Decizia Nr.556 din 26.09.2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Decretului nr. 176/1948 pentru trecerea în proprietatea Statului a Bunurilor bisericilor congregaţiilor, comunităţilor sau particularilor, ce au servit pentru funcţionarea şi întreţinerea instituţiilor de învăţământ general, tehnic sau profesional, excepţie ridicată de Parohia Ortodoxă Română din comuna Poiana Sibiului, judeţul Sibiu în Dosarul nr. 1.029/294/2016 al Judecătoriei Sălişte şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 713D/2018.2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 16 aprilie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 1.029/294/2016, Judecătoria Sălişte - Secţia generală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Decretului nr. 176/1948 pentru trecerea în proprietatea Statului a Bunurilor bisericilor congregaţiilor, comunităţilor sau particularilor, ce au servit pentru funcţionarea şi întreţinerea instituţiilor de învăţământ general, tehnic sau profesional. Excepţia a fost invocată de Parohia Ortodoxă Română din comuna Poiana Sibiului, judeţul Sibiu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în constatare prin care s-a solicitat instanţei de judecată, pe de o parte, să constate dobândirea de către statul român a dreptului de proprietate asupra a două imobile-şcoli, (teren şi construcţie), situate în comuna Poiana Sibiului, judeţul Sibiu, în temeiul Decretului nr. 176/1948, şi să dispună înscrierea în consecinţă în cartea funciară a acestui drept, în favoarea statului, iar, pe de altă parte, să constate dobândirea de către reclamantă, comuna Poiana Sibiului, judeţul Sibiu, a dreptului de proprietate asupra aceloraşi imobile-şcoli, în temeiul Legii nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică şi al actului administrativ de inventariere însuşit prin Hotărârea Consiliului local nr. 17/2001 al comunei Poiana Sibiului, judeţul Sibiu, şi să dispună înscrierea în cartea funciară a acestui drept în favoarea unităţii administrativ-teritoriale.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că temeiul de drept al acţiunii deduse soluţionării instanţei de judecată, respectiv Decretul nr. 176/1948, este neconstituţional, întrucât admiterea acţiunii pe fondul cauzei echivalează cu naţionalizarea celor două proprietăţi ale parohiei. Se mai susţine că exproprierea, naţionalizarea abuzivă sau confiscările operate de regimul comunist sunt nule de drept, tocmai prin faptul că au fost adoptate ulterior legii privind restituirea bunurilor confiscate abuziv în timpul regimului comunist, prin procedeele juridice amintite. De asemenea se susţine că solicitarea reclamantei poate fi interpretată ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (4) referitoare la interzicerea naţionalizării şi alin. (8) privind prezumţia de dobândire licită a averii şi interdicţia confiscării averii astfel dobândite. În acest sens se arată că dobândirea proprietăţilor autoarei excepţiei de neconstituţionalitate este licită, fapt ce rezultă din extrasele de carte funciară depuse la dosarul cauzei.6. Judecătoria Sălişte apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie, respectiv Decizia nr. 134 din 31 octombrie 1996.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile Decretului nr. 176/1948 pentru trecerea în proprietatea Statului a Bunurilor bisericilor congregaţiilor, comunităţilor sau particularilor, ce au servit pentru funcţionarea şi întreţinerea instituţiilor de învăţământ general, tehnic sau profesional, publicat în Monitorul Oficial al Republicii Populare Române, Partea I, nr. 177 din 3 august 1948, potrivit căruia: – Art. I: „Pentru buna organizare şi funcţionare a învăţămîntului public de Stat şi pentru lărgirea şi democratizarea învăţămîntului, toate bunurile mobile şi imobile ce au aparţinut bisericilor, congregaţiilor, comunităţilor religioase, asociaţiilor particulare, cu sau fără scop lucrativ, şi, în general, particularilor, persoane fizice sau juridice şi au servit funcţionării şcolilor de învăţământ trecute, conform art. 35 din legea învăţămîntului public la Stat, trec în proprietatea Statului, atribuindu-se Ministerului Învăţămîntului Public, care le va întrebuinţa pentru nevoile învăţămîntului.Bunurile imobile intrând în prevederile alineatului precedent, sînt stabilite în tabela anexa, care face parte integrantă din prezenta lege. Bunurile mobile, de orice fel, se vor prelua pe bază de inventar, de către delegaţii desemnaţi de Ministerul Învăţămîntului Public. Se consideră bunuri mobile şi imobile, intrând în prevederile acestui articol, toate bunurile ce au servit funcţionării, întreţinerii sau sprijinirii şcolilor, internatelor, căminelor sau cantinelor la data de 1 Ianuarie 1948, precum şi acelea ce au fost dobândite ulterior în acest scop." – Art. II: „Intră în prevederile articolului precedent, chiar dacă nu au fost trecute în tabela anexă, toate clădirile, cu întreg inventarul lor, care au servit pentru funcţionarea şcolilor de învăţămînt, inclusiv acelea ce au fost folosite pentru locuinţa corpului didactic sau a personalului administrativ şi pentru internatele, căminele şi cantinele destinate elevilor sau studenţilor şcolilor de orice fel.De asemenea intră în prevederile articolului precedent cota parte din fondurile cu destinaţie de întreţinere sau sprijinire a învăţămîntului şi din fermele sau orice alte exploatări care au servit la întreţinerea şi funcţionarea şcolilor, internatelor, căminelor, cantinelor sau personalului didactic ori administrativ." – Art. III: „Bunurile care se află afectate exclusiv serviciului de cult vor fi restituite cultului respectiv."

