Decizia Nr.582 din 08.10.2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 alin. 1 şi 2, ale art. 172 alin. 1, ale art. 174 şi ale art. 175 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Carmen Ionescu în Dosarul nr. 65.483/301/2013 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.863D/2017.2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât autorul acesteia critică dispoziţiile legale prin prisma unei omisiuni legislative.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 15 mai 2017, pronunţată în Dosarul nr. 65.483/301/2013, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 alin. 1 şi 2, ale art. 172 alin. 1, ale art. 174 şi ale art. 175 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Carmen Ionescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de chemare în judecată prin care se solicită instanţei de judecată să constate încetarea contractului de manager al unui spital.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât nu prevăd, în mod explicit, constatarea inexistenţei unui înscris ca probă, în situaţia în care niciuna dintre părţi nu poate proba existenţa acestuia, şi nici posibilitatea instanţei de a face verificări suplimentare, în orice fază a procesului, cu privire la înscrisurile care se află sub controlul uneia dintre părţi.6. Se mai arată că sunt încălcate accesul liber la justiţie şi dreptul la apărare prin faptul că, potrivit dispoziţiilor legale criticate, probele nu mai pot fi depuse pe parcursul desfăşurării procesului în situaţia în care partea adversă ascunde, cu rea-credinţă, înscrisuri necesare soluţionării cauzei, care sunt descoperite ulterior de cealaltă parte.7. Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. Arată că dispoziţiile legale criticate permit o justă administrare a actului de justiţie, reglementând situaţiile în care o parte poate fi obligată la prezentarea unui înscris pe care îl deţine, la solicitarea părţii adverse. De asemenea, instanţa consideră că prin criticile formulate se invocă aspecte ce ţin de interpretarea şi aplicarea concretă a legii.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 167 alin. 1 şi 2, ale art. 172 alin. 1, ale art. 174 şi ale art. 175 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, care au următorul cuprins:– Art. 167 alin. 1 şi 2: „Dovezile se pot încuviinţa numai dacă instanţa socoteşte că ele pot să aducă dezlegarea pricinii, afară de cazul când ar fi primejdie ca ele să se piardă prin întârziere.Ele vor fi administrate înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului. [...]"; – Art. 172 alin. 1: „Când partea învederează că partea potrivnică deţine un înscris privitor la pricină, instanţa poate ordona înfăţişarea lui.";– Art. 174: „Dacă partea refuză să răspundă la interogatoriul ce s-a propus în dovedirea deţinerii sau existenţei înscrisului, dacă reiese din dovezile administrate că l-a ascuns sau l-a distrus sau dacă, după ce s-a dovedit deţinerea înscrisului, nu-l înfăţişează la cererea instanţei, aceasta va putea socoti ca dovedite pretenţiile părţii care a cerut înfăţişarea, cu privire la cuprinsul acelui înscris.";– Art. 175 alin. 1: „Dacă înscrisul se găseşte în păstrarea unei autorităţi sau a altei persoane, instanţa va dispune aducerea lui în termenul fixat în acest scop. Cel care deţine înscrisul este îndreptăţit să refuze aducerea acestuia în cazurile prevăzute de art. 173."13. În legătură cu obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că la data de 15 februarie 2013 au intrat în vigoare majoritatea dispoziţiilor din noul Cod de procedură civilă. Având în vedere considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, dar şi dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, Curtea urmează să analizeze dispoziţiile legale criticate din Codul de procedură civilă din 1865, întrucât ele continuă să îşi producă efectele juridice în cauza de faţă. 14. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autoarea acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate referitoare la administrarea dovezilor menţionează doar înscrisuri care există sau care au fost distruse, şi nu şi pe cele a căror existenţă părţile nu o pot proba şi nu menţionează posibilitatea instanţei de a face verificări suplimentare, în orice fază a procesului, cu privire la înscrisurile care se află sub controlul uneia dintre părţi. De asemenea, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate apreciază că trebuie să existe posibilitatea de a depune sau solicita probe noi în orice fază a litigiului. 16. Având în vedere acestea, Curtea reţine că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate este nemulţumită de soluţia legislativă existentă, dorind o modificare a acesteia, reliefând aspecte ce ţin de eventuale omisiuni legislative fără relevanţă constituţională, precum şi aspecte ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii de către instanţele judecătoreşti. 17. Or, având în vedere dispoziţiile constituţionale ale art. 61 alin. (1) care statuează rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a ţării, coroborate cu cele ale art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cărora aceasta se pronunţă numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederile legale supuse controlului, Curtea va respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată. 18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 alin. 1 şi 2, ale art. 172 alin. 1, ale art. 174 şi ale art. 175 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Carmen Ionescu în Dosarul nr. 65.483/301/2013 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 8 octombrie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent,