sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunii şi finanţarea terorismului, se susţine că se impune ca aceste critici să fie respinse ca neîntemeiate, având în vedere că ele au fost analizate cu prilejul pronunţării deciziei anterior menţionate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 13 decembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 1.441/102/2016/a2, Tribunalul Mureş - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, excepţie ridicată de Palma Erika Podhora şi Grigore Serac într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăţiei autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, sub aspectul săvârşirii mai multor infracţiuni, printre care şi cea de spălare a banilor, prevăzută la art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 au un caracter general şi ambiguu, neindicând în mod clar în ce constă conduita incriminată, respectiv care este sfera de cuprindere a noţiunii de „dobândire, deţinere, folosire de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni". Se susţine că această manieră de incriminare duce în derizoriu infracţiunea de spălare a banilor, în condiţiile în care orice deţinere sau folosire a oricăror bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea unei infracţiuni, reprezintă conţinutul constitutiv al normei de incriminare. Se arată că infracţiunea de spălare a banilor este o infracţiune gravă, iar prin reglementarea sa în legislaţia internă s-a urmărit nu doar îndeplinirea obligaţiei de transpunere a aquis-ului comunitar, ci şi prevenirea şi sancţionarea unor activităţi ilicite complexe, a unor circuite financiare infracţionale de amploare, realizate prin manevre ascunse, care, de cele mai multe ori, nu permit nici identificarea infracţiunii predicat, nici tragerea la răspundere penală a autorului acestei infracţiuni. Se susţine că acest comportament ilicit prevăzut de norma de incriminare ar trebui să fie bine determinat, iar modalitatea de deţinere, dobândire sau folosire a bunurilor să îmbrace un caracter specific din care să rezulte, în mod clar, intenţia de a disimula sau de a favoriza disimularea bunurilor provenite din săvârşirea infracţiunii predicat. Se arată că, pentru restabilirea constituţionalităţii textului criticat, este nevoie ca nu orice conduită subsecventă unei infracţiuni producătoare de prejudicii materiale, constând în folosirea firească a produsului infracţiunii, fără a se încerca reintroducerea bunurilor sau a sumelor de bani în circuitul financiar, prin acte de natură a disimula provenienţa acestora, să constituie infracţiunea de spălare a banilor. Se susţine de asemenea că actuala reglementare a infracţiunii de spălare a banilor, în varianta prevăzută la art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, se suprapune cu infracţiunea de tăinuire, prevăzută la art. 270 alin. (1) din Codul penal. Pentru acest motiv, se ridică întrebarea dacă textul criticat intră în concurs cu dispoziţiile art. 270 alin. (1) din Codul penal şi se afirmă că un asemenea paralelism legislativ este de natură a contraveni prevederilor constituţionale ale art. 23 alin. (12). Este invocată Convenţia Consiliului Europei din 16 mai 2005 privind spălarea, descoperirea, sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunii şi finanţarea terorismului, semnată la Varşovia, despre care se afirmă că se impune a fi respectată prin prisma dispoziţiilor constituţionale ale art. 11 alin. (2) şi ale art. 148. Se arată că statul român a ratificat, fără a formula rezerve, convenţia anterior menţionată şi se face trimitere la art. 9 din aceasta, ce reglementează infracţiunea de spălare a banilor. Se susţine că, din perspectiva Convenţiei de la Varşovia, se impune a fi clarificate următoarele trei aspecte: dacă autorul infracţiunii predicat poate fi şi autorul infracţiunii de spălare a banilor; necuprinderea în textul criticat a cerinţei cunoaşterii provenienţei bunurilor de către autorul infracţiunii de spălare a banilor; stabilirea priorităţii în aplicare a normelor juridice naţionale în raport cu prevederile Convenţiei de la Varşovia, câtă vreme dispoziţiile acesteia din urmă au fost transpuse în mod defectuos în dreptul intern, aspect ce determină o contrarietate între dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 656/2002 şi prevederile art. 9 din aceeaşi Convenţie. Se arată că scopul Convenţiei de la Varşovia şi transpunerea sa în dreptul intern nu au nimic în comun cu criminalitatea tradiţională naţională, ci presupun prevenirea apariţiei unor probleme grave în fluxul financiar naţional şi internaţional, prin stimularea cooperării în vederea privării autorilor anumitor infracţiuni de produsele acestora. Prin urmare, între infracţiunea predicat şi cea subsecventă de spălare a banilor trebuie să existe o legătură dialectică, cea de-a doua neputând exista fără infracţiunea predicat, motiv pentru care doar aceasta din urmă poate fi autonomă. Se susţine că determinarea unei astfel de condiţionări între infracţiunea predicat şi cea subsecventă trebuie realizată la nivel legal, neputând fi lăsată la aprecierea instanţelor de judecată. Se face trimitere la Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. Se conchide că prevederile art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 sunt lipsite de claritate, precizie şi previzibilitate. Este invocată, totodată, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la calitatea legii şi la principiul legalităţii incriminării, respectiv hotărârile din 25 noiembrie 1996, 4 mai 2000 şi 8 iunie 2006, pronunţate în cauzele Wingrove împotriva Regatului Unit, Rotaru împotriva României şi Lupşa împotriva României. Pentru aceleaşi motive, se susţine că textul criticat încalcă prevederile art. 21 alin. (3), ale art. 23 alin. (12) şi ale art. 24 din Constituţie, precum şi dispoziţiile art. 6 din Convenţie.6. Tribunalul Mureş - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Se susţine că prevederile art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), ale art. 21 alin. (3), ale art. 23 alin. (12) şi ale art. 148, precum şi prevederilor art. 6 şi 7 din Convenţie. Se arată că textul criticat are caracter general şi ambiguu, întrucât în conţinutul său nu se indică în mod clar şi de o manieră concretă în ce constă conduita incriminată, respectiv care este sfera de cuprindere a noţiunii de „dobândire, deţinere, folosire de bunuri cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni". Se susţine că din modul în care este redactat textul criticat rezultă că orice deţinere sau folosire a unui bun cunoscând că provine din săvârşirea de infracţiuni formează conţinutul constitutiv al infracţiunii de spălare a banilor. Or, aceasta din urmă este o infracţiune gravă, motiv pentru care comportamentul ilicit corespunzător ar trebui să fie clar determinat, iar modalitatea de deţinere, dobândire sau folosire a bunurilor, la care fac referire prevederile art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, să îmbrace un caracter specific, din care să rezulte cu claritate intenţia de a disimula sau de a favoriza simularea provenienţei bunurilor. Se susţine că standardele anterior menţionate se impun pentru a putea diferenţia infracţiunea de spălare a banilor de folosirea „normală" a bunurilor provenite din comiterea unor infracţiuni producătoare de prejudicii, precum furtul.