DECIZIE   Nr. 622 din 17 noiembrie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1) lit. j) si ale art. 30 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului 

ACT EMIS DE:                CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN:            MONITORUL OFICIAL  NR. 1156 din 20 decembrie 2005

    Ioan Vida - presedinte

    Aspazia Cojocaru - judecator

    Acsinte Gaspar - judecator

    Kozsokár Gábor - judecator

    Ion Predescu - judecator

    Serban Viorel Stanoiu - judecator

    Ion Tiuca - procuror

    Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1) lit. j) si ale art. 30 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Inter Gusto" - S.R.L. în Dosarul nr. 4.481/2000 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VII-a comerciala.

    La apelul nominal raspunde Gheorghe Paraschiv, lipsind celelalte parti, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinita.

    Partea prezenta solicita admiterea exceptiei, considerând ca prevederile legale criticate sunt neconstitutionale.

    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca nefondata, apreciind ca reglementarea atributiei judecatorului-sindic de a autentifica actele juridice încheiate de lichidator, pentru a caror validitate este necesara forma autentica, nu încalca principiile constitutionale ale impartialitatii justitiei, independentei judecatorilor si egalitatii în drepturi.

    CURTEA,

    având în vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

    Prin Încheierea din 24 iunie 2005, pronuntata în Dosarul nr. 4.481/2000, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a comerciala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1) lit. j) si ale art. 30 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Inter Gusto" - S.R.L. în dosarul mentionat, având ca obiect solutionarea unei actiuni întemeiate pe dispozitiile Legii nr. 64/1995.

    În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (4), ale art. 16, precum si ale art. 123 (devenit art. 124, dupa republicarea Constitutiei).

    În legatura cu critica de neconstitutionalitate formulata prin invocarea dispozitiilor art. 1 alin. (4) din Constitutie, referitoare la separatia si echilibrul puterilor în stat, autorul exceptiei arata ca atributia de autentificare a actelor stabilita prin prevederile criticate în sarcina judecatoruluisindic "nu este una ce tine de puterea judecatoreasca, ci una care tine de serviciul de interes public reglementat de art. 3 din Legea nr. 36/1995 privind activitatea notarilor publici".

    Autorul exceptiei considera ca, "desi judecatorul este independent si ar trebui sa se supuna numai legii, în fapt, prin art. 11 lit. j) din Legea nr. 64/1995, republicata, i se impune sa autentifice acte încheiate de catre lichidatorul judiciar cu persoane care nu participa în calitate de parti în proces si în conditiile pe care lichidatorul si tertele persoane straine de cauza le stabilesc. În acest fel, judecatorul nu mai este impartial, ci este nevoit sa se supuna vointei unor terte persoane straine de cadrul procesual, ceea ce constituie o încalcare flagranta a art. 123 alin. (2) din Constitutie [devenit art. 124 alin. (2) din Constitutie, republicata]".

    De asemenea, autorul exceptiei considera ca, prin actul autentificat de catre judecator, bunurile debitoarei sunt dobândite de terte persoane, fara sa achite taxele de timbru la care este obligata orice alta persoana care încheie acte translative de proprietate, încalcându-se principiul conform caruia "justitia este unica, impartiala si egala pentru toti".

    Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a comerciala considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata, deoarece "atributia de autentificare a actelor juridice încheiate de judecatorul-sindic nu aduce atingere independentei puterii judecatoresti, iar plata taxelor aferente vânzarilor [se face], oricum, la momentul intabularii dreptului de proprietate în Cartea funciara". Se arata ca, de altfel, "în speta de fata, obiectul vânzarii l-au constituit drepturi litigioase, iar nu un bun mobil al debitoarei".

    În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata. În sustinerea acestui punct de vedere se arata ca "din interpretarea sistematica a dispozitiilor Legii fundamentale reiese ca reglementarea procedurii de judecata intra în competenta exclusiva a legiuitorului".

    În opinia Guvernului, "prin acordarea judecatorului-sindic a atributiei de a autentifica actele încheiate de lichidator, pentru a caror validitate este necesara forma autentica, nu se produce o ingerinta a puterii judecatoresti în sfera altei puteri, cu atât mai mult cu cât nici o norma constitutionala nu prevede competenta exclusiva a notarilor publici în activitatea de autentificare a actelor juridice".