– Art. IV: „Pe data publicării prezentului decret se disolvă orice asociaţiuni, cu sau fără scop lucrativ, care au drept obiect organizarea şi funcţionarea unor şcoli particulare de învăţămînt.Bunurile acestor asociaţiuni trec în proprietatea Statului, care le va folosi în scopul pentru care ele au fost destinate." 11. Decretul nr. 176/1948 mai cuprinde şi o anexă, intitulată „Tablou de şcolile particulare şi confesionale de toate gradele", ce conţine enumerarea bunurilor imobile ce intră sub incidenţa sa şi care, potrivit art. 1 din decret, face parte integrantă din acesta. 12. În opinia autoarei excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 - Dreptul de proprietate privată. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, aşa cum rezultă din cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta comuna Poiana Sibiului, judeţul Sibiu, împotriva pârâtei Parohia ortodoxă din aceeaşi localitate, autoarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate, s-a solicitat instanţei de judecată, pe de o parte, să constate dobândirea de către statul român a dreptului de proprietate asupra a două imobile-şcoli (teren şi construcţie) situate în comuna Poiana Sibiului, judeţul Sibiu, în temeiul Decretului nr. 176/1948, şi să dispună înscrierea în consecinţă în cartea funciară a acestui drept, în favoarea statului, iar, pe de altă parte, să constate dobândirea de către reclamantă, comuna Poiana Sibiului, judeţul Sibiu, a dreptului de proprietate asupra aceloraşi imobile-şcoli, în temeiul Legii nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică şi al actului administrativ de inventariere însuşit prin Hotărârea Consiliului local nr. 17/2001 al comunei Poiana Sibiului, judeţul Sibiu, şi să dispună înscrierea în cartea funciară a acestui drept în favoarea unităţii administrativ-teritoriale. 14. În motivarea acţiunii, pe fondul cauzei, se arată, între altele, că dreptul de proprietate a fost intabulat în anul 1928 în favoarea Bisericii Ortodoxe din comuna Poiana Sibiului, însă, în temeiul Decretului nr. 176/1948, bunurile imobile respective au trecut în proprietatea statului. Se mai susţine că pârâta Parohia Bisericii Ortodoxe din comuna Poiana Sibiului nu a revendicat aceste bunuri imobile în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 1 septembrie 2005, în interiorul termenului de prescripţie de 6 luni de la intrarea în vigoare a acestui act normativ, astfel încât a pierdut inclusiv vocaţia de a obţine reconstituirea acestui drept. 15. Curtea reţine că prevederile Decretului nr. 176/1948 au mai fost supuse controlului de neconstituţionalitate. Prin Decizia nr. 134 din 31 octombrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 3 octombrie 1997, definitivă prin Decizia nr. 94 din 30 aprilie 1997, publicată în aceeaşi ediţie a Monitorului Oficial al României, Partea I, Curtea Constituţională a respins ca „vădit nefondată" excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Decretului nr. 176/1948. Prin Decizia nr. 134 din 31 octombrie 1996, precitată, Curtea a statuat că supremaţia dispoziţiilor constituţionale referitoare la regimul juridic al proprietăţii private, ca, de altfel, supremaţia legii fundamentale, se aplică exclusiv faţă de legile şi alte reglementări adoptate sub imperiul Constituţiei actuale. Pe baza acestui criteriu nu se poate constata, de aceea, violarea de către o lege anterioară Constituţiei din anul 1991 a unor reguli instituite de aceasta, întrucât ele nu existau la data când acea lege a fost adoptată. Aplicarea criteriului ierarhic al supremaţiei Constituţiei faţă de o lege anterioară ar însemna să confere regimului constituţional actual un efect retroactiv, cu încălcarea principiului neretroactivităţii legii, prevăzut la art. 15 alin. (2) din Constituţie. De aceea, în considerarea supremaţiei Constituţiei, o lege poate fi apreciată numai în funcţie de regimul constituţional sub imperiul căruia a fost adoptată. Legea, în înţeles de act juridic, este supusă regulii tempus regit actum, adică regimului constituţional din momentul în care a fost adoptată, inclusiv în ceea ce priveşte posibilitatea controlului constituţionalităţii sale. Prin urmare, Curtea a constatat inaplicabilitatea prevederilor art. 150 - Conflictul temporal de legi din Constituţia din 1991 (devenit art. 154, după revizuirea acesteia, în 2003), în cazul imobilelor naţionalizate prin Decretul nr. 176/1948, deoarece, în ceea ce priveşte aceste imobile, dreptul subiectiv de proprietate al statului s-a constituit anterior Constituţiei. Exercitarea dreptului de proprietate al statului, astfel constituit, este supusă prevederilor constituţionale actuale, ca urmare a aplicării imediate a noii legi asupra regimului juridic al acestui drept, dar nu şi în ceea ce priveşte constituirea dreptului de proprietate al statului, care este supusă regimului constituţional de la data la care dreptul respectiv a fost stabilit. 16. De asemenea, prin Decizia nr. 94 din 30 aprilie 1997, Curtea a statuat că, în rezolvarea problemei de constituţionalitate, avându-se în vedere că se solicită declararea ca neconstituţional a unui act normativ preconstituţional prin care s-a constituit un drept de proprietate, trebuie distins, pe de o parte, între constituirea dreptului şi efectele sale, sub imperiul actelor normative anterioare şi care sunt atacate, şi efectele dreptului constituit anterior care se produc, în continuare, sub regimul Constituţiei din anul 1991, pe de altă parte. Legea posterioară, deci Constituţia din anul 1991, nu poate atinge dreptul născut sub imperiul legii anterioare, deoarece ar însemna ca ea să fie aplicată retroactiv, ceea ce interzice art. 15 alin. (2) din Constituţie. Noua lege poate modifica regimul juridic anterior, poate suprima acest drept sau îl poate înlocui cu un alt drept, care astfel se naşte, cum ar fi cazul reconstituirii dreptului abolit de legea anterioară. Dar, fără retroactivitate, noua lege nu poate desfiinţa modalitatea în care legea anterioară a constituit dreptul respectiv. Această concluzie nu este infirmată de faptul că dreptul de proprietate al statului, constituit pe baza decretului atacat, reprezintă o situaţie juridică în curs, deoarece, în acest caz, nu mai suntem în domeniul neretroactivităţii, ci în acela al aplicării imediate a legii noi, astfel încât dreptului de proprietate constituit anterior Constituţiei îi sunt aplicabile prevederile regimului constituţional actual. 17. În prezenta cauză sunt criticate prevederile Decretului nr. 176/1948, în ceea ce priveşte constituirea dreptului de proprietate al statului asupra celor două imobile-şcoli din comuna Poiana Sibiului, judeţul Sibiu, cu motivarea că această preluare reprezintă o naţionalizare, interzisă prin art. 44 din Constituţie. Or, potrivit jurisprudenţei precitate, în temeiul Constituţiei actuale, Curtea Constituţională are rolul de a fi garantul ordinii constituţionale create de către această Constituţie. Ca atare, legile şi celelalte acte normative emise înainte de data de 8 decembrie 1991, într-o ordine constituţională anterioară, puteau fi discutate sub aspectul constituţionalităţii numai în raport cu acea ordine şi de organismele pe care Constituţia atunci în vigoare le prevedea. Acestor acte normative le sunt aplicabile normele constituţionale actuale numai în măsura în care supravieţuiesc şi după 8 decembrie 1991. Astfel, trebuie făcută o distincţie între constituirea dreptului şi efectele sale, sub imperiul actelor normative anterioare Constituţiei actuale, şi efectele dreptului constituit anterior care se produc, în continuare, sub regimul Constituţiei din 1991, pe de altă parte (a se vedea şi Decizia nr. 226 din 19 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 9 iulie 2018, paragraful 16, şi Decizia nr. 94 din 30 aprilie 1997, precitată). 18. Prin urmare, în prezenta cauză, având în vedere că se critică însăşi constituirea dreptului de proprietate al statului asupra imobilelor în cauză, în temeiul decretului de naţionalizare criticat, Curtea reţine, în acord cu jurisprudenţa sa în materie, că dreptului născut sub imperiul Legii fundamentale anterioare anului 1991 nu îi pot fi aplicabile dispoziţiile constituţionale actuale, respectiv art. 44 - Dreptul de proprietate privată, excepţia de neconstituţionalitate fiind, din această perspectivă, inadmisibilă. Potrivit jurisprudenţei sale, în situaţia în care ar fi sesizată cu ilegalităţi şi abuzuri, cu încălcări ale ordinii constituţionale săvârşite înainte de intrarea în vigoare a Constituţiei din 1991, Curtea Constituţională nu este competentă să le rezolve. Dacă ar face un asemenea lucru, ar încălca ea însăşi Constituţia şi principiile dreptului, pentru că ar înlătura un abuz, o ilegalitate, printr-o arogare abuzivă de competenţă, ceea ce este în afara ideii de justiţie constituţională (Decizia nr. 226 din 19 aprilie 2018, precitată, paragraful 18). 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Decretului nr. 176/1948 pentru trecerea în proprietatea Statului a Bunurilor bisericilor, congregaţiilor, comunităţilor sau particularilor, ce au servit pentru funcţionarea şi întreţinerea instituţiilor de învăţământ general, tehnic sau profesional, excepţie ridicată de Parohia Ortodoxă Română din comuna Poiana Sibiului, judeţul Sibiu în Dosarul nr. 1.029/294/2016 al Judecătoriei Sălişte. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sălişte şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 26 septembrie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Irina Loredana Gulie