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.8. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale supuse controlului de constituţionalitate sunt constituţionale. Se arată că prevederile art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 reglementează clar şi precis, într-o manieră accesibilă, previzibilă şi neechivocă infracţiunea de spălare a banilor. Se susţine că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale şi celei a Curţii Europene a Drepturilor Omului, legile nu pot avea o precizie absolută, având în vedere caracterul lor general, şi că acestea trebuie completate cu o interpretare riguroasă, coerentă şi previzibilă, atribuţie ce revine organelor judiciare. Se face trimitere la deciziile Curţii Constituţionale nr. 889 din 16 octombrie 2007, nr. 20 din 8 ianuarie 2009, nr. 73 din 27 ianuarie 2011, nr. 79 din 27 ianuarie 2011 şi nr. 874 din 23 octombrie 2012. Se mai susţine că prevederile art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 dau expresie dispoziţiilor constituţionale ale art. 23 alin. (12) şi ale art. 73 alin. (3) lit. h). Se arată că prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie şi cele ale art. 6 din Convenţie nu au incidenţă în cauză, întrucât dispoziţiile legale criticate constituie norme de drept penal substanţial. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 12 octombrie 2012, care au următorul cuprins: „(1) Constituie infracţiunea de spălare a banilor şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani: [...] c) dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni."12. Ulterior invocării prezentei excepţii de neconstituţionalitate, Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 12 octombrie 2012, a fost abrogată prin Legea nr. 129 din 11 iulie 2019 pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 589 din 18 iulie 2019. Cu privire la o astfel de ipoteză, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, prin care a constatat că sintagma „în vigoare" din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Având în vedere că autorii prezentei excepţii de neconstituţionalitate au fost trimişi în judecată, printre altele, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, în formele prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002, precum şi soluţia pronunţată prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, Curtea reţine că se impune a se pronunţa asupra constituţionalităţii prevederilor art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului. 13. Anterior sesizării Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002 au făcut obiectul Deciziei nr. 16 din 8 iunie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept referitoare la infracţiunea de spălare a banilor, respectiv dacă acţiunile enumerate în cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, republicată (schimbarea sau transferul, ascunderea ori disimularea şi dobândirea, deţinerea sau folosirea) reprezintă modalităţi normative distincte de săvârşire a infracţiunii de spălare a banilor sau reprezintă variante alternative ale elementului material al laturii obiective a infracţiunii de spălare a banilor. Prin decizia anterior menţionată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 25 august 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit, printre altele, că subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor poate fi şi subiect activ al infracţiunii din care provin bunurile. Aşa fiind, la data sesizării Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, prevederile art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002 erau aplicabile în interpretarea dată acestora prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 anterior menţionată. Având în vedere aceste considerente, Curtea reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (a se vedea Decizia nr. 418 din 19 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 19 iulie 2018, paragrafele 11-12).14. Se susţine că textul criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) cu privire la calitatea legii, ale art. 11 alin. (1) şi (2) referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (12) cu privire la principiul legalităţii incriminării şi ale art. 148 referitor la integrarea în Uniunea Europeană, precum şi prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil.15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, prin Decizia nr. 418 din 19 iunie 2018, precitată, constatându-se că dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în ceea ce priveşte subiectul activ al infracţiunii (pct. 2 din dispozitiv), sunt neconstituţionale.16. Având în vedere sesizarea Curţii cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate prin Încheierea din 13 decembrie 2017, prin urmare anterior pronunţării Deciziei nr. 418 din 19 iunie 2018, precum şi dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, conform cărora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale", Curtea reţine că prezenta excepţie de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă, ca devenită inadmisibilă. 17. Potrivit Deciziei nr. 126 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016, Curtea reţine că soluţia mai sus arătată va putea constitui temei al unei cereri de revizuire.18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept referitoare la infracţiunea de spălare a banilor, excepţie ridicată de Palma Erika Podhora şi Grigore Serac în Dosarul nr. 1.441/102/2016/a2 al Tribunalului Mureş - Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Mureş - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 17 octombrie 2019.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Cristina Teodora Pop