    Avocatul Poporului considera ca dispozitiile criticate sunt constitutionale. În motivarea acestui punct de vedere se arata ca este neîntemeiata critica de neconstitutionalitate formulata prin invocarea dispozitiilor art. 16 din Constitutie.

    În legatura cu critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) lit. j) si ale art. 30 alin. (1) si (2) din Legea nr. 64/1995 fata de art. 124 din Constitutie, Avocatul Poporului considera ca nu este încalcat "principiul potrivit caruia justitia este unica, impartiala si egala pentru toti, [iar] în ceea ce priveste atributiile, precum si caracterul hotarârilor pronuntate de judecatorul-sindic, acestea constituie chestiuni de procedura, pe care legiuitorul este liber sa le [reglementeze], în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constitutie".

    Cât priveste invocarea încalcarii prevederilor art. 1 alin. (4) din Constitutie, Avocatul Poporului considera ca "dispozitiile constitutionale referitoare la organizarea statului român potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor nu au incidenta în cauza de fata".

    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,

    examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile partii prezente si ale procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 11 alin. (1) lit. j) si ale art. 30 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificarile si completarile ulterioare.

    Textele de lege criticate au urmatoarea redactare:

    - Art. 11 (1): "Principalele atributii ale judecatoruluisindic, în cadrul prezentei legi, sunt: [...]

    j) autentificarea actelor juridice încheiate de lichidator, pentru a caror validitate este necesara forma autentica; [...]";

    - Art. 30: "(1) Actele încheiate de lichidator, pentru a caror validitate este necesara forma autentica, vor fi supuse autentificarii judecatorului-sindic.

    (2) Judecatorul-sindic va pronunta o încheiere de autentificare, în baza careia actul va putea fi înscris în registrele de publicitate." În sustinerea neconstitutionalitatii acestor texte de lege sunt invocate prevederile art. 1 alin. (4), ale art. 16 si 123 din Constitutie. În realitate, din continutul motivarii exceptiei rezulta ca autorul exceptiei face referire la prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul statului de drept, art. 16 alin. (1) si (2) privind egalitatea în drepturi, precum si la cele ale art. 124 alin. (2) si (3) privind înfaptuirea justitiei.

    Critica de neconstitutionalitate are la baza, în esenta, sustinerea potrivit careia dispozitiile legale care stabilesc în sarcina judecatorului-sindic autentificarea actelor juridice încheiate de lichidator, pentru a caror validitate este necesara forma autentica, încalca principiul separatiei si echilibrului puterilor, prin aceea ca atributia respectiva "tine de serviciul de interes public reglementat de art. 3 din Legea nr. 36/1995 privind activitatea notarilor publici". Sunt încalcate totodata, în opinia autorului exceptiei, si principiul impartialitatii justitiei, al independentei judecatorilor si al egalitatii în drepturi, întrucât prin dispozitiile legale mentionate judecatorului-sindic "i se impune sa autentifice acte încheiate de catre lichidatorul judiciar cu persoane care nu participa în calitate de parti în proces si în conditiile pe care lichidatorul si tertele persoane straine de cauza le stabilesc", iar tertii care dobândesc bunurile debitorului sunt scutiti de taxa de timbru.

    Analizând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiata.

    Dispozitiile legale criticate sunt cuprinse într-un act normativ care instituie o procedura speciala. Or, potrivit dispozitiilor art. 126 alin. (2) din Constitutie, "Competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege". Prin Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.69 din 16 martie 1994, precum si prin alte decizii, s-a statuat ca "legiuitorul poate institui, în considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, ca si modalitatile de exercitare a drepturilor procedurale".

    Totodata, Curtea retine ca din însasi economia Legii notarilor publici si a activitatii notariale nr. 36/1995 rezulta ca notarii publici nu detin exclusivitatea în efectuarea actelor notariale. Astfel, art. 5 din lege prevede: "Actele notariale pot fi efectuate si de misiunile diplomatice si oficiile consulare ale României, precum si de alte institutii, în conditiile si limitele prevazute de lege".

    Mai mult decât atât, în legatura cu materia reglementata prin textele legale criticate Curtea observa ca însasi activitatea proprie notarilor publici este supusa controlului instantelor judecatoresti. Astfel, potrivit art. 67 din lege, "În cazul în care notarul public respinge cererea de autentificare, încheierea va cuprinde mentiunile de la art. 51 alin. 1.

    Daca se face plângere împotriva încheierii de respingere si judecatoria o admite, notarul public va da încheierea de autentificare a actului, conform hotarârii judecatoresti ramasa definitiva si irevocabila, si va mentiona ca actul produce efecte de la înregistrarea cererii de autentificare." În consecinta, nu se poate pune problema încalcarii, prin dispozitiile art. 11 alin. (1) lit. j) si ale art. 30 din Legea nr. 64/1995, a principiului separatiei si echilibrului puterilor.

    Curtea constata ca dispozitiile legale criticate nu încalca nici prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2) privind egalitatea în drepturi si nici pe cele ale art. 124 alin. (2) privind impartialitatea justitiei,

    având în vedere ca autentificarea de catre judecatorul-sindic a actelor juridice încheiate de lichidator, pentru a caror validitate este necesara forma autentica, este o masura care se aplica tuturor lichidatorilor desemnati de catre judecatorul-sindic în temeiul art. 28 alin. (1) din lege, care încheie astfel de acte juridice. Instituirea de catre legiuitor, în sarcina judecatorului-sindic, a acestei atributii se justifica rational si obiectiv prin necesitatea realizarii scopului legii, acela de acoperire a pasivului debitorului aflat în insolventa, fie prin reorganizarea activitatii acestuia sau prin lichidarea unor bunuri din averea lui pâna la stingerea pasivului, fie prin faliment (art. 2 din Legea nr. 64/1995).

    În ceea ce priveste sustinerea încalcarii prin dispozitiile criticate a principiului independentei justitiei, prevazut de art. 124 alin. (3) din Constitutie, Curtea retine ca este neîntemeiata. Acest principiu constitutional vizeaza independenta justitiei fata de celelalte autoritati publice, de puterea politica. Or, atributia judecatorului-sindic de a autentifica acte încheiate de catre lichidatorul judiciar cu persoane care nu participa în calitate de parti în proces nu are legatura cu principiul independentei judecatorilor.

    De altfel, dispozitiile legale criticate au mai constituit obiect al controlului de constitutionalitate. Prin Decizia nr.377 din 14 octombrie 2003, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.885 din 12 decembrie 2003, Curtea a respins exceptia de neconstitutionalitate referitoare la mai multe prevederi din Legea nr. 64/1995, între care si art. 231 alin. (1) [devenit, în actuala redactare, dupa republicarea legii, art. 30 alin. (1)]. În cuprinsul deciziei s-a statuat ca "nici o dispozitie constitutionala nu prevede dreptul sau competenta exclusiva de a autentifica anumite acte, legiuitorul fiind în drept de a deroga printr-o lege de la reglementarile cuprinse într-o alta lege. Pe de alta parte, dreptul judecatorului-sindic de a autentifica prin încheiere actele încheiate de lichidator, prevazut de art. 231 din Legea nr. 64/1995, este instituit tocmai în interesul debitorului, pentru a evita grevarea patrimoniului acestuia cu noi cheltuieli pentru taxe si onorarii". Totodata, Curtea a constatat ca "nici una dintre dispozitiile legale criticate nu împiedica îndeplinirea, în cadrul procedurii falimentului, a cerintelor unui proces echitabil, prevazute de art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale".

    Întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa schimbe aceasta jurisprudenta, solutia adoptata în decizia mentionata si considerentele care au stat la baza acesteia îsi pastreaza valabilitatea si în cauza de fata.

    Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA

    În numele legii

    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1) lit. j) si ale art. 30 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Inter Gusto" S.R.L. în Dosarul nr. 4.481/2000 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VII-a comerciala.

    Definitiva si general obligatorie.

    Pronuntata în sedinta publica din data de 17 noiembrie 2005.

    PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

    prof. univ. dr. IOAN VIDA

    Magistrat-asistent,

    Mihai Paul Cotta